25,604 matches
-
ne alegem decât cu picioare în părțile noastre estetice, atunci ia să tratăm noi problema corespunzător. Fiecare serviciu trebuie tratat individual, dar nu înainte ca fiecare fetiță să-l negocieze cu mine. Noi suntem o mină de aur și de argint, trebuie să ne valorificăm bine resursele. Dacă nu ne alegem măcar cu câte o garsonieră, ne lăsăm de meserie. O garsonieră pe viață și o vacanță la Varna, în fiecare an, acesta trebuie să fie visul nostru de aur". "Și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o poveste, asemenea unui dangăt de clopot ce vine din vremea de dincolo de vremi a istoriei noastre pe care, deși nimeni n-a scris-o până acum, ea se păstrează vie și nemuritoare. Neamul nostru e făurar de frumusețe: toarce argintul în fire și-i dă chip de floare și alte minunății, dă strălucire aurului meșterindu-l în podoabe prețioase, face ca arama să împrumute culoarea lunii în nopțile de mai. Fără țigani, pământul ar fi foarte sărac, pentru că ar lipsi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în fața cortului, avocatul întâlni un bărbat cu o bogată podoabă capilară care se prelungea pe față. Sub nas, ca doi vrăbioi negri, mustața; barba îi era împodobită cu un păr negru, creț și lucios în care răsăriseră câteva fire de argint ale vârstei. Starostele stătea jos, turcește, direct pe pământ, sorbind cu nesaț dintr-o pipă enormă. Din când în când arunca în văzduh un fum alburiu lăsându-l în voie să și aleagă drumul dorit. - Bună dimineața, bulibașă, zise avocatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
peste bluze ale căror culori păreau a fi împrumutate de la curcubeu, bluze ce le acopereau sânii înfierbântați pe care tronau podoabe de preț, șiraguri de mărgele din chihlimbar... În codițele împletite cu grijă erau înșirați bani găuriți de aur sau argint. La urechi le atârnau cercei scumpi, sunători. Toate aceste dichisuri le dădeau un aer de adevărate prințese, chiar dacă erau fără blazon. Din întreaga lor ființă, prin ochii negri, focoși ca niște ferestre iscoditoare spre lume, se detașa nestăvilită o tinerețe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
era un furnicar de lume, în special cu gospodine care căutau să-și umple sacoșele cu de-ale gurii. Vișinel urmări din întâmplare cum dintr-o cisternă erau descărcați într-un bazin cu gheață pești proaspeți, ca niște lingouri de argint. Cu cât se apropia mai mult de coloana pofticioșilor de pește, i se păru că zărește o fată din șatră, pe Diamanta, fata lui Argint. Aceasta se învârtea în jurul unui șir de oameni, dorind, după toate aparențele, să dobândească un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o cisternă erau descărcați într-un bazin cu gheață pești proaspeți, ca niște lingouri de argint. Cu cât se apropia mai mult de coloana pofticioșilor de pește, i se păru că zărește o fată din șatră, pe Diamanta, fata lui Argint. Aceasta se învârtea în jurul unui șir de oameni, dorind, după toate aparențele, să dobândească un loc în rândul ce se îngroșa văzând cu ochii. El se apropie de mulțimea pestriță și când se dumiri că într-adevăr este Diamanta, inima
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
scumpă, un fel de vișinată, dar cu gust de sâmbure de migdale, tata ridică primul pahar și rosti, în loc de obișnuitul toast, doar cuvintele: - Să-mi trăiți și să fiți sănătoase, dragele mele! Clinchetul paharelor de cristal, asemenea unor clopoței de argint, suplini o unanimă aprobare. Ina însă nu se putu abține și veni lângă tatăl ei, îl îmbrățișă și-l sărută cu foc pe amândoi obrajii. Apoi trecu la mama ei și repetând gestul, adăugă: - Să-ți trăiască bărbatul, mami, mulți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în mișcare. O răscoleau, toate, ca pe un jăratec. Ajungea, de cele mai multe ori, topită, acasă. Nu-i ardea nici de mâncare. Tot mai dese erau nopțile, când, pe lună plină, Irina ieșea afară din casă, în drum strălucitor ca un argint viu, presărat cu nisip curat, de rară calitate și se tăvălea, prin el, ca o turturică, ori, ca o guguștiucă, ce se scăldă în puțina apă a unei ploi de vară, din mijlocul drumului. și încet încet, puțin câte puțin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
