11,785 matches
-
pombe - care fac posibilă obținerea de vinuri cu aciditate, pH și gust normal, pornind de la musturi foarte acide. 9. Sușe de levuri care asociate sau însămânțate succesiv - în doi timpi - la un interval de câteva zile una de alta, sunt apte să mărească, la fermentarea musturilor bogate în zahăr, proporția de alcool (S. rouxii și S. cerevisiae var. ellipsoideus ), ori să limiteze proporția de aciditate volatilă. Ideea fermentațiilor școlare (eșalonate), lansată de Verona, constă în utilizarea speciei S. rosei pentru declanșarea
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
disprețuitoare angajamentul de a învăța ridicat scăzut utilizarea resurselor eficientă, împărțită ineficientă, individualistă frica de eșec redusă crescută Nu ne rămâne decât să ne formăm elevii atât pentru situațiile concurențiale, cât și pentru cele de cooperare, ca personalități deschise, complexe, apte să se raporteze la ambele tipuri de contexte fără a-și compromite sau a-și pierde identitatea, demnitatea și umanitatea. Capitolul 6 Relațiile interumane și stările afective Relațiile interumane se derulează întotdeauna într-un context afectiv și are întotdeauna o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
activi în vederea atingerii propriilor țeluri și ne permit controlul asupra sentimentelor negative; • economie de timp, deoarece putem să luăm decizii mai prompte și să acționăm mai rapid; • luarea unor decizii mai bune; • ameliorarea calității de coechipier, deoarece vom fi mai apți să comunicăm mai eficient și să ne menținem mai bine relațiile; • o mai mare abilitate de a ne ocupa cu succes de propria persoană, pentru că nu ne vom mai teme de singurătate și vom ști cum să ne menținem singuri
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dificultăți, nesincronizări, ratări sau dezamăgiri ale așteptărilor; • capacitatea de a iubi și de a avea grijă mai liber de cineva; • vom deveni un părinte mai bun, întrucât vom putea fi mai consecvenți și mai stabili în acordarea iubirii noastre, mai apți de a ne controla emoțiile negative; în plus, vom fi mai apți să ne dezvoltăm o încredere în stăpânirea emoțională pentru rolul nostru de model și de îndrumător; • o mai bună sănătate fizică; • creșterea șanselor de a aplana conflictele; • bucuria
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de a avea grijă mai liber de cineva; • vom deveni un părinte mai bun, întrucât vom putea fi mai consecvenți și mai stabili în acordarea iubirii noastre, mai apți de a ne controla emoțiile negative; în plus, vom fi mai apți să ne dezvoltăm o încredere în stăpânirea emoțională pentru rolul nostru de model și de îndrumător; • o mai bună sănătate fizică; • creșterea șanselor de a aplana conflictele; • bucuria sporită pentru creativitatea noastră și a altora; • vom fi tratați cu mai
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ajunge la toate. I-a fost imposibil să dirijeze mersul complicat al unei administrații, continuând în același timp eforturile sale de propagare. A înțeles acest lucru și s-a retras modest pentru a pune la conducerea Societății un spirit mai apt decât al său în această funcție laborioasă. Dar dacă a renunțat să fie George Wilson al Asociației franceze, el a continuat să-i fie Cobden. A rămas cel mai activ colaborator al jurnalului Liberul schimb și, în ciuda slăbiciunii vocii sale
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și ceilalți asemenea mie am hotărât ca "altcineva" să hotărască pentru noi. Delegarea libertății este deci un act liber. Atâta vreme cât eu pot hotărî în privința mea, nimeni nu poate hotărî în locul meu decât dacă eu hotărăsc acest lucru. Numai atâta vreme cât sânt apt să hotărăsc în ce mă privește libertatea poate fi delegată. Concesionarea libertății este ea însăși un act de libertate și eu rămân liber și mă recunosc ca atare în "ființa" în care am operat acest transfer. În chip liber am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ne supune o face în vederea libertății noastre. O societate este liberă atunci când ne conduce pe toți până la punctul în care, la rândul nostru, devenim liberi și sîntem capabili să ne creem un destin. O societate este liberă atunci când formează euri apte să se hotărască și nu doar să fie hotărâte. Orice societate așezată pe legi bune dă hotare fiecărui eu - îl "hotărăște" -, pentru ca apoi, prin hotărârile sale, el să aibă ce depune "la mijloc", în zestrea de libertate impersonală a unei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vrem să facem pentru noi? Există altul care să se ia și să ne ia atât de tare în serios, încît să vrea să ne dea hotarele pe care noi, din teamă, prostie ori lene, nu vrem sau nu sîntem apți să ni le dăm? Care să excite în noi frica de destin și să întrețină, mereu vie, nevoia ca altul să hotărască pentru noi? Care să spună: Se dă destin. Veniți să vă luați destin..."