4,072 matches
-
lucios, care nu părea a fi nici de lemn, nici de metal, și un garderob înalt și îngust, de aceeași culoare, cu o oglindă înaltă și îngustă, elipsoidală, își făceau, cu stângăcie, datoria de uriașe ornamente. Covorul relua modelul verde argintiu al tapetului, adăugându-i câteva linii accentuat negre. O canapea joasă, verde deschis, cu brațe foarte turtite, îmbrățișa o puzderie de perne mici, negre. În fotoliu capitonat cu creton, o masă de birou funcționărească, acoperită cu plastic, și un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
curând, deveni inaudibil. — Frumoasă cameră aveți aici, spuse George, așezându-se pe fotoliul capitonat cu creton și apoi ridicându-se din nou, pentru că i se păruse prea jos. Se apropie de garderobul înalt și îngust și se văzu în elipsa argintie, înaltă și îngustă, a oglinzii. Își spuse: „Ăsta-i omul pe care-l urmăream“. (Arăta murdar și nefericit.) — Sunt ocupat, îi spuse John Robert. — Scrieți cartea cea mare? — Nu. — Îmi aduc aminte că ne vorbeați pe vremuri despre unele gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mâneci lungi, cămașă de școlăriță, iar Pearl într-un furou bleumarin și ciorapi de mătase bleumarin. Hattie era așezată pe pat, Pearl pe unul din scaunele orientale de bambus. Amândouă stăteau drepte, atente, alerte, ca la o întrunire. Părul aproape argintiu al lui Hattie era împletit într-o coadă lungă, groasă, care-i atârna pe spate și avea un aspect aproape vegetal, ca ceva ce ar fi putut să crească într-un arbore exotic. Ochii ei de o paloare marmoree își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
veselia, triumful se afundă... și privirea languroasă plutește alături de veselie... veselia ta nudă... Of, Doamne, nu poate fi așa! Hattie era stârnită de-a binelea. Cu o mână își scoase, distrată, acele din coc, apoi își adună masa de păr argintiu, mătăsos, și o împinse pe spate. Și părintele Bernard era stârnit, dar nu de analiza gramaticală, își dădea seama că el nu scrutase și nu cercetase niciodată poemul, nu-l supusese nici măcar unui comentariu încâlcit ca acela al lui Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau nouă ani, iar mama ei din care, după părerea lui, fetița făcea „parte integrantă“, murise. Hattie era o copilă gravă, distantă și timidă dar, spre deosebire de Amy, nu era vizibil intimidată de el. Avea ochii de piatră albastră și părul argintiu al mamei islandeze a lui Whit dar, în ansamblul figurii și în ținută, semăna cu Linda. Inima lui John Robert era de mult zăgăzuită și înghețată; sau poate că inima lui devenise un organ intelectual și numai de aceea reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acolo, în umbră, unde corpul Deliei răspândea căldură. Dogorea. Dragoș se aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ia liftul. Și, dacă, la fel ca mereu, nevoia copilului e să-și hrănească imaginația, privind către alte făpturi, bestiarul la care are acces acum e mediat de factorul cultural, e artificializat de la început, aici hălăduind iepurele albastru sau lupul argintiu. De asemenea, nevoia de dragoste se menține, dar e vorba, mai degrabă, de întâlnire între sexe, care, departe de a fi un fapt cotidian, se transformă într-o întâmplare, și, din acest motiv, când întâlnești un bărbat copt / se schimbă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
feste - așa numitele iluzii optice. “Tot ce viu aspiră spre culoare” - spunea Goethe. Culorile joacă un rol important în viața omului. Spre exemplu, ziguratele babiloniene aveau zidurile fiecărui etaj acoperite cu teracotă de altă culoare: alb, negru, purpuriu, azuriu, roșu, argintiu și auriu, ce simbolizau planetele. În Egiptul antic, scufia alb cu roșu a faraonului simboliza puterea, iar în Roma imperială, toga de senator albă și tivită cu purpură constituia, de asemeni, un semn al puterii. Cele patru vânturi ale Chinei
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce face sfinția ta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din ogradă, urmat de Zâna și de mine. Sevastița a rămas să încuie ușile și poarta. Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit spre chilii. Luna, parcă anume oprită în vârful bolții cerului, își cernea cu dărnicie lumina argintie peste noi. Știa ea ce știa! Bătrânul și Sevastița au trecut în fața noastră. Îi auzem dondănind. Zâna s-a lipit de mine, încât îi simțeam fiecare fibră a trupului. Ne țineam strâns de mână, trimițându-ne unul altuia toată dragostea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
