2,248 matches
-
Virgiliu N. Drăghiceanu (n. 18 mai 1879, Râmnicu-Vâlcea - d. 19 decembrie 1964, București) a fost un arheolog și istoric român, membru corespondent al Academiei Române (la propunerea savantului Nicolae Iorga, începând din 1926). Virgiliu N. Drăghiceanu era născut într-o familie care-și avea originile în fostul județ Romanați, dar care se stabilise la Târgoviște odată cu bunicul său
Virgil N. Drăghiceanu () [Corola-website/Science/307174_a_308503]
-
mai puțin lineară. Astfel el consideră că opere ca "Notre Dame de Paris" a lui Victor Hugo sau "Salammbô" a lui Gustave Flaubert sunt obositoare, cu tot talentul autorilor lor, deoarece "„romancierii se pierd în cercetări de anticar și de arheolog care nu adaugă nimic la frumusețea sau veritatea tabloului.”" Totuși el apreciază corectitudinea descrierilor lui Flaubert. Atât în studiile sale literare, discutând personajele lui Caragiale sau eroii tragediilor lui Shakespeare, cât și în numeroasele studii-portrete, în care își prezenta contemporanii
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
(n. 25 august 1905, Focșani - d. 29 noiembrie 1974, București) a fost un istoric și arheolog român, membru corespondent al Academiei Române. A urmat studiile secundare la Focșani, iar pe cele universitare la București urmând cursurile Facultății de Litere și Filozofie, secția Filologie Clasică până în 1926, obținând licență în filologie clasică și secundar arheologie. Interesul pentru studiu
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
Ioan Andrieșescu, directorul Muzeului Național de Antichități din București, să refere în această problemă. Operativ la 18 februarie 1934 ministerul primea răspunsul lui Ioan Andrieșescu care, prin cele formulate, făcea o călduroasă recomandare la adresa lui Ion Nestor. Doctor docent în istorie, arheolog, cu o intensă activitate în cadrul Muzeului Național de Antichități și a Institutului de Arheologie din București a coordonat în decursul anilor de activitate cercetările de pe șantierele arheologice de la Glina, Sărată Monteoru, Zimnicea, Glăvăneștii Vechi, Corlăteni, Suceava, Dridu, Bratei, Păcuiul lui
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
numele s-a reîntors la transliterarea originală: Cușco cu S sau cu Z. În limba engleză ambele variante sunt acceptate. Enciclopedia Britannica îl scrie Cuzco. Killke au ocupat regiunea din 900 până în 1200 d.Hr, înaintea sosirii incașilor în 1200. Arheologii au descoperit pe 13 martie 2008 ruinele unui templu străvechi, cu drumuri și sistem de irigare la Sacsayhuaman, o faimoasa fortateată lângă capitala incașilor Cuzco. Datarea cu carbon radioactiv a Sacsayhuaman a arătat că cultură killke a construit fortăreața în
Cuzco () [Corola-website/Science/307273_a_308602]
-
Într-o lume a bărbaților, părea asexuat, dacă nu chiar efeminat. Primul roman biografic despre T. E. Lawrence a fost tradus în limba română de Mircea Eliade. La Oxford, Lawrence a fost mult influențat de David George Hogarth, savant și arheolog preocupat de Orientul Mijlociu. Hogarth l-a încurajat să își scrie lucrarea de licență despre arhitectura militară a cruciaților și i-a dat studentului instrucțiuni detaliate când a plecat în Orientul Mijlociu, în iunie 1909, pentru cercetări pe teren. Călătorind prin Siria
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
ca un arab, printre arabi", Lawrence s-a îndrăgostit de această regiune și de locuitorii ei. Întors la Oxford, a absolvit universitatea în vara anului 1910. La recomandarea lui Hogarth, Lawrence a obținut o bursă postuniversitară pentru a se alătura arheologilor de la Karkemiș, sit antic de pe malul vestic al Eufratului. Cu excepția lunilor de vară când, din cauza căldurii, lucrările se întrerupeau, Lawrence și-a petrecut următorii ani în Siria - cei mai fericiți ani din viață, cum va spune ulterior. În pantaloni scurți
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
în 1882, britanicii controlau Canalul Suez, calea lor vitală spre India. Dar era necesară supravegherea îndeaproape a oricărei activități politice la est de Suez și de Marea Roșie. Cu finanțarea respectabilă a Fondului pentru Explorări în Palestina, Lawrence s-a alăturat arheologului Leonard Woolley și căpitanului britanic Stewart Newcombe pentru o cercetare a peninsulei Sinai, la începutul anului 1914. Aparent, ei încercau să găsească vestigii ale celor 40 de ani de peregrinări ale israeliților, după ieșirea din Egipt. În realitate, căutau semne
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