protagonistului nuvelei: cum că provenea dintro familie nobilă valahă din comitatul Maramureș, că era răsrăsstrănepotul lui Giulea, cel care își îngropase propria mână, tăiată de unul Bogdan de la Vișeu, adică, spune textul, mâna cea dreaptă împodobită cu inelul greu de argint cu semnul cornului de cerb pe el, cu alte cuvinte, fapte ce se întâmplaseră prin veacul al XIV-lea când lui Giulea îi fusese arsă casa și chiar și biserica, fără rușine, ca să-l lase fără icoane și fără Dumnezeu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Poporul are întotdeauna dreptate." Este o afirmație emfatico-profetică și caragialesc-populistă, cu totul precară din punct de vedere intelectual. Cum să aibă poporul întotdeauna dreptate? Are dreptate când crede că o vindecătoare escroacă poate vindeca pe cineva de cancer scoțându-i argintul viu din corp? Are dreptate când consideră că nu există muzică mai frumoasă decât manelele? Iar dacă are totuși întotdeauna dreptate, înseamnă că are dreptate și când îl preferă pe Traian Băsescu, în flagrantă divergență cu Cristian Tudor Popescu. Cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
primele pancarte, milițienii sînt băgați la înaintare, bastoane de cauciuc, bocanci grosolani, uniforme uzate, ținuta de iarnă. Ora 14 și ceva, „Apărăm un strămoșesc meleag“ tocmai se sfîrșise, iar Ansamblul Doina al Armatei se pregătea să atace, „Sunați trompete de argint“, cînd evenimentele devin foarte periculoase pentru Dictatură. Dinspre Unirii vin primele blindate, se aud primele rafale de armă automată. Circulau cu peste 80 de kilometri pe oră, tăindu-și cărări printre manifestanți, lăsînd prăpăd în urma lor, oase zdrobite, carne tocată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca de sărbătoare, avea părul strâns la spate Într-un fileu croșetat, așa cum poartă balerinele, iar la reverul unui pardesiu de culoarea frunzei de nuc pe care-l Îmbrăcase ultima dată anul trecut, de Rusalii, Își prinsese o broșă de argint În formă de trandafir.. A plecat ca să afle de ce n-au mai venit banii de pensie alimentară, de atâta timp. A lăsat În urmă un miros puternic de măr copt și scorțișoară. Când soarele aluneca pe cer ca un bolovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acasă. S-a prăbușit pe un scaun oftând, s-a descălțat, frecându-și unul de altul picioarele obosite, după care și-a scos pardesiul pe care l-a așezat pe marginea scaunului. S-a auzit cum broșa, micul obiect din argint se lovește de lemnul lucios, cu un zgomot scurt și plăcut,,... Ca să ajung la Liceul Economic, unde reușisem să intru printre primii, mă urcam zilnic Într-un autobuz rablagit. Cei 40 de kilometri erau străbătuți cam În două ore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Casa preotului are scară interioară, șemineuri cu ușițe de bronz, biblioteci din mahon cu trandafiri sculptați, icoane cu foiță de aur, jilțuri englezești cu piele de vițel, draperii din catifea roșu de cadmiu, arme de vânătoare Învelite cu plăci de argint, covoare scumpe, sobe de Meissen alb ca laptele, statui de bronz... Bătrânul a ezitat puțin și a spus ,,nu,,. Un nu Înlăcrimat dar ferm. Îți amintești și acum de gestul lui repezit când ți-a dat Înapoi mica sculptură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
va bate ora cinci după-amiază și tu n-ai terminat cu lamentările,, ,,Bunicului meu i-au fost furate trei kilograme de aur, colecția de sculpturi din bronz, picturi scumpe, cinci covorașe de rugăciune vechi de câteva secole, tacâmurile rusești din argint aurit, o panoplie cu arme și o colecție de monede, impresionantă. Toate În numai trei ore, când Întreaga familie era la teatru,,. Nici astăzi nu pot pricepe sălbatica golire a casei. Trei generații au rămas atunci, cum s-ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun În fața unei măsuțe metalice pe care a deșertat un morman de bijuterii de argint, cărora le lipește bucățele de hârtie pe care sunt scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la un telefon mobil pe care-l strânge Între gât și umăr. Se amuză copios povestind ultimul ei voiaj negustoresc la Istambul, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la un telefon mobil pe care-l strânge Între gât și umăr. Se amuză copios povestind ultimul ei voiaj negustoresc la Istambul, de unde a venit după cum se vede, cu câteva kilograme de bijuterii de argint care-i vor aduce cu siguranță un câștig frumușel. Înafară de scaun și de măsuț Încărcată cu