10,938 matches
-
neapărat calitatea la cantitate prin mecanismul prețurilor și promovează standardizarea; pe piață, banii sunt cei care Își spun cuvântul, nu oamenii. În ziua de azi, globarizarea capitalismului este probabil cea mai puternică forță de omogenizare, În vreme ce statul poate fi, uneori, apărătorul diferenței și varietății locale. (În Enlightenment’s Wake, John Gray spune cam același lucru despre liberalism care se autolimitează benevol deoarece se fondează pe un capital cultural și instituțional pe care ar fi nevoit să Îl submineze.) „Întreruperea” ajustărilor structurale
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sociale idealeș În condiții standardizate de cunoaștere și producție era deosebit de puternică. Modernismul rezultat de aici era, prin urmare, «pozitivist, tehnocratic și raționalistș și, În același timp, impus prin munca unei elite avangardiste de urbaniști, artiști, arhitecți, critici și alți apărători ai gusturilor rafinate. «Modernizareaș economiilor europene a continuat În ritm rapid, În vreme ce direcția aleasă În politica și comerțul internațional era justificată ca fiind calea către un «proces de modernizareș progresist și generos destinat unei lumi a treia subdezvoltate” (p. 35
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
o analiză atentă și avizată a șerbiei și o comparație a acesteia cu sclavia, vezi Peter Kolchin, Unfree Labor: American Slavery and Russian Serfdom, Harvard University Press, Cambridge, 1987. O descriere interesantă făcută de un ziarist sovietic ce era și apărător al drepturilor omului În anii 1980, descriere care arată că structura de bază nu s-a modificat prea mult, aparține lui Lev Timofeev, Soviet Peasants, or the Peasant’s Art of Starving, traducere de Jean Alexander și Alexander Zaslavsky, ed.
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
, Emil (27.V.1886, Apahida, j. Cluj - 25.III.1954, Cluj), poet, dramaturg și gazetar. Este fiul Elizei Isac (n. Roșescu), profesoară de desen, și al avocatului Aurel Isac, apărător în procesul memorandiștilor. O soră a lui I., Valeria, a fost compozitoare. A absolvit cursul primar la o școală evanghelică de limbă germană din Cluj, trece apoi la Liceul Piariștilor din același oraș, urmează ultimele trei clase la Liceul Grăniceresc
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o Franță ocupată de naziști, oamenii sunt incluși într-o tipologie dihotomică: nemții și partizanii francezi, apărători ai libertății și umanității. Albert, personajul principal, deține o poziție importantă în Rezistență, iar traseul său este emblematic. În urma sabotării unui convoi german, este rănit și moare. Accentul cade explicit pe exemplaritatea conduitei sale, implicând patriotism, curaj, spirit de solidaritate
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
51-63. • D. Třeštík, op. cit., p. 175. 43 F. Graus, op. cit., p. 64-73, 182-190. dinastică, legată de Piaști, un sfânt patron - Sfântul Adalbert - calificat explicit în scrisoarea lui Bruno de Querfurt către împăratul Henric al II-lea din anul 1008 drept apărător al Poloniei și înlocuit mai târziu la Cracovia cu un alt simbol identitar - Sfântul Stanisław. Gallus Anonymus utiliza sintagmele honor patrie, amor patrie, defensor patrie, pater patrie, unde cuvântul patrie purta semnificație mai largă decât loc de origine și loc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și Schultzer, la care a adăugat informații din sursele narative românești cuprinse în Hronica românilor publicată în 1854 la Iași de Gheorghe Șincai. Tonul polemic al textului îl va îndepărta pe Șterca Șuluțiu de scopul propus, transformându-l într-un apărător al virtuților neamului său. El neagă existența unor gesturi de intoleranță religioasă în trecutul conviețuirii dintre armeni și moldoveni, legitimând represiunea lui Gheorghe Duca prin „crimenele laesae Majestatis, praeditionis Patriae“, săvârșite de armeni „și prin perfidia lor asupra domnitorului“ împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
teme de politică agrară s-a produs în cursul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946. Comuniștii, acuzați de opoziție că doreau să colectivizeze forțat pe țărani, au ripostat printr-o propagandă demagogică, pozând în cei mai sinceri apărători ai proprietății private. Argumentele lor nu au avut însă nici un efect asupra țărănimii, întrucât majoritatea zdrobitoare a sătenilor, chiar și mulți dintre cei înrolați în organizațiile de extremă stângă, au votat pentru partidul condus de Iuliu Maniu 142. Dar falsificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
