1,822 matches
-
calendarului de către forurile ortodoxe. Din nou, Șerboianu invoca, drept exemplu apropiat cremaționiștilor, situația cultelor neoprotestante, ai căror membri avuseseră de suferit stigmatizarea datorită credințelor lor, deși în România vremii Statul garanta libertatea conștiinței și a cultului. Într-o asemenea dinamică arhimandritul își manifesta cât se poate de limpede opțiunea cremaționistă, pe coordonate anticlericale, bazându-se pe respectarea adevăratei credințe, precum și pe logică: "Să fii francmason, liber cugetător ori ateu și totuși să te-nchini, să chemi preotul spre a da ultima
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești?"158. Argumentul de mai sus invocat de către arhimandrit părea, în economia studiului său, drept unul dintre cele mai solide (dacă nu cel mai solid) dovezi a lipsei de netemeinicie a respingerii incinerării de către Biserica Ortodoxă Română. Acest lucru explică și faptul că Șerboianu îl integra studiului său într-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dovezi a lipsei de netemeinicie a respingerii incinerării de către Biserica Ortodoxă Română. Acest lucru explică și faptul că Șerboianu îl integra studiului său într-o variantă a dialogului cu preoții ortodocși, manieră retorică deopotrivă. Consultarea Liturghierului confirmă cele invocate de către arhimandrit, însă situația arderii sfintei împărtășanii este mai complexă decât a menționat-o el159. De pildă, dacă în aceasta cădea vreo "vietate" (muscă, de exemplu), iar preotul "de frică sau de greață" "nu va putea să înghită Dumjnezeiescul Sânge și vietatea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Hristos: îmbălsămarea și depunerea într-un mormânt săpat în piatră a Mântuitorului ar fi reclamat, în virtutea respectării ad litteram a tradiției, urmarea întrutotul, ca tipar pentru toți creștinii care ulterior au decedat. Dar o asemenea situație a fost rezolvată, după arhimandrit, prin uzitarea simbolului: pânza pentru îmbălsămare și pământul aruncat peste mort, pentru a doua. Astfel, Șerboianu remarca consecvența clericilor de a jongla, ca argumente, doar cu ceea ce le convine pentru interesele proprii: "Va să zică, printr-un proces de abstracție, clericii unde
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pământ din piatră; piatră din pământ etc. dar, în ruptul capului, nu voiesc să admită, că și "cenușa" incineratului este tot pământ, asupra căreia însă a reacționat un alt element (focul), mai rapid și mai igienic"168. Celelalte intervenții ale arhimandritului, cu câteva excepții, au același fir conductor: demonstrația justeții cremațiunii, a concordanței sale cu învățăturile creștine, precum și critica forurilor ortodoxe, considerată eronate datorită atitudinii lor față de practica arderii morților. Semnificativ îmi pare în această direcție un articol pe care îl
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
1937, când Șerboianu, remarcând ignoranța dar și necredința, acuza, în mod direct, preoții ortodocși, precum și forurile superiore ortodoxe, de manipulare și interese meschine privind cremațiunea. Față de precedentele sale articole, de această dată tonul adoptat a fost unul mult mai radical. Arhimandritul își delimita poziția pornind de la diversele zvonuri privind crematoriul și operațiunea incinerării care circulau în acea vreme. Printre acestea se numărau arderea la crematoriu a cadavrelor unor disidenți politici, arderea de vii a unor persoane, utilizarea grăsimii pentru prepararea de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
au respectat-o vreodată; mi-e frică de pulverizatorii idealurilor unei națiuni; [...] care nu-și dau seama că, cu picioarele sau în noroi, trebuie să privească necontenit spre cer, de unde vine adevăratul ideal și singura fericire statornică"172. În consecință, arhimandritul își asuma pe deplin postura cremaționistă, înțelegând-o ca o formulă a simplității, ca o expresie a libertății și adevăratei credințe, în lumina lui Hristos. El își asuma astfel o postura de martir: Scriu aceste rânduri pentru puținii oameni inteligenți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
infamiei, fiindcă am ieșit din bârlogul lor tradiționalist, slujind la acest Crematoriu și devenind un adevărat cetățean al patriei mele și al întregii lumi, eliberat de interese particulare și în slujba singurului adevăr Care este Iisus Christos"173. Prin urmare, arhimandritul se simțea un învingător, fiind eliberat de prejudecăți, de încorsetarea într-o structură ce o considera retrogradă, aceasta fiind și concluzia finală a articolului: "Mă dezbrac de orice demnitate; de orice onoruri; de orice câștig pământesc; de orice calcul omenesc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
