2,765 matches
-
ebraică. 16.4. Calendarul în iudaismul „sectar” În iudaismul numit în mod obișnuit „sectar”, găsim o situație foarte diferită (cf. 12.4). În Cartea Jubileelor 6,23-33, (cf. 1,14; 23,19) (Sacchi 1981, pp. 179 ș.u.) și în Apocalipsa (etiopiană) lui Enoh, capitolele 72-82, în așa-numita „Cartea astronomiei” sau „a Luminaților” (Sacchi 1981, pp. 413 ș.u.) găsim un calendar de 364 de zile, împărțit în 52 de săptămâni, grupate în patru anotimpuri, fiecare de 91 de zile
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
este secret și trebuie revelat doar în timpurile stabilite, care sunt întotdeauna „timpurile de pe urmă”; profetul este mereu vestitorul Cuvântului dumnezeiesc; alegerea este stabilită dintr-o epocă imemorabilă, chemarea fiind un dar personal, inaccesibil celor mulți; ba mai mult, în Apocalipsa canonică a Noului Testament (7,4) găsim chiar un fel de numerus clausus al celor aleși: 144000, nici unul în plus, limitat doar la poporul lui Israel. d) În cadrul său apare și doctrina păcatului originar conform căreia acesta este o consecință
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
poza din Grădina Cișmigiu, Elena avea sau nu privirea coborâtă spre el. Cert este că nu era atentă la discuția provocată de Denisa, aflată în dreapta, făcând gesturi din abundență, în timp ce toți se amuzau. În aceeași colecție (selectiv): Abigél, Magda Szabó Apocalipsa după Sile, Dinu D. Nica Astă-vară n-a fost vară, Magda Ursache Balul Operei, Josef Haslinger Bella, Jean Giraudoux Coșmaruri de duzină, Dan Stoica Deratizare, Lucian Merișca Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac Eu, gândacul Anton Marin Eu știu că îngerii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-și datele intrinseci) și lumea din afara lui, cu fuga ei neobosită după orice (dragoste, glorie etc.), fără a găsi nimic altceva decât peticita speranță sau visul amputat, iar, la capăt, moartea, singura instituție care-mi impune respect, și care, față de apocalipsa de fiecare zi, sosește enervant de încet. Ipostaziind cei doi poli amintiți, poetul apelează, prin urmare, la elemente de estetică postmodernistă (ironie, autoironie, ludic, cotidianul ca sursa de inspirație, fragmentarism, transtextualitate sub diferitele ei forme definite de G. Genette, oralitate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mult constatativ, față în față cu actantele iubirii se recunoaște înfrânt: Îmbrățișarea ta îmi face întotdeauna țăndări / turnul în care încerc să mă retrag, fiindcă Pe trupul tău gol eu încurc întotdeauna / lumina dintâi cu întunericul din urmă, / Facerea cu Apocalipsa, astfel că influența femeii e cvasidemiurgică, din moment ce Oricum, eu nu mai am altă scăpare decât trupul tău (...) / Da, trupul tău care inventează pentru mine ziua de mâine. Femeia visată se ipostaziază uneori într-o făptură copleșită de admiratori, pe care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Arta Popescu e translatată în Apocalipsa-Dragostea mea, în stare să rămână gravidă numai cu lacrima, așa cum mărturisește Poetul: Mă punea să plâng în ea toată noaptea. Ea - moartea mea din flori. Eu - viața ei grea, împuțită, din flori. Ah, cucoană Apocalipsa, duduie - tristețe, prințesă, metresă - am obosit! Acum n-aș mai vrea decât o solniță umplută cu sare uscată din sudoarea femeilor pe care le-am iubit. Să stau, așa, și să mănânc pâine cu sare după obicei. Ah, Apocalipsa, hai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cucoană Apocalipsa, duduie - tristețe, prințesă, metresă - am obosit! Acum n-aș mai vrea decât o solniță umplută cu sare uscată din sudoarea femeilor pe care le-am iubit. Să stau, așa, și să mănânc pâine cu sare după obicei. Ah, Apocalipsa, hai pe la mine-ntr-o seară. Bem o votcă, vorbim prostii, fumăm o țigară. Pentru ființa condamnată la moarte și conștientă că sentința nu numai că nu se poate comuta, ci e chiar în proximitatea oricărei respirații, respirația poate fi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