14 Ibidem, f. 115-119. • C. P. Russie, vol. 230, f. 18. Petersburg, Duc de Montebello, la 7 ianuarie 1863, fusese foarte vehement în a dezaproba trimiterea unui comisar turc în România și, în același timp, s-a arătat un vajnic apărător a lui Mihai Obrenovici 16. Izbucnirea, în 1863, a revoltei poloneze îl va convinge pe cancelarul rus că e bine să-și tempereze atât inițiativele cât și tonul, pentru a nu risca o izolare a Rusiei. Una din problemele care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asupra revoluției irezistibile, a devenirii implacabile a timpului, poate fi identificat în dialogul din 14 iulie 1789 dintre Ludovic al XVI-lea și ducele de la Rochefoucould - Liancourd, cel care aduce vestea căderii Bastiliei, ca urmare a defecțiunii produsă în corpul apărătorilor ei. La întrebarea regelui cu privire la semnificația revoltei, ducele tranșează în favoarea revoluției. Sublinierea caracterului inevitabil al desfășurării evenimentelor asociază mișcarea istorică celei astrale. Puterea seculară este, așadar, depășită și incapabilă să stopeze cursul inexorabil al evenimentelor. Nici regele nu este protejat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care ar pretinde recursul la subiectul liber, cu liber-arbitru. Lucruri care ne sunt foarte apropiate pentru că țin de nucleul modernității pe care noi stăm Încă strâns lipiți. Pe de altă parte, chiar În Vest se constată lucruri spectaculoase: de pildă, apărătorii deconstrucției din anii ’80 - vezi exemplul lui Christopher Norris, care ajunge să spună În 2000, Într-o lucrare despre teoriile actuale ale culturii, că trebuie să revenim la o formă de iluminism În care să nu ne temem de definițiile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Francisc Șirato. Apariția revistei coincide cu anul reconstituirii Partidului Social Democrat din România și reprezintă, în bună parte, poziția adoptată de tânăra mișcare socialistă al cărei ideolog este C. Dobrogeanu-Gherea. Colaboratorii fac parte, în general, din aripa moderată a socialiștilor, apărători ai tradițiilor liberale ale socialismului occidental, spre deosebire de aripa radicală, adeptă a bolșevismului sovietic, care se va afirma după 1921. F. este o publicație care apără interesele muncitorimii, militează pentru maturizare ideologică în spiritul doctrinei socialiste, pentru ridicarea conștiinței politice prin
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
acum înainte îi vom numi și noi, pentru că e mai simplu, „semipelagieni”) era că „harul lui Dumnezeu era acordat în conformitate cu meritele omului”, lucru pe care atât Augustin, cât și Prosperus îl refuzau cu hotărâre. Prosperus va fi cel mai tenace apărător al lui Augustin și al tezelor sale privitoare la har și la liberul arbitru pe toată durata secolului al cincilea. a) Opere în care e combătut semipelagianismul După moartea lui Augustin, Prosperus și prietenul său Ilarie s-au dus la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
semipelagianismului. Papa a trimis o scrisoare episcopilor din Galia prin care aproba pe deplin poziția lui Prosperus și Ilarie, cinstea amintirea lui Augustin și îi îndemna să tacă pe cei ce îl criticau. Prosperus nu și-a încetat activitatea de apărător și de continuator al lui Augustin, ci a scris Răspunsuri în favoarea lui Augustin la capitolele cuprinzând obiecțiile galilor care îl criticau și ale lui Vincențiu din Lérins, adică ale unor literați din Marsilia (Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Gallorum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o operă anonimă cu certe calități literare care își propune să examineze Vocația tuturor oamenilor (De vocatione gentium). Autorul acesteia, despre care acum suntem aproape siguri că e identic cu acel Prosperus care a scris Cronica, sătul de discuțiile dintre apărătorii liberului arbitru și susținătorii harului dumnezeiesc, vrea să găsească o soluție care să-i împace și pe unii, și pe alții. În prima carte a acestei opere despre libertatea voinței umane și, în opoziție cu semipelagienii, autorul susține că această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
catholici cum Serapione Aegyptio), împărțită în două cărți, fiecare dedicată unei zile de discuții la Roma. Opera a fost scrisă în jurul anului 454. Egipteanul Serapion este susținătorul monofizismului, foarte puternic în acea regiune, și lui i se opune Arnobiu, ca apărător al doctrinei Sfântului Scaun. Arnobiu afirmă că hotărârile papei Leon cel Mare concordă cu doctrina lui Chiril din Alexandria și de aceea ostilitatea Egiptului față de Roma este nejustificată. Așa cum se întâmplă și în alte opere centrate pe controversă, catolicul Ammonius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el a fost fiul acelei Africi care dăduse creștinătății pe primul mare teolog cu Tertulian și pe cel mai mare cu Augustin.” Bibliografie. Ediție: CChr.Lat 90A, 1974 (J.-M. Clement, R. Van der Plaetse). 