morților, își avea și reversul în incalificabila situație a profanării. Or, luarea în discuție a acesteia și trimiterea exactă la prevederile Codului Penal din 1936, care așeza pe picior de egalitate înhumarea și incinerarea, era o mutare inteligent așezată de către arhimandrit, reprezentând un argument "tacit" pro cremațiune 176. Ea îi deschidea posibilitatea de a contracara acuzele anti cremaționiștilor, incriminați de faptul că ei nu cinstesc nici măcar vechea obișnuință latină de a discuta doar la superlativ despre decedați: "Aceasta instituție funerară, Crematoriul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Sărbătoarea Paștelui din 1938 a constituit un nou prilej pentru Șerboianu de a încerca să arate concordanța învățăturilor creștine cu practica cremațiunii. În fapt, revista Flacăra Sacră consacra fiecărei sărbători religioase spații largi de expunere, urmărind același scop explicit. Desigur, arhimandritul Calinic I. Popp Șerboianu era cel mai potrivit să deslușească în sens cremaționist semnificația acestor sărbători și să transmită gândurile bune ale adepților cremațiunii către posibili lor simpatizanți, însă el nu a fost singurul care și-a asumat o asemenea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
învierii datorată cremațiunii, pe care Șerboianu o contracara citând masiv din Sfântul Pavel. Ideea centrală preluată era că "nu poate carnea și sângele să moștenească împărăția lui Dumnezeu; și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea (s.a.)"180. În finalul meditației arhimandritul exprima deopotrivă patriotismul său, pe care l-am identificat și în articolele sale publicate în 1928 în Cultura Poporului. Stephan Prothero, în cartea sa dedicată istoriei cremațiunii în Statele Unite ale Americii remarca faptul că una dintre caracteristicile asumate de către cremaționiștii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este continuată și în perioada interbelică în România, mai cu seamă cu cât adepții incinerării au fost catalogați de detractorii lor ca reprezentând un spirit și o practică total străină spațiului mioritic. Prin urmare, nu trebuie să surprindă faptul că arhimandritul Șerboianu și-a asumat o asemenea postură, care conferea o dată în plus legitimitate și, implicit, o formă specifică de legalitate a acțiunii lor. În fapt, o asemenea idee încheia practic mediația sa asupra semnificației sărbătorii pascale din 1938, el vorbind
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Aceluia Care de veacuri strigă întregii omeniri: "Veniți de luați lumină", trimit tuturor cititorilor, cu prilejul sfintei învieri a Domnului Iisus, strămoșeasca urare de triumf și salut creștinesc: "Christos a înviat! (s.a.)"183 O ultimă intervenție extinsă asupra tematicii a arhimandritului tratează temele incinerării și credinței în viața de după moarte. Ea este compusă din patru părți, bibliografia principală utilizată de către arhimandrit fiind o lucrare scrisă de către Anot de Maizières, în 1835184. Anot de Maizières a fost un scriitor francez născut în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Iisus, strămoșeasca urare de triumf și salut creștinesc: "Christos a înviat! (s.a.)"183 O ultimă intervenție extinsă asupra tematicii a arhimandritului tratează temele incinerării și credinței în viața de după moarte. Ea este compusă din patru părți, bibliografia principală utilizată de către arhimandrit fiind o lucrare scrisă de către Anot de Maizières, în 1835184. Anot de Maizières a fost un scriitor francez născut în 1794, destul de apreciat la vremea sa, autor al unor lucrări cu caracter științific, dar și al unor piese de teatru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lucru îmi pare mai puțin important, întrucât Șerboianu o folosește nu doar ca argument, ci și ca pretext de a reafirma mai vechile sale idei pro cremațiune. Din această perspectivă, ceea ce interesează este, mai degrabă, ultima parte a studiului, unde arhimandritul sintetizează, concluzionând pe marginea lucrării lui Maizières. Conform lui, religiile sunt grefate una peste alta, având faze de dezvoltare similare cu cele ale existenței umane. Dar caracterul sacru al religiei este dat de către "fondul comun de sentimente și idei religioase
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de dincolo de moarte, îmbracate în diverse ritualuri, care diferă aparent. Aici un rol central îl ocupă tradiția, care atunci când capătă un sens greșit trebuie schimbată. În comparație cu celelalte religii, creștinismul, în opinia lui Șerboianu, nu pune preț pe ceea ce este vremelnic, arhimandritul alegând aici un citat din Noul Testament, corespunzător atitudinii sale pro cremaționiste: "Trupul (carnea) nu folosește la nimic zicea Mântuitorul Christos Spiritul este cel ce viază (trăiește)"188. El venea cu o ipoteză interesantă, separând, în funcție de climă, preferința pentru incinerare: populațiile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
