11,066 matches
-
aproape filiform înălțate: Moschoforul său, pe care îmi permit să-l apropii, în cheie gracil austeră, de figura mai scundă, pe aceeași temă, de izbînda, larg cunoscută, a lui Picasso. Îi ajunge sculptorului nostru să-și încrucișeze elementele, să le aplece ori să le ghemuiască, înțelesul lăuntric rămîne acela al unei afirmări verticale, vibrantă la nivelul oricărui fragment. Cînd alătură un creștet retezat și o talpă de bronz, cînd le numește aproape sarcastic „Conversînd cu iarba", Gorduz închipuie un aparat emoțional
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
problemă, rezolv eu. Iau ele un bax cu șase beri și se duc la casă, pentru a le plăti. Casierul se uită foarte mirat, iar o călugăriță îi zice: - Astea sunt ca să ne spălăm părul. Casierul, fără să ezite, se apleacă sub tejghea, de unde scoate o pungă de covrigei, pe care o așează lângă bere: - Să nu vă uitați bigudiurile! Vezi și: Bancul Zilei: Un copil merge la bordel, ca să ia o boală venerică
Bancul Zilei: Două călugărițe merg la magazin să își cumpere bere by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62471_a_63796]
-
surpate ale unui perete, chiar în clipa în care vîrful legănător al cozii se face nevăzut, doctorul calcă în gîtlejul alb, căscat, al unui vas de toaletă, pe care, atent doar la prada sa, nu l-a observat. Doctorul se apleacă neajutorat, trăgînd afară vasul din molozul înconjurător, blestemîndu-i pe toți neatenții, ceea ce nu înseamnă că se referă la sine, ci la proprietarii apartamentului în ruine (dacă n-ar fi fost uciși de explozie) sau la oricine n-a luat de
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
nicăieri. Decât La Lilieci, unde-i e rostul. O lume care ajunează, poftind la dulce, și care vede opincile noi pe spinarea porcului viu, forțând din matca lor timpuri care încă nu s-au întâmplat. „Din când în când se apleca să vadă ce Dumnezeu se-ntâmplă/ Acolo jos,/ De nu mai răsare odată cânepa, sub brazdă?" (Momâile). Filosofia ei o cuprinde bine Lupta cu gărgăunii „Toată vitejia e să-i întărâți și la urmă să știi/ Cum să te aperi, fugind
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
alege postum interpreții în virtutea unei afinități și sub înrîurirea unei asemănări de natură, ceea ce înseamnă că nu te poți apropia de Nae Ionescu decît dacă-i semeni, drama cea mare fiind a exegeților fără predilecție pentru spiritul său care se apleacă asupra cursurilor pentru a le ciopîrți analitic. Urmarea e un șantier postiș plin de ranchiuni, ruine și amuzante aberații. Să mai urmărim cîteva nuanțe ale gîndirii lui Nae Ionescu. În măsura în care filozofia nu e decît prelungirea în speculație a unui zbucium
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
ar fi fost fabricată și folosită nu de americani, ci de japonezi. Trecutul e pe cât de ireversibil pe atât de fascinant și de încă, mereu, prost cunoscut. La ce bun să ne pierdem vremea disecând cadavrele unor fantome în loc să ne aplecăm asupra felului în care au trăit și au murit cu adevărat oamenii în carne și oase? Cred că singura scriere de acest gen pe care am apreciat-o a fost Complot împotriva Americii, de Philip Roth, și asta pentru că subiectul
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
mâna lui în cingătoare, la mâna lui pe pistoale. Apoi brusc, pe când bătrânul Maftei mai pusese pe foc o creangă, focul trosni și un buștean aprins se rostogoli chiar la picioarele lui Gavrilă. Fumega chiar acolo în fața lui. Gavrilă se aplecă să-l împingă la loc. Și aceasta a fost greșeala, că s-a aplecat. Păcat că s-a aplecat. Dumitru și Cocoș săriră pe el. Într-o clipită se năpustiră și cei doi din Giurcuța. Doar Maftei rămase în picioare
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
mai pusese pe foc o creangă, focul trosni și un buștean aprins se rostogoli chiar la picioarele lui Gavrilă. Fumega chiar acolo în fața lui. Gavrilă se aplecă să-l împingă la loc. Și aceasta a fost greșeala, că s-a aplecat. Păcat că s-a aplecat. Dumitru și Cocoș săriră pe el. Într-o clipită se năpustiră și cei doi din Giurcuța. Doar Maftei rămase în picioare și, mijindu-și ochii din cauza fumului, se uită pe deasupra focului să vadă oare ce
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
creangă, focul trosni și un buștean aprins se rostogoli chiar la picioarele lui Gavrilă. Fumega chiar acolo în fața lui. Gavrilă se aplecă să-l împingă la loc. Și aceasta a fost greșeala, că s-a aplecat. Păcat că s-a aplecat. Dumitru și Cocoș săriră pe el. Într-o clipită se năpustiră și cei doi din Giurcuța. Doar Maftei rămase în picioare și, mijindu-și ochii din cauza fumului, se uită pe deasupra focului să vadă oare ce se va întâmpla. Dar nu