văzut în Ohaio. Pa. Trebuie să plec ! Au adus la cantină salată á la grèc. O dimineață superbă ca orice dimineață superbă. Oamenii trec fericiți salutându-se în sus și în jos, semn indubitabil că liftul nu funcționează. Din colbul argintiu de stampă nordică apar în prim planul interesului dumneavoastră, exact la palierul etajului șase, un domn și o doamnă îndeaproape urmați de lumânarea atent purtată de doamna femeie de serviciu. Pe acordurile bine timbrate ale unei tuse, procesiunea se oprește
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Toamna a intrat în sat; Florile au adormit, Soarele a ațipit. Vântul suflă ușurel, Bruma cade-ncetinel; Copacii s-au supărat, Că frunzele le-au picat; Satul este mohorât - Toamna iarăși a venit!... * Ploile iar au venit Cu stropi mari și argintii; Vântul iarăși a aflat C-a venit toamna prin sat... Ceața iar s-a răspândit Peste satul cenușiu, Norii iar au cufundat Noaptea cea de neuitat; Toamna iar ne-a minunat Cu tot ce ea ne-a lăsat!... Podeanu Costinela
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
de secesiune, doar că nordiștii îi obligaseră pe sudiști să poarte și ei vestoane bleumarin. De la puștile din războiul de secesiune, am trecut direct la avioanele de bombardament americane care, pe la sfârșitul războiului, în vara anului 1944, apăreau în stoluri argintii pe cerul satului meu îndreptîndu-se, peste munți, spre rafinăriile de la Ploiești. Veneau totdeauna pe vreme frumoasă. Cerul era senin, iar "Liberadoarele" făceau un zgomot amenințător. America își arăta acum fața de mare putere, care impunea respect și teamă prin forța
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rugăm, hai să începem chiar din seara aceasta repetițiile,” spuse Andreea. “Bineînțeles, draga mea. Haideți să incepem cu “Astăzi S-a născut Hristos!”: “Astăzi S-a născut Hristos, Mesia chip luminos, Lăudați și cântați Și vă bucurați! Și glasurile lor argintii, însoțite de al bunicii, se auziră pănâ târziu, cântând minunatele colinde. Să faceți și voi la fel, dragi copii, ca apoi, în Sfânta Noapte să umblați din casă în casă, ducând Vestea Mare a Nașterii Mântuitorului lumii, asemeni îngerilor și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Clopotele bisericuței sunau voios pentru a vesti tuturor că începe slujba de cununie a celor doi tineri. Dintr-una din sănii a coborât însoțită de nași Măriuca îmbrăcată în frumosul port național vrâncean, cu catrința țesută din fir auriu și argintiu, cu iia din borangic cusută cu flori roșii și împodobită cu paiete aurii, peste care avea o bundiță albă mărginită la mâneci, la gât și la poale cu blăniță, și cizmulițe albe din piele. Voalul diafan îi atârna peste părul
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
spună ce își dorește și el. Uitase complet de el, gândindu-se la ceilalți, și nici nu și-a dat seama decât chiar în Ajunul Crăciunului. Erau cu toții în camera de zi, în jurul bradului împodobit mai frumos ca niciodată. Îngerași argintii și steluțe aurii umpleau acel colț de cameră cu o lumină aparte. Dinspre bucătărie răzbăteau miresme de pâine coaptă și de turtă dulce cu scorțișoară. Înainte de a sta la masă, s-au cuibărit toți pe lângă brad și au cântat câteva
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