istoric și filosofic că: generații noi se nasc peste generații putrede; moartea alimentează viața; societățile și instituțiile ei -asemenea planetelor cresc peste sfărămăturile de ruine și prin mijlocul mormintelor; totul se schimbă, nimic nu moare!..."190 Ultimul articol publicat de arhimandrit în revista Flacăra Sacră datează din ianuarie 1939. Are un titlu cu iz profetic, Șerboianu parcă anticipându-și moartea, survenită doi ani mai târziu. El tratează o problematică spinoasă a acelor vremuri și nerezolvată până astăzi, și anume dorința exprimată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mioritic, sub formula testamentului verbal, desemnat de "limba de moarte". Spectrul pedepsei, în maniera blestemului, căpăta aici rolul central, excepționalitatea momentului determinând, ca în majoritatea cazurilor, acestea să servească unui ideal comun sau să exprime dorința de iertate și compasiune. Arhimandritul punea problematica în directă conexiune cu morala, bunuț simț și ordinea publică, considerând că : "1. Dacă ea nu depășește bunul simț comun: dacă nu e contra moralei și ordinei publice; dacă nu prezintă imposibilitate de executare, atunci să fie executată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
justiției, nu mortul"193. Pentru cazul în care cineva dorea să fie incinerat, după moarte, Șerboianu așeza subiectul pe două direcții. Primul se referea la împrejurarea când o persoană voiește a fi arsă după deces, însă refuză orice asistență religioasă. Arhimandritul specifica faptul că o asemenea situație nu contravenea bunului simț și legilor Statului, deoarece incinerarea era permisă din punct de vedere legal. Pe de altă parte, Biserica nu trebuia să intervină aici, deoarece nu avea dreptul de a se răzbuna
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
caz, s-a specificat că serviciul religios săvârșit la crematoriu de către un preot caterisit ar fi echivalent cu acțiunile unui militar degradat. Pe de altă parte, greutatea insuportabilă a incinerării cuiva apropiat a fost invocată ca argument anticremaționist, inclusiv de către arhimandritul Iuliu Scriban. În orice caz, și mai recent problematica a fost luată în discuție de către diverși teologi și preoți ortodocși, care concluzionau că este obligatoriu ca o asemenea dorință să nu fie îndeplinită, fiind o condiție și probă fundamentală de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sfințenie și îndepliniți întocmai dorința morților voștri dragi, dacă voiți să aveți liniște sufletească"197. Discursul funebru rostit de către Șerboianu în 1937 la ceremonia incinerării Elizei Conta este din păcate unicul de gen care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte ceremonii funebre pe care Șerboianu le-a ținut în capela Crematoriului Cenușa. Așa de pildă, conform revistei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte ceremonii funebre pe care Șerboianu le-a ținut în capela Crematoriului Cenușa. Așa de pildă, conform revistei, arhimandritul oficiase la capela crematoriului pentru generalul Ioan Holban, profesorul universitar Paul Grunau, Ludovic Smetan, comisarul șef al Prefecturii Poliției Capitaliei, Elena Dressler, sora ministrului Ion Costinescu și cumnata lui Constantin I.C. Brătianu, avocatul Ion Ionescu-Boancă, membru în Consiliul de Administrație
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prefect al județului Baia, Ion Ciorăneanu, secretar particular al lui Take Ionescu, George Volenti, consilier onorific la Înalta Curte de Casație etc. Însă abia din martie 1935 începea să fie specificat în necrologurile publicate în revista Flacăra Sacră, faptul că arhimandritul oficia slujba religioasă în Capela Crematoriului Cenușa 198. Până la acel moment, necrologurile publicate nu pomeneau decât faptul că urma să aibă loc o ceremonie religioasă la Crematoriu, fără a pomeni numele celui ce o săvârșea. În numerele ulterioare celui din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cenușa 198. Până la acel moment, necrologurile publicate nu pomeneau decât faptul că urma să aibă loc o ceremonie religioasă la Crematoriu, fără a pomeni numele celui ce o săvârșea. În numerele ulterioare celui din februarie 1936 se preciza limpede că arhimandritul oficia slujba înmormântării pentru cei ortodocși. Totuși, faptul că discursul ținut de către Șerboianu este unicul pe care l-am identificat până acum, rostit de către un cleric ortodox cu ocazia vreunei incinerări (deși Calinic la acea oră fusese caterisit), nu-i
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe care l-am identificat până acum, rostit de către un cleric ortodox cu ocazia vreunei incinerări (deși Calinic la acea oră fusese caterisit), nu-i știrbește cu nimic semnificația. Ceea ce interesează, în acest caz, nu sunt formulele elogioase pe care arhimandritul le-a utilizat pentru a descrie viața și activitatea defunctei (fiică de preot, sora marelui filosof Vasile Conta, absolventă a Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică, dedicându-și apoi viața educării și ocrotirii copiilor și orfanilor). Ce interesează este formula
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]