bijuteriile turcești, În Încăpere se mai află două vase cu margarete destul de ofilite, o tavă metalică plină cu lumânări, pusă direct pe ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mână un reportofon negru, ceva mai mare ca o cutie de chibrituri, pe care Îl Îndreaptă radioasă spre el.. E tunsă scurt, băiețește și are la gât un șirag din scoici de mare, de care e prinsă o cruciuliță de argint. E Îmbrăcată cu o pereche de bermude dintr-un flanel subțire, alb, și o bluză de mătase portocalie. În picioare are o pereche de sandale, tot portocalii. Pe umăr, poartă un fel de geantă sport, bleu, Încăpătoare. Emană un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
problema ca eu să-mi părăsesc soția. Vrei să bag mâna în foc? am întrebat. Georgie mă privea în continuare drept în ochi. În asemenea momente inteligența și luciditatea ei făceau ca frumusețea să-i scânteieze ca o monedă de argint. Apoi, cu o mișcare iute, se întoarse și-și puse fruntea pe picioarele mele, într-o poziție ca de închinăciune. În cele câteva momente în care i-am privit gestul de adorație mi-am spus că nu există ființă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-i ofere automulțumire și chiar o stare euforică. Împăcat cu lumea și cu mine însumi respiram aerul plăcut și cald stând relaxat în cochilia multicoloră, strălucitoare pe care o creasem eu și Antonia, unde se îmbinau armonios mătasea și argintul și lemnul de trandafir, mahonul negru și auriul patinat, toate așezate pe un fundal de verde Bellini. Sorbeam din paharul aburit plin cu Martini aromat, pe care tocmai îl pregătisem pentru noi amândoi și cred că mă consideram cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ei. Mirosul de trandafiri, abia perceptibil, stăruia, așteptând zadarnic să fie împrospătat de căldura focului. Toate obiectele din jur erau ea - covoarele mătăsoase, pernele înfoiate, dar mai ales polița căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen, ceașca din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe care i-o dăruisem când eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă, cruntă, văzând toate acestea și percepându-le ca pe ceva pieritor, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sticlă într-un dulap din sufragerie. Lăsând luminile aprinse, am traversat holul. Ușa de la sufragerie era închisă. Am deschis-o și am intrat. Nu era întuneric în sufragerie și mâna mea a ezitat în drum spre întrerupător. În sfeșnicele de argint așezate pe masa lungă ardeau lumânări, transformând camera într-o peșteră de lumină caldă, palidă, la care ochii mei s-au adaptat imediat. Am rămas nemișcat, puțin surprins, și am închis ușa în urma mea. Apoi am observat o persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o puse pe masă, ținând în continuare o mână pe mâner. M-am uitat la mânerul lung de culoare închisă care continua arcuirea ușoară, înspăimântătoare a lamei: învelișul lui împletit, semănând cu o piele de șarpe împodobită cu flori de argint, lăsa să se vadă metalul prin perforațiile în formă de romb. Mâna ei palidă ținea mânerul cu fermitate. M-a cuprins o puternică dorință să-i iau sabia, dar ceva mă reținea. Am atins lama, mi-am trecut mâna de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aliniați unul după altul, așteptând ca ușile să fie deschise larg, ca să poată pluti pe parchetul alb și strălucitor, unde să fie Întâmpinați de domni cu părul pudrat și țigări aprinse, ținute Între degete vânjoase, lângă ghiuluri cu pecete de argint mat sau aur blând. Brusc, am distins niște voci Înfundate, vorbind parcă printr-o pernă. Apoi cineva izbucni În râs, surprinzător de ascuțit, aproape provocator, iar cealaltă persoană Începu să cânte: Dorință, obscuro, sunt În mâinile-ți reci, numai durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un cuvânt, studiind dintele ciobit al Dorei În timp ce aceasta Își deschidea cadoul. — Dar... se uită la mine. Ce-i asta? — O tabacheră. — Nu prea seamănă cu așa ceva. Sceptică, Întoarse obiectul pe toate părțile. Era de mărimea palmei ei și, din cauza argintului fals, arăta mai prețios decât era În realitate. Totuși, caseta era ciudată și am presupus că nu mai văzuse ceva de genul ăsta până atunci. Două jumătăți În formă de scoică erau ținute laolaltă de arc alungit În spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]