17,970 matches
-
Costache, așa ca matale și ca moș Dumitru. Tocmai de asta să nu-i ademenești femeia, fiindcă îi prietenul nostru și vrând-nevrând și al tău. Să știi, băiete, că îți vorbește unul căruia - când era mai tânăr - i s-au aprins călcâile tot după... după Măriuța... Hliboceanu simțea că vorbele lui Pâcu, deși erau dojenitoare, cădeau totuși ca o mângâiere pe inima lui aprinsă... Pâcu, cu nasul lui fin, l-a mirosit pe Hliboceanu. A întins mâna și, luându-l de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
S-au așezat pe o buturugă, lângă fântână... Cu mișcări leneșe, Pâcu a pornit să îndese tutun în lulea. Hliboceanu, cu toate că nu era fumător, și-a răsucit și el o țigară din tutunul lui Pâcu, așteptând ca s-o poată aprinde de la lulea. Când fumul i-a învăluit pe amândoi ca un lințoliu, Pâcu a început a povesti: Apoi să fi fost acum vreo cinșpe ani.. Eram cărăuș vechi deja. Costache abia o adusese pe Măriuța. Era o copchilă fragedă ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să ne luăm adio de la cărăușie, ne luăm rămas bun și de la Costache și de la Măriuța, ca buni prieteni... Ei, ce ai de spus, Hlibocene? Mai poți să-ți terfelești obrazul de bun gospodar și cărăuș pentru că ți s-o aprins călcâiele după o femeie? Și nu e una oarecare, ci e nevasta celui mai bun prieten al cărăușilor. Crâșma lui Costache și a Măriuței este singurul loc unde cărăușii se simt ca la ei acasă... Am înțeles, moș Pâcule, tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
alta-i să-i vezi pe cărăuși trecând pe șleau în șir ca la paradă, iar tu să te frămânți prin ogradă ca leul în cușcă... Tu încă mai ai cu ce te lua când te apucă dorul de ducă. Aprinzi otrava ceea de lulea... Da’ eu? Tu... tu ai să ieși din casă și ai să cesali armăsarul, ai să-i dai ovăzul și ai să-l asculți cum ronțăie. Ți-i aduce aminte de cătănie, Dumitre. Nu te lăudai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
năravurile... Asta om mai vedea-o noi. Până atunci, mai rămâneți sănătoși, că se minunează și boii de atâta ședere și mâncărică bună. Atunci, pe marți dis-de-dimineață, Dumitre! Drum bun, Pâcule! Pâcu n-a înjugat boii până nu și-a aprins luleaua. Pe urmă, treburile au mers parcă mai cu spor... După ce s-a văzut în car, a îndemnat boii la drum: Hai acasă, flăcăii tatii, că parcă am uitat și drumul, uita-m-ar necazurile. După plecarea lui Pâcu, moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și Pâcu și nu se mai supăra - a apreciat Hliboceanu. Da! Dar el avea luleaua și se răzbuna pe ea și prin lulea pe noi... O desfunda, o ștergea, o umplea cu tiutiun și până mai scăpăra să și-o aprindă - și nu știu cum, dar iasca ceea numai nu lua foc - mai trecea o jumătate de ceas. Și nu se mulțumea cu atâta. Mai cerea să i se umple și ulcica cu vin. Apoi până gusta el din ulcică puteai să ajungi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fiecare dată se așezau cuminți la o masă din cel mai îndepărtat colț și se cinsteau în deei în liniște, iar după o vreme plecau cum au venit. Costache, grijuliu ca de fiecare dată, le-a ieșit cărăușilor cu felinarul aprins în poartă. De bine ce ați ajuns, intrați și rânduiți-vă după cum vi-i voia și apoi la masă. Așa om face, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Da’ de când îi stăpân Costache peste noi? - s-a prefăcut Pâcu supărat. Nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a convenit moș Dumitru. Costache - ca la comandă - a umplut ulcelele cu vin și s-a așezat mai aproape de cărăuși, să-l poată auzi și vedea mai bine pe Pâcu. Între timp, acesta și-a pregătit luleaua, după tipic, a aprins-o, a tras de câteva ori cu sete din muștiuc, a gustat din ulcica cu vin și - ca niciodată - a început să vorbească fără alte năzdrăvănii: Întâi și întâi, vreau să vă spun că tot ce am să vă povestesc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nămeți sau viscol și tot am ajuns? - a vorbit din nou Cotman. Acum însă vântul suflă peste măsură de tare și felinarele s-or stinge - și-a dat cu părerea Mitruță. Unde-i moș Pâcu cu luleaua lui? Dacă o aprindea mergeai după el fără nici o grijă. Ca după un far - a