2,718 matches
-
pirați. O ia mai repede, șopti Powys. A expediat douăsprezece civilizații în șase propoziții. — Oamenii cresc în număr. Bogăția crește. Războiul se întețește. Astăzi, cînd guvernele sînt de acord că nu mai trebuie să existe un alt mare război, încă aplaudăm vechile bătălii și invazii care au amestecat priceperile cuceritorilor și cuceriților. în istorie nu există ticăloși. Pesimiștii arată cu degetul spre Attila și Tamerlan, dar acești bărbați activi au lichidat state neprofitabile care aveau nevoie de un distrugător pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cinematograful Terra. Citeam perfect, făceam și versuri. Nimic de laudă în toate astea, poate dimpotrivă. Terra era pe jumătate ocupată de galerie. Acolo se înghesuiau durii periferiilor bucureștene, analfabeți și generoși, gata oricând să mânuiască șișul. Stăteau pe jos, fumau, aplaudau și înjurau. Printre ei, mă visam călărețul singuratic, pierdut prin canioane. Descălecam, intram într-un saloon... Mă cunoșteau toți : eu le citeam cu glas tare titlurile filmelor, le explicam când nu înțelegeau câte ceva. Ei îmi plăteau biletul de intrare. În
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
profesoară (am renunțat la ea acum un an, ca să facem economii), apoi am adus carillonul lui Jacques, i-am dat drumul și-am acompaniat ceasul, de parcă am fi făcut timpul să cânte în trei feluri, și Giuseppe a început să aplaude ca un apucat. Are ceva de gondolier, cu părul lui negru plin de bucle lucioase, cu mustața ca un fir răsucit, și e foarte galant cu mine, dar fără să întreacă vreodată măsura. Îmi plac italienii, au o căldură care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în sala de conferințe, unde ea avea întâlnire cu musulmane sunnite, cărora le vorbea despre drepturile femeilor. Leclerc se afla acolo chiar ca un ogar între gâște. Fetele și nevestele vorbeau toate odată, tropăiau ca suporterii la un meci și aplaudau zgomotos. Lui, ca ziarist, nu-i venise să creadă: erau, totuși, în Africa musulmană a lui Ben Ali, iar iranianca, tunsă scurt și neînvăluită, avea detașarea intactă a unei ființe occidentale. Când plecase din Teheran, acoperită până la gură, se spune
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe neașteptate: Câinele soldatului! Rănit în războaie soldatul căzuse / Și-n puține zile chinuit muri / Departe de-o mamă care-l crescuse / Și care-l iubi... În prag, năvăliseră Scarlat și inginerul. Priveau bezmetici spectacolul. Dascălu avea lacrimi în ochi, aplauda să-și rupă palmele. ― Pot să-ți spun un singur lucru, șopti inginerul, dacă știam că-i așa diliu, nu luam tramvaiul ăsta! ― Toți sîntem dilii, numai că individul merită și un premiu. Întoarse capul spre bătrînă: Nici cu baba
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne-am îndreptat spre biserică într-o trăsură dată de conducerea atelierului CFR Pașcani,frumos aranjată,trasă de doi cai albi,și ținându-mă prima dată în viață că sunt un prinț însoțit de o frumoasă prințesă. În jur, toată lumea aplauda sorbindu-ne din ochi că eram tineri și frumoși. După cununia religioasă ne-am întors la casa părintească a soției unde am petrecut până dimineață ,momente de vis pe care nu le-am putut uita niciodată. Mare mi-a fost
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
marginea realizărilor lui, salutându-l ca pe un om al păcii, apoi ridicând brațul drept, pentru a semnala intrarea lui în scenă. Iar când acesta apăru, marea masă de oameni explodă. Aproape trei sute de mii de oameni își uniră forțele, aplaudând, bătând din picioare și aclamând. Nu-și exprimau dragostea pentru el, ci pentru ceea ce urma să facă - ceea ce, toată lumea era de acord în privința acestui lucru, doar el putea să facă. Nimeni altcineva nu avea credibilitatea să facă sacrificiile necesare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Shimon Guttman crăpându-se ca un pepene, creierii și sângele împroșcând lumea din jur. În câteva secunde, premierul fu expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea, care cu jumătate de minut înainte aplauda și aclama, era acum zguduită de panică. Se auzeau țipetele celor din față, care încercau să fugă de priveliștea teribilă a cadavrului. Polițiștii formaseră un cordon de brațe în jurul mortului, dar presiunea mulțimii era aproape imposibil de stăvilit. Oamenii țipau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a răspândit fără îndoială unul care crede în supremația albilor, vreun