multe ori coșmaruri, sunt induse de o realitate cu manifestări adesea cvasiapocaliptice, când pământul instabil al Deltei e luat de ape (S-a dus pământul. L-a cărat cu palmele Dumnezeu / în altă lume mai bună și mai săracă), dar apocalipsa lui Rodion vine, mai ales, prin ființele care populează Delta, de pildă crapul care ar înghiți coliba sau i-ar interzice să mai viseze, cormoranul care ar devora, la rându-i, sat după sat etc., iar vietățile necuvântătoare ale locului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Hălăduind pe internet - pe www.scribd - dau peste Cartea lui Enoch pe care eminențele patriarhale de peste veacuri nu au selectat-o pentru a o înmănunchea în „Vechiul Testament”, dar esența ei se regăsește în Apocalipsa și chiar în retorica preoțimii contemporane. Cred că a fost scrisă în aceeași perioadă cu componentele Bibliei, într-o epocă sclavagistă - epoca turmelor de oi, de porcine și de vite dar și a jivinelor sălbatice care se hrăneau după legea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93046]
-
dar care se cuvine reamintit periodic: „Fiecare epocă înclină să creadă că, într-un fel, ea este ultima, că odată cu ea se încheie un ciclu, sau toate ciclurile. Azi ca și ieri, mai lesne concepem infernul decât vârsta de aur, apocalipsa decât utopia, iar ideea unei catastrofe cosmice ne e la fel de familiară pe cât le era budiștilor, presocraticilor sau stoicilor. Vivacita tea spaimelor noastre ne menține într-un echilibru instabil, propice înfloririi darului profetic. Lucrul acesta e valabil cu precădere pentru perioadele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
posedam doar două cămăși, izmene de lucru și izmene de curat. Restul - piele personală. Cu tot certificatul de pauperitate ai mei tot mai aveau de plătit o taxă de 9.000 de lei.O sumă de la care se poate începe Apocalipsa. Se apropia ziua plecării și îmi părea tot mai rău după calul care mă ducea și mă aducea de la păscut, după prieteni și joacă, după sora Constanța. În fine, acoperit de un cufăr cu de toate, urcam în vagonul de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
prins a fojgăi păsări și mamifere. Și uma noizi stângaci au pășit în savană. Specii și rase au exterminat specii și rase, popoare au distrus po poare, civilizații s-au ridicat și s-au năruit („unde e Xerxes? unde Artaxerxes?“), apocalipse-au venit și-au trecut („Turnuri în prăbușire: Ierusalim Ale xan dria Viena Londra Roma ireale...“), biblioteci s-au scris și li s-a dat foc și-n cele din urmă o femeie a prins în pântec plod de strigoi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Vara apocalipsei românești Motto În guvernul României, Bella Kun își leagă calul. Doamne, apără-ne , Doamne! Ăștia au vândut Ardealul! Din ce-a fost și din ce este, Mai nimic nu mai rămâne, Lasă dracu deșteptarea, Culcă-te, la loc, române! (Adrian
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93377]
-
Apocalipsa lui Ioan $1 1. Descoperirea lui Isus Hristos, pe care Ia dato Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întîmple în curînd. Și le-a făcut-o cunoscută, trimițînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, 2. care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
al Memorandumului pentru construcția regională a României, 2001, președinte al Atelierului civic Ariergarda, Timișoara. Este autor a numeroase cărți: Povestiri cu strada depozitului, Editura Cartea românească, 1985, Valahia de mucava, Timișoara, Editura Amarcord, 1996, Decembrie, ora 10, Editura Albatros, 1997, Apocalipsa 9, Editura Paralela 45, 1999. Premii si distincții: 1985, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul Asociației Scriitorilor, filiala Timișoara, 1996, Premiul ASPRO, 1996, Premiul revistei "Tomis" și al Asociației Scriitorilor din Dobrogea, 1997, Premiul ASPRO, premiul Asociației Scriitorilor, filiala
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cele patru evanghelii, unde întâlnim diferite fragmente ritmice, care, probabil, existau deja înainte de formarea Evangheliei propriu - zise; amintim din Evanghelia lui Luca Magnificat, Benedictus și Nunc dimittis, care circulau sub formă de canticum. Dar exemple de imnodie există și în Apocalipsa lui Ioan, în scrisorile Sf. Petru și în cele ale Sf. Paul, îndeosebi în Scrisoarea către coloseni, în care se face referință la psalmi, imnuri și cântece spirituale. Apostolul neamurilor scria, de fapt: “Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dacă-i vezi fața. Dar ce vedem pare foarte... cam... — Enigmatic, răspunse Thaw. Nu numai că-i urmărește pe Adam și Eva cînd fac dragoste, el vede și cum vor fi alungați și fluviul de istorie sîngeroasă pînă la războaiele apocalipsei. Am trecut recent prin asemenea războaie. Poate vedea chiar dincolo de ele, pînă la cetatea drepților profețită de St. Ioan, Dante, Marx. Nu l-am citit pe Marx, dar... — Păsările astea din pomul vieții sînt minuni de delicatețe, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ambasador, și ce vești aduce ambasadorul? Bîrfe. Nimic în afară de bîrfe. Se străduie munții să nască un șoricel scîrbos. Dar care este tendința discursului acestui autoproclamat dușman al orașului care l-a hrănit? Ne spune că după o dată vagă a unei apocalipse iminente, cei care au pașaport de consiliu vor fi transferați într-un ținut mai fericit, în timp ce majoritatea va fi înghițită, sau ceva de genul ăsta. Totuși, eu doresc să vă spun un lucru. Eu am pașaport de consiliu, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