îndrăznit Puicuță. De unde până unde vorbești tu de far, Pavele? - a sărit cu întrebarea Hliboceanu. Apoi am fost și eu oleacă de marinar la vremea mea, nene Hlibocene. Cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a mai ogoi vifornița și îți putea veni cu un nou transport. Nici o grijă! Rămâi cu bine, jupâne! La drum, că întunericul îi gata să cadă!... Când au ajuns pe creasta lungului deal de la ieșirea din târg, au încercat să aprindă felinarele. Dar, din toate câte aveau la ei, doar al lui Mitruță a rămas aprins. Vijelia năpraznică spulbera omătul în trâmbe lungi care învăluiau tot ce întâlnea în cale: om, sanie, boi, copaci ori tufă de buruieni... Nu se vedea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a întrebat: Ia spune, băiete! De unde ești atât de sigur că lotrii nu ne-or mai ține calea și altădată? Nu sunt sigur deloc, dar am vrut să curm vorba cu Aizic, că altmintrelea nu mai plecam nici când se aprindeau lămpile în târg... Și unde mai pui că pe urmele noastre nu cred că a mai trecut cineva astăzi. Așa că sunt cum le-am lăsat dimineață... Îi drept, Mitruță, și ce-i drept și lui Dumnezeu îi place, dar trebuie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mitruță și Cotman...dar cu ochii în patru! Pe o asemenea vreme, nu se știe ce ne mai poate aștepta la drum de noapte - a stabilit Hliboceanu ordinea de bătaie. S-a înțeles! - a răspuns Mitruță, ca la cătănie. Au aprins felinarele, dar bobul lor de lumină abia se zărea, ca o părere, prin pânza deasă țesută de ninsoare. Fiecare mergea purtând gândurile lui: „Iaca acușica îi Crăciunul și eu n-am apucat încă să tai porcul. Mâine însă îl iau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sabie și de atunci stă și descâlcește la un nod imens, iar eu nu mai am cu cine să joc Age of Empires. Ieri, de pildă, l-am găsit pe moș stând pe Întuneric În sala de forță. Când am aprins lumina, mi-a sărit În față, Întrebându-mă: „Ahaaa, ai aprins lumina! Ce putem deduce de-aici?“ René, chiar vrei să ajungi ca ăsta? — Maiestate, mă chinuie o-ntrebare. S-auzim. Filozoful se codi. — Hai, spune. Pe vremuri, eram cel
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar eu nu mai am cu cine să joc Age of Empires. Ieri, de pildă, l-am găsit pe moș stând pe Întuneric În sala de forță. Când am aprins lumina, mi-a sărit În față, Întrebându-mă: „Ahaaa, ai aprins lumina! Ce putem deduce de-aici?“ René, chiar vrei să ajungi ca ăsta? — Maiestate, mă chinuie o-ntrebare. S-auzim. Filozoful se codi. — Hai, spune. Pe vremuri, eram cel mai tare din Versailles la ghicitori. Zi! — Eu exist? Întrebă timid
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-mi trag sufletul . Da, eram acolo când a Început sfârșitul lumii. Am văzut totul. Primul pe care l-au mătrășit a fost băiatul cu șapcă albastră care spăla parbrize. Mă aflam la semafor. Țin minte că lumina roșie s-a aprins Înainte să pot trece, pentru că, Înaintea mea, femeia din Volkswagenul alb blocase motorul. Am frânat, urmărind cum partea din dreapta a siluetei, mâna, umărul, obrazul sunt prinse În efortul de-a reporni mașina, proiectate pe ecranul luminos al parbrizului, ca atunci când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se Întâmple, sub care se află, uneori, armătura unor speranțe vagi. Primul fusese zâmbetul de Giocondă expus În rama geamului lateral, atunci când o lăsasem să schimbe banda și să treacă În față. Acum știam deja succesiunea mișcărilor cu care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor nesigure și Începătorilor Într-ale volanului, apoi se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dat calitățile? Îl tratăm mai rău ca pe un câine, aruncându-l În spatele blocului pentru a ne lua imediat altul. Un automat de cafea Încăpățânat primește pumni peste cocoașă, În loc de cuviinciosul „te rog“. Găsim de cuviință ca lumina să se aprindă imediat ce deschidem frigiderul, fără a ne gândi la piticul care sare iute din tufa de leuștean să apese pe comutator, poate i-o fi și lui frig sau poate, În timp, a devenit claustrofob. Dacă descoperim o băltoacă sub mașina
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