4. Verecundus din Iunca Un apărător al doctrinei celor Trei Capitole care s-a situat pe o poziție analoagă cu aceea a lui Fecundus a fost Verecundus din Iunca. Nici despre viața lui nu știm aproape nimic: doar câteva informații furnizate de contemporanul său, cronicarul Victor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai mult, este profund atașat de credința sa, așa cum Sinesius, după ce s-a convertit, a devenit episcop în orașul său și a scris Imnuri cu conținut deopotrivă creștin și neoplatonic. Neoplatonismul, filosofia de care s-au folosit în primă instanță apărătorii vechii culturi grecești și adversarii creștinismului cum sunt Iulian Apostatul, Proclus și Damascius, asigura încă foarte bine unui creștin, în secolul al șaselea, instrumentele necesare pentru o cercetare teologică. Trebuie oare să mai amintim, chiar din spațiul latin, exemplele precedente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au fost zădărnicite și mai mult de sosirea unui trimis special al lui Chiril. În timpul exilului la Petra, Irineu a compus o istorie a crizei nestoriene care conținea un foarte bogat material de arhivă; Nestorios era descris acolo ca un apărător al adevăratei credințe, persecutat pe nedrept. Citată de sirianul Ebed Jesu (mort în 1318) cu titlul Cinci cărți de istorie ecleziastică despre persecuția Sfântului Nestorios, opera este menționată în Synodicon (cf. mai jos) ca Tragedie, așadar cu același titlu ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e asociat cu tot soiul de nenorociri. Așa cum a scris F. Nau, e vorba despre „o culegere de apoftegme care aparțin unui nou gen al cărui scop nu mai e transmiterea unor învățăminte, ci combaterea conciliului de la Calcedon și a apărătorilor acestuia”. Dincolo de elementul miraculos, opera conține numeroase detalii istorice și geografice foarte utile pentru cunoașterea istoriei ecleziastice din secolul al VI-lea. Scrisă în grecește, a fost tradusă în siriană și s-a păstrat doar în această limbă în două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care învățase doctrinele lui Aristotel. Opera e foarte interesantă și la nivel filosofic pentru că e o serioasă dovadă că, în epocă, aveau încă loc discuții între creștini și intelectualii păgâni, în special între creștini și filosofii neoplatonici care erau ultimii apărători ai păgânismului. Ne-au parvenit numai fragmente, în schimb, din Discuția în contradictoriu cu maniheii, scrisă în urma condamnării acelei secte în 527 de către împăratul Justinian. Discuția pare să fi pornit de la un episod real: doi manihei lăsaseră un manifest ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al „Foii Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, pe care a reușit să o transforme într-o revistă răspândită printre românii de pretutindeni. A contribuit la aceasta, în chip hotărâtor, și poziția sa în problemele limbii și ortografiei. Apărător al unității limbii române, s-a opus constant teoriilor lui Aron Pumnul. În special în „Foia Soțietății...”, H. a publicat articole și recenzii în care demonstra valoarea folclorului românesc (considerat „sufletul națiunii”), recomandând ca pe viitor să fie avut cu
HURMUZACHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287469_a_288798]
-
mai important emoțiilor, În numele unității dintre idee și sentiment. Bogdanov, autorul conceptului de cultură proletara, fusese criticat de Lenin În Materialism și empiriocriticism, fiind exclus din fracțiunea bolșevica, e considerat un precursor al criticilor la adresa elitei politice comuniste și un apărător al autonomiei mișcărilor de masă. Școlile de partid comuniste apar așadar la granița dintre spațiile politic și intelectual, filosofic și literar, școlar și religios, constituind În același timp un loc de compromis și un instrument de control. Ele sunt produsul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
conducătorii noii societăți. Principalii inițiatori și actori ai agit-prop, specializați În munca de mobilizare a maselor, Întâmpinau reticența intelectualilor, măi atrași de latura pozitivista și științifică a marxismului reprezentată de Lenin sau Plehanov, adepți ai acțiunilor de tip școlar tradiționale. Apărătorii autonomiei culturii proletare erau adversari declarați ai autonomiei intelectuale. Pentru ei, problema era găsirea mijloacelor de a se alia cu intelectualii fără a le da posibilitatea să dobândească conducerea societății. Definiția intelectualului era În mod explicit cea a unui agent
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
este un mijloc utilizat de guvernanții Germaniei de azi pentru a-i ține cetățeni din scurt și a-i Împiedica să protesteze. Când i se replică că această politică face servicii PDS, asigurându-i o anumita popularitate În Est, ca apărător al drepturilor cetățenilor din «zona a doua», se arătă de acord, exprimându-și Însă critici față de acest partid. Consideră că este un partid În care vechile cadre au păstrat o prea mare influență, chiar dacă nu crede că ar fi bine
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]