De la Londra până la Paris, vremea pare să fi devenit inamicul cel mai redutabil al lumii libere. Furtuni, ploi, îngheț se abat, fără oprire, asupra comunităților asediate. Este ca și cum, în pragul unui război atomic, omenirea ar fi confruntată cu perspectiva unei apocalipse meteorologice. Extincția omenirii încetează să mai fie o simplă ipoteză de știință-ficțiune. În viitorul alternativ pe care îl construiește Blake et Mortimer, sfârșitul este anunțat de această revoltă, wellsiană, a elementelor împotriva omului. Sincronă cu o linie narativă și cinematografică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un Basam Damdu al ținutului Terango : sanguinar, feroce și obsedat de planurile de expansiune, el întruchipează ener gia demonică latentă în galaxie. Dacă proiectul său de extindere a spațiului vital nu va fi contracarat, Pământul poate fi confruntat cu o apocalipsă ce evocă sosirea marțienilor lui Wells. Perspectiva se schimbă, iar Luc Orient este chemat să devină, alături de colegii săi, forța ce restabilește libertatea și demnitatea pe planeta Terango. Contextul politic poate fi din nou util în decodarea fanteziei spațiale din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
loc, 1971. Pământul pe care ajunge eternautul este încă intact. Partida de belotă este pe cale de a începe, iar moartea nu s-a înstăpânit peste Buenos Aires. Uitarea eternautului întors acasă este o mântuire ambiguă. Timpul care se va scurge până la apocalipsă nu face decât să amâne căderea în infern. Cercul se închide în istoria lui Breccia și Oesterheld cu acest gust al morții și al așteptării. Martor indirect al apocalipsei, naratorul este unica voce ce poate transcrie istoria ce rămâne încă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acasă este o mântuire ambiguă. Timpul care se va scurge până la apocalipsă nu face decât să amâne căderea în infern. Cercul se închide în istoria lui Breccia și Oesterheld cu acest gust al morții și al așteptării. Martor indirect al apocalipsei, naratorul este unica voce ce poate transcrie istoria ce rămâne încă o potențialitate de coșmar. Față cu uitarea lui Salvo, scriitorul-povestitor este conștiința ce trăiește, zi de zi, noapte după noapte, ca singurul posesor al adevărului viitor într-o lume
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
comandă ere ultima piesă din acest domino pe care Tintin nu încetase să îl completeze, din momentul sosirii sale în Azania. Orice întârziere ar fi putut însemna sfârșitul - sosirea doctorului Maketero și atacul lor veniseră cu câteva zile înainte ca apocalipsa borduriană să capete chip. „Totul s-a sfârșit !” Din pragul ușii, Tintin îl țintea pe Sponsz și pe complicele său cu o pușcă luată de la una dintre gărzile imobilizate. „Coșmarul pe care l-ai plănuit nu se va produce niciodată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
programul obișnuit. Credeam că mă voi culca mai devreme, dar am întârziat peste ora obișnuită, incitat de unele discuții asupra catastrofalului cutremur de 8,9 grade pe scara Richter din Japonia și realitatea apocaliptică văzută la televizor, nu departe de apocalipsa biblică. Vrând-nevrând îmi puneam problema cum am fi reacționat noi, românii, într-o situație similară. Nu putem stabili termeni de comparație între noi și japonezi, pentru că și situația noastră geografică e mult diferită de a Japoniei. Încă nu se cunosc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să fi pălit pentru moment, Ignatius schiță un laț la sfârșitul paginii. Apoi desenă un revolver și o cutiuță pe care scrise cu litere de tipar CAMERA DE GAZAT. Mâzgăli cu creionul în zigzag foaia de hârtie și intitula rezultatul APOCALIPSA. Când sfârși de decorat pagina, o aruncă jos, pe dușumea, unde erau împrăștiate multe altele. Fusese o dimineață foarte productivă, își zise el. Nu mai realizase atât de mult de câteva săptămâni. Privind la zecile de coli Big Chief care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]