bădăran din nord sau poate chiar Gonzalez în persoană. Cum îndrăznești, domnule? Voi toți trebuie să vă dați seama cât de mulți dușmani are cauza noastră. În timp ce muncitorii îl aplaudau puternic, Ignatius se întreba cum aflase omul acela că mongoloidul de Mancuso încercase să-l aresteze. Poate că fusese printre oamenii care se îngrămădiseră în fața magazinului universal. Agentul acela de stradă era musca din laptele omului. În orice caz, momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de gând domnișoara O’Hara? Pe scenă lunecă apoi Darlene, într-o rochie de bal, cu o trenă lungă din plasă de nylon. Pe cap purta o pălărie monstruoasă de epocă și pe braț o pasăre la fel de monstruoasă. Încă cineva aplaudă. — Mira, plătești acu’ sau e vai de tine, cabron. — Erau desigur mulți tăurași la balu’ ăla, da’ tot mi-am păstrat onoarea, îi spuse cu grijă Darlene papagalului. — Maică Doamne! urlă Ignatius, incapabil să mai tacă. Cretina asta-i Harlett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nevoie de noi și ele știu asta. Au nevoie de gene, au nevoie de tehnologie. Ele sunt trecutul. Noi suntem viitorul. Noi suntem locul în care se află banii! Prin asta atrase aplauze uriașe. Vasco se foi pe scaun. Auditoriul aplauda, chiar și cei care știau că acel ticălos le-ar fi făcut compania bucăți într-o secundă, dacă asta s-ar fi potrivit cu scopurile lui. — Bineînțeles, întâmpinăm obstacole în calea progresului. Unii - indiferent cât de bine intenționați se cred ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sfârșitul petrecerii, Riza Selim Kazanci o chema pe soția sa și o ruga să cânte la pian pentru onorații oaspeți. Petite-Ma nu refuza niciodată. Pe lângă bucăți ale compozitorilor vestici, cânta imnuri naționale debordând de fervoare patriotică. Oaspeții aclamau și aplaudau. În special În 1933, când a fost compus imnul celei de-A Zecea Aniversări, „Marșul Republicii“, a trebuit să-l cânte iarăși și iarăși. Imnul era peste tot, răsunându-le În urechi și atunci când dormeau. Era o vreme când până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bată În toba pe care celălalt o ținea În aer. Imposibilitatea misiunii trebuie să le fi dat energie, fiindcă curând au suplimentat bubuiturile și bufniturile cu un imn. Câțiva trecători de pe trotoare s-au oprit uluiți, Însă mulți alții au aplaudat și s-au alăturat duetului, declamând versurile cu o Înflăcărare crescândă: Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya cu cotul, Însă aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ascult pa tata. Mi-era Întotdeauna frică să nu vorbească prea mult. „Zece minute sînt de ajuns“, zicea el. Cinci minute, tată, cinci minute ajung din plin! De fiecare dată, miracolul se repeta: oamenii Îl ascultau În tăcere și Îl aplaudau. Aducea publicul În starea de a primi filmul, pe care-l situa În ansamblul operei autorului, și Îi sublinia valoarea pe plan uman și pe plan cinematografic. CÎnd termina, eram destul de mîndru că toată lumea băga de seamă că venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
divan, de fiecare dată cînd anunțam că o visasem pe Tina și că aveam să-mi reîncep povestea logodnei, efectul era garantat: parcă eram Gilbert Bécaud anunțînd că o să cînte Pianistul din Varșovia! Încă un pic și Zscharnack Începea să aplaude. Îl auzeam În spatele meu Împăturindu-și ziarele și reaprinzîndu-și țigara de foi. Avea o adevărată slăbiciune pentru cele petrecute În ziua căsătoriei, dar avea și simțul suspansului și, ca unui copil, Îi plăcea să Încep cu Începutul, reamintind de prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se mai prindeau, am aflat, În ciuda paraziților și a variațiilor de sunet, că niște divizii aeropurtate ocupau aeroportul din Praga. Trupele pactului de la Varșovia invadaseră Cehoslovacia În seara din ajun, la orele douăzeci și trei, În timp ce vilegiaturiștii adunați pe faleză aplaudau focul de artificii mexican. Era noaptea de 20 spre 21 august 1968. S-a făcut ziuă, eram foarte zdruncinat de ceea ce tocmai aflasem și mă așteptam la declararea celui de-al Treilea Război Mondial. În starea de nervozitate În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vesel și de senin. Kitty juca rolul principal În Nebun din dragoste de Sam Shepard și parcă Sam Shepard se afla și el acolo, privind-o, zâmbind din primul rând, unde era așezat lângă Maia. La sfârșitul spectacolului toată lumea o aplaudă și el Îi făcu din mână. Vru să se apropie