retrovizoarele i se abureau, iar turația la ralenti Îi creștea brusc la 1300 rotații pe minut. Apa Îi fierbea Încontinuu În radiator, alarma pornea din te miri ce, el, odinioară atât de pedant, nici nu mai observa când i se aprindea martorul de combustibil pe bord, așa că trebuia să fie alimentat din canistră. Pe la spălătorie nu mai călca deloc, splendidul lui bleumarin metalizat devenise o mâzgă cenușiu-gălbuie, farurile i se retrăseseră parcă sub capotă și bietul de el căzuse În patima
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Din becuri curgea lumină naturală de cea mai bună calitate, mereu aceeași, ca a unei dimineți cețoase. Ea nu venea Însă de la un soare care, ca toți sorii, răsărea și apunea, schimbându-și astfel intensitatea razelor și unghiul, ci se aprindea și se stingea brusc, la ore fixe, ca și cum Creatorul ar fi avut un comutator cu ajutorul căruia despărțea ziua de noapte. Dacă priveai În sus, nu vedeai tavanul, pereții dispărând treptat Într-un strat de pâclă stacojie, cam pe la Înălțimea etajului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ele, răsărind ca niște globuri luminoase În jur, spărgându-se În focuri de artificii imediat ce treceam. În față erau Întinderi nesfârșite, pline cu Întuneric, ca și cum sute și mii de ani-lumină ți-ai fi ținut ochii Închiși, degeaba claxona tata și aprindea faza lungă, Încercând să distingă ceva În față, pentru că În bezna aceea nu era nimic de care ar fi putut să se ciocnească. La un moment dat, am tras pe dreapta să dormim. Când am deschis ochii, am văzut cum
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am lungit pe iarbă, căutând În norișorul de forma unei calești, În care soarele tocmai intra, răspunsul la o Întrebare. Oare eu și Kuznețov nu puteam să ștergem totul cu buretele și s-o luăm de la capăt? Apoi mi-am aprins o țigară și am așteptat să se termine cartea.
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu doi ostași din pluton care luaseră și ei parte la asaltul spre localitatea Lescovec, unde fratele meu a căzut eroic cu alți șapte ostași din pluton. / A fost înmormântat cu onorurile cuvenite în Cimitirul Eroilor Români din Zvol-Slatina-Slovacia. Am aprins un pai de lumânare pe mormântul său și un buchet de viorele și m-am întors cu lacrimi în ochi la unitate. / În plină tinerețe șia dat viața pentru patrie și orașul pe care l-a iubit”. La 15 martie
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
o presimțire. Consemnul era să se deplaseze pe țărm, de-a lungul estacadei, menținînd permanent o distanță de treizeci de yards Între ei. Uneori această distanță se reducea la zero, atunci cînd Khapsek, care mergea Înainte, se oprea să-și aprindă țigara de la Iuffo. Deși, În principiu, nu aveau voie să fumeze, căci În preajma rezervoarelor și a conductelor de carburanți exista pericolul de incendiu, acest lucru era trecut cu vederea atît de soldații Înșiși, cît și de superiorii lor. Iuffo spuse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de ce scrii tu toate astea, crezi cumva că ai mai putea schimba cursul istoriei? Pe fața tulbure, străbătută de numeroase riduri și nebărbierită de mai multe zile, ochii lui decolorați se deschiseră deodată mari, ca și cum Îndărătul lor s-ar fi aprins, pentru cîteva secunde, lumina unei revelații, după care expresia Îi redeveni neputincioasă și tristă, ceea ce o făcu pe Agneta să regrete Întrebarea. Nu știu, acum nu știu, răspunse el Într-un tîrziu. Dar voi supune această problemă dezbaterii Biroului Politic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Maiorul Smith era convins că se pune ceva la cale, dar deocamdată nu știa ce. Pentru a afla, se gîndi că ar fi potrivit să monteze un dispozitiv de ascultare În cabinetul doctorului Thomas. Informațiile obținute de la secretara colonelului Îi aprinseseră imaginația, cu toate că șansele de a se culca vreodată cu ea erau practic nule. Ce-i drept, În primul moment nu le acordase atenția cuvenită, presupunînd pe bună dreptate că secretara nu urmărea decît să se răzbune pe asistenta doctorului Thomas
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]