? Un altul care, speculând incapacitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai netragică dintre arte; în ea limita este benefică, trebuie celebrată, nu contestată. Putem spune că sculptura este bucuria finitului. Și ea este până într-atît, încît anulează simțul văzului. Privirea e dispersivă și, dintre toate simțurile, ea este cea mai aptă să obțină un simulacru al infinitului, al infinitului ca indefinit, tocmai pentru că în sine ea nu conține un principiu al limitației. Limita privirii este întotdeauna exterioară privirii, e pusă din afară, și dacă această stavilă nu există, văzul se unește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cazuri, prin adaptări fortuite la subiecte dictate de soartă; esențialul era însă repunerea în condiția jurnalului meu noician. Supremă formă de răsfăț - am reușit să mă conving că numai aici, unde spiritul nicasian bântuie pur și unde eu mă simt apt să-l fixez, reușesc să-mi scriu rândurile acestea, născute din ideea că în ele supraviețuiește ceva de preț, fie și în forma neîngrijită și grăbită a unor note de jurnal. Mă simt oricum vinovat - și tot ce fac este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puțin în două chipuri. Există naturi fericite, capabile să descopere peste tot, chiar și acolo unde ea nu e de găsit, armonia aceea între conținuturile vieții și sensurile ei. Fericirea devine în acest caz o secreție a subiectivității, care este aptă să interpreteze fiecare eveniment drept o confirmare a propriului său Proiect și să facă până și din prezența negativului o strategie mai complicată în economia reușitei finale. Noica este o asemenea natură fericită. El a cunoscut fericirea aproape ca pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rostiri filozofice germane". Și de vreme ce s-au făcut filozofii întregi în jurul câte unui cuvânt - ca eidos, la greci, sau ca Dasein, ba chiar ca umilul Gestell la Heidegger - de ce nu s-ar putea face și în jurul unui cuvânt românesc, la fel de apt ca acestea să susțină un întreg sistem de filozofie? Prepoziția românească întru, pe care nu o traduce satisfăcător nici zu-ul german, nici }n engleză into, devine la Noica un operator ontologic fundamental, cu ajutorul căruia el construiește în mod spectaculos un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însumi ar trebui să-i dau dreptate ―, recitind astăzi ce am scris atunci, m-ar putea socoti patetic și poseur sau, și mai rău, ar putea spune că fac literatură de proastă calitate. Tocmai asta e neplăcut: cuvintele nu sânt apte, în asemenea momente, să transmită o stare de alarmă care e total incompatibilă cu literatura. Îmi amintesc perfect ce simțeam atunci și am să-mi amintesc mereu dintr-un motiv foarte simplu: îmi era, sufletește, nespus de rău. Am început
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Nesiguranța aceasta, indusă prin antrenament istoric, sfârșea însă prin a-mi garanta certitudinea unui drum deschis către mine. Nu trebuia decât să am curajul să merg pe el. Liber de solemnitatea funcției, a rolului și a unei trufii profesionale, deveneam apt pentru confesiune. Toată lumea în care mă mișcasem până atunci se mulțumea să practice virtuozitatea culturală. Cu riscul de a cădea în gol, voiam, dintr-o dată, mai mult. 18 mai Ceea ce trebuie făcut într-un timp dat, cu scadență, mă provoacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reprodus, comentatorii îngînă, repetă, reiau până la detaliu și la formulă textul comentat. Ei termină prin a forma o comunitate culturală tocmai prin participarea la același cod. Limbajul lor este perfect unificat în virtutea codului care trece prin ei asemenea Duhului Sfânt apt să lege până la identificare. De aceea ei nu au chip. Imposibil să distingi un comentator aristotelic de altul. Cât de teribilă este forța codului în filozofie se vede lesne în congresele și colocviile de filozofie dedicate unui gânditor. Sala unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iau toate hârtiuțele, hârtiile și dosarele, arunc, transcriu, triez; pun toate obiectele la locul lor, fac să dispară teancurile de cărți de pe mese și de la capul patului, șterg praful din unghere imposibile. Și mă simt dintr-o dată curat și nou, apt să reiau totul și să lucrez. În viața mea