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
focului. - Știe careva să cheme? - întrebă gornicul (fiindcă, se știe, pentru pânda de lupi trebuiesc doi, unul care să cheme, celălalt să tragă). Aproape fiecare muntean știe să cheme lupul. Lunganul de Pantelimon își și arătă pe loc priceperea: se aplecă spre pământ, își făcu mâinile pâlnie la gură și dădu drumul unui urlet, prelung. Pe gâtu-i subțiratic venele se îngroșară din pricina efortului, de părură niște frânghii. Dumitru Neag fu mulțumit de performanță, spuse: bine! Astfel că la îndemnul lui Maftei
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
tandreței tale/ Și eu am fost la Canal/ și mie moartea mi se cățărase pe pântec/ Și-mi șoptea că-s frumos și peltic/ Și încerca să-mi desfacă picioarele/ Am izbit-o cu țeasta de un bolovan// M-am aplecat asupra ei și am morfolit-o și eu." (p. 37); „Trec zilele fără tine ca un șir de bășini trase de elefanți" (p. 93). În încercarea de a convinge că are adevărate fluxuri de viziuni mistice, Daniel Bănulescu uită de
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
critici, care sunt și profeți. în literatura noastră au existat asemenea personalități. Dovadă terenul literar pe care îl avem sub picioare, și care, cu lente mișcări de suprapuneri de straturi și de judecăți, s-a așezat în ordinea greutăților... Scriind aplecat peste masa de lucru, puțin șchioapă, puțin dezechilibrată în partea în care cade efortul, apăsând, corectând, ștergând, sau doar așteptând; scriind legat de această galeră, singurul altar de jertfă pentru penații tăi,... îți aduci câteodată aminte de Musafirul Necunoscut și
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6066_a_7391]
-
fiind că la începutul anilor '30, poetul din Wadowice, acum la Poznan, Emil Zegadlowicz va pune în operă un prim florilegiu de lirică românească, intitulat: Teme românești. Ulterior, universitarul Emil Biedrzycki, din Lwow, poeții Lewik, Hollender și alții se vor apleca tot mai atent asupra liricii românești. Eseul lui Blaga, redactat din nevoia de a populariza lirica contemporană a țării sale, se constituie într-o piatră de temelie în prezentarea poeziei românești în Polonia, contribuție despre care nu știm în ce măsură poeții
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
Spre deosebire de scepticul și corozivul eseist, Dan C. Mihăilescu e o natură tonică și reconfortantă, a cărei umoare stenică molipsește numaidecît pe cititor. De aceea, cu Dan C. Mihăilescu nu poți dispera și nu te poți amărî, nici măcar atunci cînd se apleacă asupra veninului confesiv al lui Cioran. Un volum care, aidoma cărților lui Cioran, îți provoacă deseori accese de bună-dispoziție.
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
se adapteze pîntecelui ei. Cea mai importantă funcție a mașinii era acum să-i susțină excrescența. Forma din plastic a bordului se modela în jurul ei pentru a o cuprinde, buretele scaunului se umfla pentru a o susține. Cînd s-a aplecat greoi pe manetă pentru a împinge scaunul mai în față, a fost ca și cum și-ar fi adus copilul nenăscut exact în centrul cochiliei mașinii, așa încît, cuibărit între materialele rezistente la impact, să poată fi transportat în siguranță acasă. A
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
țărm lungi de zeci de kilometri sărind peste șirul stațiunilor, peste pădurea Comorovei cu iepuri, fazani apărând la calea ferată si pierind în intimitatea desișului... O blană leonină așternută pe țărm... Orizontul parcă se îndoaie în briză; grâul galben se apleacă și el salutând marea, unde în larg un delfin coase apa, iar valurile mării răspund și ele la salut bubuind în stânci, încerând tăria falezei de calcar... La Vama Veche orzul a căzut... Paiele tari și albe ca oasele sună
La mare, vara… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6154_a_7479]
-
Pârvulescu, de la Nicolae Iorga pînă la Henri H. Stahl, o tentă de melancolie surdă le străbate tomurile. Parcurgîndu-le, intuiești prea bine că Bucureștiul mai mult a fost decît este. Dintre autorii cu reazem cultural și viziunie istorică care s-au aplecat asupra orașului de pe Dîmbovița, Constantin C. Giurescu e un nume de referință. Lucrarea sa, apărută în 1966, republicată în 1979 și revăzută în ultimii ani de fiul său, Dinu C. Giurescu, în vederea întocmirii celei de a treia ediții, are amploarea
