21,099 matches
-
ridicol, nu mai conta cine și cum sau de ce a murit, mortul era pretextul sublim pentru această falsă reculegere, semnul de respect cel mai sobru pe care Îl puteau ei aduce morții. Vocea cântată a mitomanului zbura peste câmp, cu aripi de țuică de Buzău, În vreme ce groparul cinic, marcat de o seriozitate profesională incontestabilă, cu o mână tăia coșciugul iar cu cealaltă Îi ținea picioarele lui Matei. Lipsea fanfara. Nepăsător, Vasile a ieșit dintre ei și s-a Îndreptat către avionul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
i le trasau „forurile superioare“, nu avea inițiative și nu prea Înțelegea cum de ajunsese tocmai la „cultură“ - dar undeva În memoria lui stătea Înscrisă cu litere de aur sentința unui bătrân și ticălos ilegalist care Îl luase ocrotitor sub aripa lui, cum că , așa că se resemnase și acceptase că din cauza caligrafiei lui nemaipomenite fusese aruncat la „cultură“, adică unde nu pupi plecări peste hotare, mită și relații serioase. „Viața satului“ se terminase, ce-ar fi să deschidă radioul și să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o sărute ușor pe obraz Înainte să plece. Nu putea aștepta ca ea să se trezească, trebuia să fugă iarăși, să se Întoarcă... Să se Întoarcă unde?... Și atunci i-a ridicat fusta cu grijă, de parcă ar fi prins de aripi un fluture și nu ar fi vrut să i le rupă, a lăsat pânza de mătase să planeze o infimă secundă Înainte să-i dezvelească șoldurile, și-a apropiat chipul lin de pântecul ei cald, apoi i-a sărutat imper
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
acum, imediat, acum. Sunt o cârpă leșinată. Ce bine e să fii o cârpă leșinată. Un zâmbet stins crește în sufletul ei. Un zâmbet nevăzut, care apare și dispare și reapare. Și zâmbetul nu durează mai mult decât bătaia din aripi a unui colibri, dar ea îl poate simți concret și se agață de el ca de un colac de salvare, pentru că zâmbetul e singu rul lucru care o împiedică acum să urle de spaimă. Trupul ei e traversat de senzații
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
deschisă a Sophiei, și ochii lui văd o piatră mare cât un ou. O piatră neagră și lucioasă. Și piatra chiar are forma unui ou. Poate că e chiar oul unei păsări ciu date. Și pasărea trece cu fâlfâit de aripi prin apele tulburi ale ochilor lui Cavanosa. Pasărea are aspectul unui pteranodon. Cavanosa întinde mâna și pteranodonul zboară nicăieri. Degetele deformate ating oul-piatră. Oul e neted. Iar răceala lui emană o căl dură greu de explicat. Ca și cum un foc minuscul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
e nicăieri. Uită. Totul. Deo dată. Tot ce există nu mai are sens. Cuvintele iartă mă nu au existat niciodată. Ele s-au topit din memoria lui, în mai puțin timp decât îi ia unei gărgărițe să-și des chidă aripile. Apoi e liniște totală și neant. Dar asta nu durează. E doar un moment înșelător. Creierul se trezește imediat din amorțeala blândă a uitării de sine și de tot și creierul devine activ într-o clipită și strigă zeci de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
tot ce e posibil ca să reușesc asta. Semaforul își schimbă culoarea și mașina dema rează lin. Taximetristul tace și se uită la drum. Sophia se uită drept în fața ei și tace. Trece un sfert de oră, călărind un cal cu aripi frânte. Cei doi oameni nu mai spun nimic. Apoi mașina încetinește și se oprește. Taximetristul așteaptă. So phia își deschide poșeta și își scoate portofelul. Aruncă o privire scurtă spre aparatul de taxat și scoate o bancnotă. I-o întinde
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
datorii de 8 miliarde $ în circa 6 ani, complexele de porci Tomești, Comtim etc. nu au fost plănuite și realizate de tâmpiți, hoți și nicacăi. Ăștia sunt acum și se îmbogățesc din distrugerea a ce s-a construit. În Pe aripile vântului e o observație a lui Rett, care spune că poți face avere din construcția unei țări și tot așa din distrugerea ei. Domnul Cataramă, într-un interviu, a afirmat că a existat o perioadă semestrul I, 1990, cănd pentru
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