iar din 2002 a devenit director al institutului pentru film ZKM. În filmul său, „Unknown Quantity” (2005), Ujică a încercat să realizeze un experiment multi-media. Astfel, printr-o proiecție în buclă, a pus în scenă două conversații între Paul Virilio, arheolog media și filozof, si Svetlana Alexievich, jurnalista rusă și autoarea unei cărți despre Cernobîl. În 2006 a participat la festivalul de film TIFF, unde a susținut un masterclass cu tema „Arhiva imaginara. Material secundar și discurs primar în film”. Cu
Andrei Ujică () [Corola-website/Science/308590_a_309919]
-
Muzician și poet de talent, David (autorul prezumtiv al Psalmilor) devine, la scurt timp după moarte, personaj de legendă. Jonathan Michael Golden menționează că teza conform căreia David ar fi avut un regat nu este susținută de dovezi arheologice. Alți arheologi ca Eilat Mazar, Yossef Garfinkel, Michael Hasel, Martin Kingbeil afirmă ca entitatea politică sub conducerea lui David și a lui Solomon era realmente un regat, mai larg decât în opiniile lui Finkelstein și Silberman. Golden afirmă că argumentele acestor din
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
zugrăvit în Biblie:a fost de fapt un om viclean, care, uneori și-a înjunghiat apropiații pe la spate. Dar aceste lucruri reies din Biblia însăși, care nu ascunde laturile sale negative. Referitor la descoperirile de la Khirbet Qeiyafa, un număr de arheologi au susținut că ar fi vorba de orașul biblic Sha'arayim sau Neta'im și că ar putea conține ruinele palatului regelui David. Alții sunt sceptici, susținând că ele pot reprezenta fie o fortăreață iudaică, fie una canaanită. Baruch Halpern
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
fi recuperate sau că pur și simplu nu privesc apariția Israelului. Totuși, discuțiile asupra istoricității sale au o lungă istorie și continuă să atragă atenția publicului, mai rar a istoricilor de profesie. Dovezile arheologice nu susțin relatările din iar cei mai mulți arheologi au abandonat cercetările asupra lui Moise și a Exodului drept „o activitate lipsită de roade”. Opinia majorității covârșitoare a cercetătorilor biblici moderni este că Pentateuhul și-a căpătat forma finală în perioada post-exilică, deși tradițiile pe care se bazează sunt
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
la p. 125: Ea adaugă la p. 126 : În 2005, Pierre de Miroschedji a publicat un articol în revista "La Recherche". El scria: El subliniază că nimic nu împiedică utilizarea Bibliei în arheologie, sub formă de izvor supus criticii, așa cum arheologii procedează cu oricare alt document . Consensul cercetătorilor Bibliei este că n-a existat niciun exod de proporțiile celui descris în carte, și că povestirea trebuie considerată teologie, o povestire care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
perioada neolitică, atunci când s-a amenajat primul șanț de apărare și primul val de pământ pentru protejarea așezării. Aici s-au descoperit peste 200.000 de piese (piese ceramice, unelte, arme, podoabe, obiecte de uz casnic, etc) Pe acropola cetății, arheologii au identificat o necropolă neolitică, dar și una medievală, ce conține aproximativ 1.000 de morminte. În așezarea deschisă, care se întinde la poalele acropolei și ocupă o suprafață de aproximativ 25.000 de metri pătrați, cercetătorii au identificat o
Zargidava () [Corola-website/Science/308758_a_310087]
-
(n. 4 ianuarie 1871, Cubolta - d. 25 iunie 1941) a fost un teolog, istoric, arheolog, arhivist și redactor român basarabean, frate mai mare al lui Pantelimon Halippa. Tatăl lui a fost dascălul Nicolae Halippa din satul Cubolta, judetul Soroca. Mama lui, Paraschiva, era fiica preotului din Vozdu, tot din județul Soroca. Ion Halippa a urmat
Ion Halippa () [Corola-website/Science/308018_a_309347]
-
Târnauca, Cârlani, Călinăuți, Cunila, Săndrești și Pârjolteni. Având statutul mănăstire domnească, așezământul monastic s-a bucurat de grija mai multor domnitori ai Moldovei. Prima biserică din piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului - din care s-au păstrat fundațiile, descoperite de arheologi în 1993, a fost zidită în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, în jurul anului 1425. Ștefan cel Mare a făcut și el reparații bisericii inițiale (Căpriana I), în urma cutremurului din 1471. Acel prim lăcaș era mai masiv decât biserica actuală
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
electronice) etc. Mamiferele tinere adesea se joacă cu diferite obiecte, mai ales că pot transforma orice lucru, până și mâncarea, într-o jucărie.Este evident că istoria jucăriilor este la fel de veche ca istoria umanității. Printre jucăriile Indiei Antice, găsite de arheologi se numără căruțe de jucărie și fluiere în formă de pasăre. Cele mai vechi jucării erau făcute din materiale găsite în natură, ca lemn și lut. Mii de ani în urmă, copiii egipteni se jucau cu păpuși din piatră cu