meu a fost un războinic viteaz, de temut. Calul său negru, ca pana corbului, zburând prin aer, într-un elan irezistibil, cum va fi făcut-o faimosul Ducipal al lui Alexandru Macedon, tunica vișinie a călărețului, fluturând în vânt, cascheta argintie și, mai ales, sabia ridicată, care-mi sugera că inamicul tremura ca varga, îmi umpleau sufletul de mândrie. Nimeni nu m-a lămurit că tabloul reprezenta un desen standard în care era lăsat un mic gol unde se lipea fotografia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sticlă", tata le aducea hârtie, iar unul dintre politeh-niști formula o problemă de geometrie în spațiu. Aproape de fiecare dată, tata reușea să dezlege primul problema, fără ajutorul hârtiei. A doua zi, reîncepea spectacolul. Pe cerul neverosimil de limpede, apăreau iar, argintii, cârduri de bombardiere. Tunurile antiaeriene trăgeau, din nou, cu ghemotoace de câlți, fără să producă nici o pierdere inamicului. Spre seară, își făcea apariția pe ulițe "omul cu goarna". Înainta șchiopătând și anunța că trebuiau să se prezinte la primărie cei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de stele. S-a oprit, uitând de nedumeririle pe care i le crease Monseniorul, căci un cer atât de frumos nu mai văzuse demult. Stelele păreau spălate cu apă de izvor, atât de curat străluceau, iar luna răspândea o lumină argintie, misterioasă, pe frunzele de glicină. Și nici urmă de pâcla nu exista, deși vântul nu se oprise. Dimpotrivă, zbuciuma, mai furios, tufele de trandafiri. Julius era derutat de-a binelea. Niciodată nu se mai întîmplase așa ceva, ca "vîntul din sud
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
teren de golf, acolo a văzut-o probabil pentru prima dată În timp ce lovea cu crosa În mica minge albă care dispărea În perfecțiunea aceea verde și el Înainta și vîntul Îi răvășea părul dîndu-i un aer elegant, ondulîndu-i ușor tîmplele argintii și Înviorîndu-i pielea Întotdeauna bronzată; și pe urmă, de ce nu?, au băut Împreună gin and tonics, aduse pînă la piscina clubului pe tăvi de argint de mîini invizibile și ascultătoare care se retrăgeau În tăcere pentru ca ei să poată sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas și el se Îmbracă spunîndu-le să nu-și ia cărțile de rugăciuni, fiindcă ar distona cu Întreaga ambianță a petrecerii. Susan Îi potrivește fularul de mătase, dar nu se atinge de părul lui pieptănat cu grijă, cu firele argintii de la tîmple care-i dau un aer interesant și conferă eleganță profilului său pe care cineva Îl va fotografia, desigur, În timp ce Țiganul Își arată Întreaga măiestrie de toreador, va prinde pe peliculă acest profil de pasionat al corridelor, de spectator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pușcă și taurul se năpustește pe urmele lui; Țiganul Își face apariția gata să Înfrunte furia animalului; În după-amiaza Încărcată de tensiunea corridei, Juan Lucas Își potrivește profilul său roșcat În lumina soarelui care-i accentuează bronzul, Împodobit de firele argintii care se scurg spre ceafă și privește concentrat, cu un aer de fin cunoscător, arta aceea care-i place atît de mult; Aránzazu Marticorena, care a fost amanta lui, se uită la el și simte că-l iubește și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
casa lui spațioasă, cu Întinsul patio luminat misterios, poate că priveliștea asta reușea să-i alunge acea deprimare Îngrozitoare: erau cîțiva bărbați cu haine albe, perfecte, care roiau ca muștele În jurul unor bărbați cu haine Închise de seară și cravate argintii pe fondul perfect de culoare albă sau sidefie a cămășilor de mătase; ăștia nu vedeau muștele, erau niște muște tăcute și folositoare, făceau parte dintr-o ordine naturală, de culoare albastru electric, la fel cu acel patio atît de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
peisaj de utopie nega tivă! Suplu și alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui devine treptat de sticlă și poți vedea prin el lu mina verde, tulbure a mării și forfota peștilor argintii. Într-o dimineață, moțăind pe un scaun de plastic în metrou, deodată am văzut-o. Nu eram singurul. De fapt, absolut toată lumea din vagonul puternic luminat o privea. N-am fantezii cu negrese. Am întâlnit câteva, în diverse ocazii mondene
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
plângi, pe undeva pe la Timpuri Noi. Era foarte frig, deși soare, abia se ridicase bruma dimineții de noiembrie. Mă gân deam la tot felul de aiureli literare, când m-am auzit strigat: „Hei, Mircea! Ce faci, dragule?“ Un BMW masiv, argintiu, oprise la câțiva pași în fața mea, pe marginea șoselei, și o insă total necunoscută, cu ochelari negri suiți pe frunte, îmi zâmbea prin fe reastra late rală. M-am îndreptat spre mașină și tipa a coborât. „Mă mai știi? Știi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]