cele două orașe este de peste o mie de kilometri. In urma excursiilor s-au stocat în album multiple imagini fotografice ale fenomenalelor transformari din țara cu cea mai mare populație de pe glob... M. Dinescu redă atmosfera Drumului mătăsii: „Copil cu aripi roșii de mătase prin lucruri ca-ntr-o iarbă mă jucam jar diavolesc femeilor frumoase privesc în sânge ca prin geam...”. „Numai naturile grosolane nu roșesc de nici o idee care le vine în cap”. (Garabet Ibraileanu) Ajutorul Legea a venit
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
barză? i-am zis, înclinând capul spre stâlpii rapizi de afară. Nu, ea nu-l văzuse, căci se uita la mine cu adorație mută. — Odată, copil, mergând spre casă pe malul râului, am dat peste un pui de barză cu aripa ruptă... Era înalt cât mine și tremura de o frică fără nume pe râpa apei. Se uita țintă în ochii mei. L am strâns în brațe, era greu, i-am șoptit că merg după ajutor și a înțeles tonul... Am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Le mai povestise el și altele, atunci, făcuseră și un foc, fusese altfel decât în celelalte zile. Se speriaseră rău, însă atunci când povestea moș Zgârci uitai repede și de mistreți, și de spaimă, și de seara care se apropia pe aripi de lilieci. Când plecaseră spre casele lor, moș Zgârci le făcuse cu mâna, de lângă mistrețul cu ochi lipsiți de viață. Se spuneau multe prin sat despre fostul pădurar. Că era zgârcit din naștere și de-aia îi ziseseră oamenii Zgârci
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu voi opune rezistență. Nu m-am dus. Cu toate că nu aș fi dus lipsă de idei, DACĂ aș fi ajuns lângă ea. DACĂ. Dar nu m am dus. Pe deasupra noastră, a mea și a curvei, zburau niște mașini ciudate, cu aripi, vopsite în toate culorile, traiectoriile lor se intersectau, părea că am devenit, fără să vreau, cetățean al unei lumi aflată în stare de imponderabilitate. Numai curva din Babilon era întinsă pe treptele acelea și chiar m-am întrebat dacă nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
vă vine să credeți, aveau și ei prieteni.Ați ghicit? Erau prieteni cu balaurii.Și vreau să spun că zmeii nu erau nimic pe lângă balauri. Balaurii erau din cale afară de urâți.Aveau câte două, trei, cinci sau șapte capete, aveau aripi pline de solzi tăioși, ochii sticloși și ghiare mai ceva ca de urs. Mereu mereu făceau câte ceva rău... Odată, Într-o vară, zmeii și balaurii s-au gândit să fure toată apa de pe pământ. Unde găseau un izvor, un pârâu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o trestie.... Din acel moment, copilul zeului nu se mai despărțea de om.Și Îl punea la fel și fel de Încercări.Ca să vadă cât este de puternic, Îl lasă Închis Într-un țarc Împreuna cu un armăsar Pegas, cu aripi puternice, coama deasă și copite aurite.Omul se așeză calm, ca pe un scaun,neluând În seamă animalul.Armăsarul se miră,căci de obicei vedea figuri speriate și fricoase.Se apropie câte puțin de om, fornăi,dar omul sta liniștit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
miră,căci de obicei vedea figuri speriate și fricoase.Se apropie câte puțin de om, fornăi,dar omul sta liniștit, văzându-și de treaba: vântura niște ovăs, apoi mesteca câteva boabe, stârnind pofta Pegasului.Calul bătea din copite și din aripi. -Ce-i, căluțule, vrei si tu? Ia gustă.Și Pegas mâncă ovăsul din palma lui. Copilul Își chemă repede părintele. -Îți place? Ai vrea să facem un schimb? Uite, Îți dau tot ovăsul din tăfâlcă dacă mă lași să te Încalec
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și bătut pe cruce ca un răufacator, fără a avea nici o vină cât de mică, un Înger s-a apropiat de mormânt.Și era Îngerul mai strălucitor ca razele de soare, capul Îi era Înconjurat de o aură strălucitoare, avea aripile albe precum aripile lebedelor, iar haina lungă Îi era mai lungă ca zăpada. Îngerul s-a apropiat de mormânt ca să dea la o parte lespedea.Și era lespedea aceea grea, tare grea, Încat mai mulți bărbați abia o puteau urni