de el, să-i vorbească, dar Începu să cadă Într-un tunel și Încercă să se agațe de imaginea lui, dar fără folos. Fața lui Sam Shepard se Îndepărta din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că nu e așa, că, dimpotrivă, admițând posibilitatea că Centrul va face să dispară în viitor, printr-o absorbție teritorială de neoprit, câmpurile pe care furgoneta le traversează acum, gardianul intern Marçal Gacho a subliniat, în nume propriu, și a aplaudat în forul său interior, puterea expansivă, în spațiu și în timp, a întreprinderii care îi plătește modestele servicii. Interpretarea ar fi valabilă și ar pune definitiv punct chestiunii dacă n-ar fi fost pauza aproape imperceptibilă, dacă acea clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
terminăm lucrul când va fi nevoie, și astfel nu va trebui să anulăm comanda celor șase sute de statuete care mai sunt de făcut, cu Centrul mai sunt de stabilit termenele de livrare care să convină ambelor părți, Exact. Fiica își aplaudă tatăl, tatăl mulțumi. Ba chiar, spuse Marta, deodată entuziasmată de oceanul de posibilități pozitive care i se deschidea înainte, presupunând că Centrul își păstrează interesul pentru păpuși, ne-am putea continua munca, nu va trebui să închidem olăria, Exact, Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care atîrnă niște fire electrice și, În lumina celui de-al doilea blitz al Polaroidului, Wakefield bagă de seamă că balerina nu mai poartă nimic pe sub tutu și că tremură, fie de frig, fie sub efectul parodiei de electrocutare. Mulțimea aplaudă și explodează În urale și apoi se mută cu toți Într-o altă cameră, unde o masă lungă de sufragerie așteaptă plină cu platouri cu globi oculari și mățăraie. Mulțimea Începe o incantație și balerina cea aproape nudă se cațără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tratează America pe cei născuți În afara ei! În adunare se aude un tunet de ceartă, iar Wakefield face apel la Mariana: — Nu putem vorbi mai tîrziu, tigroaica mea? La asta se rîde și Mariana se așează la locul ei. Mulțimea aplaudă. — Ceea ce mă aduce la acest oraș de imigranți și turbulențe de ruine și imaginație! CÎndva În alte țări artiștii vegheați de polițiști mînuiau pensulele și dălțile ca să le rostească furia și să-și croiască prin rîs drum În afara minții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a anulat de tot, zise dintr-o suflare. — Rubrica de Matrimoniale? Stevie era uluită. Anunțurile se înghesuiseră de la primul număr. — Nu, nunta. I-am spus lui Laurence că nu pot să mă mărit cu el. Lui Stevie îi veni să aplaude, dar, măcar de data asta, avu tactul să se abțină. Era întotdeauna o greșeală să spui: „Slavă Domnului, oricum nu mi-a plăcut niciodată de nemernicul ăla“, ca nu cumva logodna să revină la ordinea zilei în jurul prânzului. — Pentru că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a revistei Clopotul din 18 februarie 1923 își exprima decepția în raport cu așteptările: „Am salutat sau mai bine zis era să salutăm cu entuziasm creația «Insulei», binevenită confrerie de dramă și literatură de avantgardă. Sîntem prin urmare dezarmați și siliți să aplaudăm pe toată linia curiosul sentiment de venerație al terbililor avangardiști de la «Insula» pentru ilustrele noastre mumii”. Peste aproape un deceniu, în panorama „Contribuțiuni sumare la cunoașterea mișcărei moderne de la noi” (în unu, nr. 33, feb. 1931), M.H. Maxy consemna retrospectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că mă măritam cu fiul Lindei. — Astăzi, Îmi amintesc de propria mea nuntă cu mama ei. Ellie, n-o să-ți aduci aminte, dar acum Îi semeni leit. Ai aceeași frumusețe, energie și dragoste de viață. Făcu o pauză, iar lumea aplaudă, fără să realizeze cineva ce impact aveau aceste cuvinte asupra mea. Nu am știut cum să mă port cu o copilă de treisprezece ani, recunoscu el cu tristețe. O iubeam enorm, dar nu știam cum s-o ajut. Însă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
meu fericit, dar Încerc să limitez durata pe cît e omenește posibil. — OK, zic eu, respirînd adînc. Dă-mi voie să afirm următoarele: dacă n-aș mai face sex niciodată, cîte zile oi aveam, tot ar fi prea curînd. — Bravo! aplaudă Trish. De fiecare dată cînd Gregory se uită la mine și ridică dintr-o sprînceană, mă Întristez. Eu izbucnesc În rîs, după care mă reculeg și ridic dintr-o sprînceană În direcția ei. — Vii În pat, iubito? o Întreb, imitîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]