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
nu puteam participa și pe care nici nu o puteam controla. Iar întrebarea pe care o uram cel mai mult - și care se făceau auzită când devenea frustrată că nu vorbesc prea mult - era aceea pe care o rostea inexpresiv, aplecându-se peste măsuță: Ce aștepți de la întâlnirea noastră? Am răbufnit: Sunt obligat de hotărârea instanței să fiu aici! Aș prefera să nu fiu aici, dar când m-au găsit atârnând de o frânghie încolăcită de ramura unui copac, unul care
Rawi Hage (Canada) - Gândacul by Irina Vainovski-Mihai () [Corola-journal/Journalistic/6283_a_7608]
-
răstimpul celor trei luni petrecute în închisoare, a fost, cel puțin o dată, pe punctul de a fi executat imediat. La puțină vreme după ce a fost inclus într-un schimb de prizonieri inițiat de Komintern, a avut revelația propriei lui rătăciri: aplecându-se cu întârziere asupra scandaloaselor procese-spectacol de la Moscova, în care acuzații erau puși să se învinuiască singuri de crime imaginare și acceptau, cu ostentativă pocăință, să plătească pentru ele cu viața, a sărit dintr-o barcă în cealaltă și a
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
ceaiul de ghimbir, care are proprietăți naturale de încălzire, recomandă nutriționiștii. VEZI ȘI: Frigul începe să facă victime - Nu țineți mâinile în buzunare Pe timp de iarnă, oamenii au tendința de a merge cu mâinile în buzunare și cu corpul aplecat în față. Cu toate acestea, mâinile nu trebuie ținute în buzunare, ci pe lângă corp, legănatul acestora în timpul mersului intensificând activitatea musculară. - Mâncați alimente bogate în proteine Activitatea de digestie a proteinelor crește temperatura corpului într-o măsură mai mare decât
Ce trebuie să faci ca să nu îți fie frig iarna by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62948_a_64273]
-
se numeau Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven. Întruchipare a sociabilității și oralității urbane, înzestrat cu o prodigioasă inteligență, Caragiale a cultivat comicul ca nimeni altul în literatura română. Pătrunzătorul său spirit de observație s-a aplecat asupra realităților socialpolitice ale vremii sale, asupra sufletului omenesc. În scrisul său, autodidactul Caragiale a urmat un făgaș care avea multe afinități cu normele esteticii clasice: claritatea, concizia și precizia. Fiica scriitorului, Ecaterina Logadi, a reținut faptul că tatălui ei
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
mă gândesc la cele despre Perpessicius, Stere sau despre „inactualitatea literaturii noastre“ (p. 476) - , restul sunt de o netezime searbădă și logoreică: panglici sintactice care ascultă de clișeele epocii, fără orizont de gând și fără accent de intuiție. „G. Gregorian apleacă și el, la rându-i, cu pârguita povară a creației sale de maturitate, creanga de aur plină de rod, a marii generații lirice afirmată în istoria literaturii noastre cu puțin înainte și după război.“ (p. 366) Gâlmele acestea de frază
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
pat. Cu picioarele goale pe podeaua de lemn. Zgomotul apei în chiuvetă, apoi dușul. A rămas întins sub cuvertură în timp ce ea se îmbrăca, încercând să și-o păstreze în minte ca simț, ca o înșiruire de sunete. A simțit-o aplecându-se deasupra lui și-n timp ce ea-l săruta pe frunte deschise ochii pentru a- și întipări în cap imaginea ei. Închise ochii și așteptă să audă mișcarea câinelui pe hol și cheia în broască. Era acasă de o
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
Sorin Lavric E o constatare banală că valoarea unui scriitor e dată de stofa criticilor care s-au aplecat asupră-i. Potrivit acestei logici, nu ce a scris autorul contează, ci felul cum s-a oglindit în mintea criticilor. Detaliul acesta face ca identitatea autorului să se schimbe odată cu judecățile estetice pe care le primește, modificarea mergînd pînă acolo
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
nemișcarea forțată timp de mai multe ore nu e doar inconfortabilă din punct e vedere fizic, ci e și aproape intolerabilă din punct de vedere psihologic. Nu în sensul că-ți pierzi dorința de a te scărpina, de a te apleca, de a sta în picioare sau așezat sau să fugi sau chiar de a face exerciții. Dar atunci când îți vine dorința, nu poți face nimic - nimic - înafară de a găsi un mic înlocuitor sau să găsești o modalitate de a
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]