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cruce ca un răufacator, fără a avea nici o vină cât de mică, un Înger s-a apropiat de mormânt.Și era Îngerul mai strălucitor ca razele de soare, capul Îi era Înconjurat de o aură strălucitoare, avea aripile albe precum aripile lebedelor, iar haina lungă Îi era mai lungă ca zăpada. Îngerul s-a apropiat de mormânt ca să dea la o parte lespedea.Și era lespedea aceea grea, tare grea, Încat mai mulți bărbați abia o puteau urni din loc. Paznicii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și ziua mult așteptată. Tot pasăretul se adună Înca de dimineață În poiana mare, Înghesuindu-se unele În altele pe toate ramurile și crengile copacilor. Ciripeau și ciripeau de se mira și soarele de ce se Întâmplă. Se agitau, băteau din aripi, săreau, zburau, se opreau. Și tare se mai lăudau cu penele lor, care de mai care mai frumoase, mai colorate și mai lucitoare. Și toate păsările, mari și mici se lăudau cu cuibul pe care-l au, cu puii lor
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Galeriile Vaticanului... Devenise oarecum expert și nu mai mergea "ca oaia", ci cu prospectul în mână se ducea exact la sala și la tabloul ce-l interesa. Se salută, la intrare, cu Venus din Milo și cu Victoria cea fără aripi și intră în marea galerie a maeștrilor medievali. Ce putea căuta Clotilde pe aici? Își aminti că, la expoziția de la Bayreuth, Clody prezentase niște bijuterii cu modele vechi, inedite, de mare rafinament. Îl bătu gândul că ea s-a inspirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Filarmonică, mi-ar face mare plăcere să vă cunosc". Vă mulțumesc pentru amabilitate. Și eu doresc să vă felicit pentru Mihai, e un mare talent și ne face o deosebită onoare, Filarmonicii și țării. Simțeam că zbor, chiar și fără aripi. Mihai, Mihai al meu mă răsplătea cum nici nu visasem. Își clădise cu seriozitate, multă strădanie și muncă o carieră artistică strălucită, ce-i pusese în evidență talentul. A avut noroc s-o întâlnească pe Beatrice, care l-a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
provizii. Nu gândea să stea decât câteva zile și nu era mofturos la mâncare. Ieșirea din București îi luă ceva timp, dar, în continuare, șoseaua nu era aglomerată, avea ceva zăpadă, soarele se ițea printre nori... După Câmpina parcă prinsese aripi. Mai avea puțin, colinele erau înzăpezite, pomii străluceau cu podoaba lor albă... Deschise geamul să respire aer curat și dădu drumul la radio să se relaxeze. Din difuzoare se auzi vocea Mariei Tănase, inconfundabilă: "Foaie verde siminoc Țineți Ciuleandra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ca povestea lor de dragoste să n-o repete pe a noastră, nici Beatrice, nici eu nefiind pregătite pentru așa ceva! * Petre, Petre... Câți ani au trecut de când ne-am despărțit fără rămas bun? Cum de-am fost noi purtați "pe aripile vântului", unul în fața celuilalt, la Bayreuth? Mai întâi recitalul lui Mihai, pe urmă întâlnirea la expoziția de bijuterii. Eram din nou adolescentă, simțeam din nou că-mi pierd respirația când te-am văzut. Nu mai erai junele de odinioară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
priveai, ți se tăia pur și simplu respirația. Atât erau de frumoase. Mirosul lor pătrundea în cameră ori de câte ori deschideam ușa. Spre sfârșitul lui martie, în fiecare seară se stârnea vântul și, pe când ne beam, în amurg, ceaiul, petalele purtate de aripile vântului zburau direct în ceștile noastre. Prin aprilie, în timp ce tricotam pe verandă, ne-am făcut tot felul de planuri legate de cultivarea pământului. Mama zicea că ar vrea și ea să dea o mână de ajutor. Chiar când scriu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
oribilă, că sângele mi s-a mai închis la culoare, că mă abrutizez pe zi ce trece. Când stau cu mama pe verandă și tricotez, mă simt amorțită și sufocată, dar când ies pe câmp să sap pământul, parcă prind aripi. Muncă brută aș numi-o. Nu e prima oară când fac așa ceva. În timpul războiului am fost recrutată ca muncitoare. Pantofii cu talpă de cauciuc pe care-i port când muncesc la câmp i-am primit de la armată. Era prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Pavel Șușară Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în universuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din bătaia de aripă a îngerilor, lumea se mișcă incredibil de repede, iar formele simbolice și comportamentul artistic se primenesc odată cu ea. Artistul, indiferent de limbajul în care s-a specializat - în măsura în care această specializare mai există -, se afirmă printr-o gesticulație multiplă, se implică
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]