Jucărie () [Corola-website/Science/308179_a_309508]
-
pleistocen (era glaciară), când grupuri umane de pe continentul asiatic au ocupat pentru prima dată arhipelagul japonez, și durează până în primele secole ale erei noastre, când fapte din Japonia au început a fi menționate de către istoricii dinastiilor chineze. Perioadele pe care arheologii le folosesc, în mod tradițional, pentru a împărți istoria Japoniei, sunt subdiviziuni arbitrare ale trecutului țării, limitele acestor perioade fiind în mod frecvent schimbate de noile descoperiri arheologice. Perioada paleolitică ("kyūsekki jidai"), numită și perioada preceramică, este caracterizată prin rămășițe
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
legate cu diferite părți ale continentului asiatic a fost cauza pentru care în nordul și sudul Japoniei s-au format, de-a lungul paleoliticului, sfere de cultură separate. Primele artefacte ale paleoliticului japonez au fost descoperite pentru prima dată de către arheologul amator Aizawa Tadahiro, în anul 1946. Începând cu această dată, în Japonia au fost descoperite mai mult de 1.000 de situri arheologice datând din pleistocen. Marea majoritate a acestor situri oferă doar o privire de ansamblu asupra perioadei, dar
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
de pământ” scoase la iveală de scăderea nivelului mării ar fi putut permite contactul uman între China și Japonia, dar cercetătorii nu au căzut încă de acord asupra perioadei în care insulele japoneze au fost locuite pentru prima dată. Mulți arheologi japonezi și străini neagă vehement vechimea uneltelor, stabilită în primul rând prin asimilare cu cele de pe continentul asiatic. Rămășițele paleoliticului târziu (cca. 28.000 - cca. 10.000 î.Hr.) sunt în mod dramatic diferite de cele din paleoliticul timpuriu. Aproximativ după
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
Cambridge, Mass.; visiting researcher al Universității Columbia, New York. Ca o recunoaștere a activității sale, a fost numită ca director (1994-1996) și director onorific (1996-2002) al Ecole Doctorale Régionale en Sciences Sociales de Bucarest. S-a căsătorit în anul 1961 cu arheologul Aurelian Petre (1925-1982) și au avut doi fii: Dan Petre (profesor de relații internaționale la Facultatea de Științe Politice a Universității din București și fost consilier prezidențial) și Dinu Petre (avocat). După Revoluția din decembrie 1989, Zoe Petre s-a
Zoe Petre () [Corola-website/Science/307725_a_309054]
-
(n. 2 septembrie 1814, Lübeck, Germania - d. 11 iulie 1896, Berlin) a fost un istoric și arheolog german, specialist în istoria Greciei și Romei antice. era fiul lui Carl Georg Curtius, sindic al orașului Lübeck, și a soției acestuia Dorothea Plessing. El era fratele mai mare al filologului Georg Curtius și bunicul lui Ernst Robert Curtius care
Ernst Curtius () [Corola-website/Science/307732_a_309061]
-
După ce în 1890 guvernământul orașului s-a mutat la Seraiul Nou din Piața Ceasului, edificiul a slujit până în 1948 drept casă familiară și fabrică de săpun, proprietate a familiei arabe creștin-ortodoxe Demyani. Muzeul a fost înființat în anii 1970 de către arheologul Yaakov Kaplan. El cuprinde obiecte antice începând cu mileniul 6 î.C. Între exponate se pot menționa: ușorii porții orașului din perioada egipteană, cu o inscripție conținând numele faraonului Ramses al II-lea , statuete, unelte de lucru și domestice, ulcioare
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
identificat-o ca fiind mormântul sfintei Tabitha, văduva milostivă Dorkas , cea înviată de apostolul Simon Petru la Jaffa. Terenul pe care a fost zidită biserica a fost cumpărat de Misiunea ecleziastică rusă datorită eforturilor arhimandritului Antonin (Kapustin), renumit bizantinolog și arheolog. În 1914, după izbucnirea primului război mondial, personalul rus a fost expulzat, iar biserica a fost rechiziționată de autoritățile otomane pentru militarii turci. După 1918 ea a intrat în posesia Biserici "rușilor albi" din exil. După întemeierea Israelului în 1948
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
regiuni, mai ales la Harappa și la Mohenjo Daro. Au apărut numeroase orașe, pe o suprafață întinsă. Ele erau dotate cu sisteme de canalizare, băi publice și grupuri sanitare care beneficiau de propriile conducte de apă. Chiar și în prezent, arheologii mai găsesc aici în timpul lucrărilor de excavație mici obiecte decorative și basoreliefuri reprezentând motive religioase și animaliere. Semnul distictiv al culturii Indului sunt sigiliile din steatit produse în mari cantități. Inscripțiile de pe acestea nu au fost descifrate nici până astăzi
Ind () [Corola-website/Science/306738_a_308067]