a venit, târziu, acest moment. Arunc, transcriu, triez. Trebuie să am curajul să deschid camera în care am îngrămădit tot ce nu am știut să rezolv la timp, teancul de vechituri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a lor, tot așa de mari la număr și nu mai înapoiate în cultură. întîia rațiune prin care un popor poate egemoniza pre altul e superioritatea morală. Măsurariul civilizațiunei unui popor în ziua de azi e: o limbă sonoră și aptă de a esprima prin sunete - noțiuni, prin șir și accent logic - cugete, prin accent etic - simțăminte. Modul de a înșira în fraze noțiune după noțiune, o caracteristică mai abstractă ori mai concretă a noțiunilor în sine, toate astea, dacă limba
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
revoluției grecești din 1821 n-au fost crearea micului regat grecesc, ci transformarea Turciei. Între cele 12 milioane de creștini autorul crede că neamul lui Kyrios Pappadakys este cel chemat de a dirige soarta Orientului. Toate par a-l face apt pe numitul Kyrios pentru un asemenea rol: activitatea (în luare de mită și-n dezbrăcarea călătorilor în codru), inteligența (în șiretlicuri și sofisme), în fine patriotismul (dovada bună: starea înflorită a Greciei). Egipetul, care era mai o colonie franceză, va
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de la decăderea lor până atunci. Și cu aceste legi era supremația tot în mâna maghiarilor, pentru că aristocrația, averea și inteligența lor le asigura întîietatea sub orce împrejurări și sub orice legi, chiar și în absolutismul nemțesc; - ele însă totuși erau apte de a servi de baza unei adevărate și sincere înfrățiri între elementele ce locuiesc în această țară. Ei! dară maghiarilor chiar asta nu le-a venit bine la socoteală. Abia se împăcară cu Austria, numaidecât le scoaseră din vigoare, dezavuând
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de dătoriile cătră ea și cătră noi înșine. În trecut ni s-a impus o istorie, în viitor să ne-o facem noi. Pentru asta însă trebuie să ne-ntrunim, să ne-înțelegem. Și nu poate fi o zi mai aptă pentru această întrunire decât o serbare întru memoria eroului celui mai mare și mai conștiut de misiunea sa. Un pelerinagiu de pietate cătră trecut, un congres al inteligențelor din respect cătră viitor - iată în două cuvinte scopul serbărei noastre. Dar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
oaspeții ce ne onorează cu prezența lor, mâne poate că nu vă vom plăcea noi, membrii minori-sau maiorităței (că nu se știe) și veți avea poate poftă să ne dați și pe noi afară... mijloace puțin parlamentare și puțin apte pentru de-a ne convinge că ideile d-voastre sânt cele juste și ale noastre cele false. EDUCAȚIUNE ȘI CULTURĂ 2257 De maghiari nu ne-am temut neciodată. Ei sânt prea barbari pentru de-a ne putea înghiți. Ei sânt
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
stăpân. Practic relația se concretiza prin înțelegeri încheiate sub forma „contractelor verbale” - cuvântul dat „lega părțile, ca și datul mâinii, ambele procedee având și sensuri magice”, fenomenul existând din vremuri imemoriale. Contractul prin cuvântul dat se realiza între o parte aptă, din punct de vedere juridic și armat, să asigure protecția și securitatea necesară. Rolul acesta putea fi exercitat de o persoană, de o familie mai puternică, sau de un grup de persoane cu un conducător în frunte, mai tîrziu dregător
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
trebuie luată și înțeleasă ca o simplă îngrămădire de oameni ajunși din întâmplare într-o poziție și un anume strat social, ci ca rezultat al unei îndelungi practici de conducere și reprezentare a mulțimii, cu aptitudini organizatorice și caractere integre, apți unor asemenea treburi. Ar mai fi de observat că în timp ce unele persoane se mențin în astfel de responsabilități mai mulți ani la rând, avem la noi cazul lui Dumitrașcu Sobieshi, de multe ori persoanele se schimbă de la an la an
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aflau D/omn/ul Strousberg și D/omn/ul Kogălniceanu [...]. S-a mers foarte încet, distanța parcurgându-se în cinci ore”. Neîndoios că, cu această ocazie, trenul ce făcea inaugurarea liniei a traversat și teritoriul localității noastre. Linia va deveni aptă pentru un trafic intens și cu viteză sporită la sfârșitul anului 1871 decembrie 27 stil vechi, 8 ianuarie 1872 stil nou, când intră în „funcțiune în mod provizoriu linia ferată Roman-Tecuci-Galați-Brăila-Ploiești-București”. E posibil ca unele tronsoane să nu fi fost
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]