3,559 matches
-
și devine mai complex și mai profund, printr-un al treilea câmp lexico-semantic circumscris orizontului artei literare și/sau dramatice. Acestui câmp de viziune aparțin termeni precum: personaj, protagonist, erou, actor, regizor, travesti, etc., iar ideea de adâncime care îl articulează este aceea că textul, pe diferite paliere funcționale, oferă indicii despre cel care l-a scris și că acesta din urmă devine, uneori, referentul secund al operei, printr-un proces de "etalare mediată a eului" (G. Călinescu..., p.125), în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
rând ieșit de sub pana lui Eminescu", despre "biografia interioară a unicului erou eminescian" (Ipostaze..., p.71, 201, 256), sau despre ego-ul lui Antim, "așa cum străbate din reverberațiile intime ale textelor" (Introducere..., p. 126), sunt importante nu doar pentru faptul că articulează viziunea unui autor-personaj omniprezent, ci și pentru că pun în lumină efortul conștiinței critice de a găsi elementele comune și unificatoare ale diverselor ipostaze auctoriale pe care textul le oferă receptorului. A descoperi și a descrie autorul care trăiește în paginile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
auctoriale pe care textul le oferă receptorului. A descoperi și a descrie autorul care trăiește în paginile unei opere (cf. G. Călinescu..., p. 226) reprezintă, așadar, în primul rând, un act de cunoaștere, deschiderea intersubiectivă spre alteritate, spre conștiința care articulează textul, fiind, la rândul ei, articulată de text. Ajungem astfel la un alt moment important al discursului critic despre autor, moment polarizat de încercarea de delimitare a profilului moral, intelectual și emoțional al celui ce scrie. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
receptorului. A descoperi și a descrie autorul care trăiește în paginile unei opere (cf. G. Călinescu..., p. 226) reprezintă, așadar, în primul rând, un act de cunoaștere, deschiderea intersubiectivă spre alteritate, spre conștiința care articulează textul, fiind, la rândul ei, articulată de text. Ajungem astfel la un alt moment important al discursului critic despre autor, moment polarizat de încercarea de delimitare a profilului moral, intelectual și emoțional al celui ce scrie. Din punct de vedere lexico-semantic, acest palier de viziune este
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
adâncă, psihologică, a dimensiunii creatoare, rezonantă în scrisul artistului. Adevărată placă turnantă a ideologiei, a "ideografiei" unei opere, personalitatea (singularitatea) autorului, dar și riposta individuală la spiritul gregar, inform, la modă și tradiție, la constrângere și dictatură, forma de libertate articulată prin operă (singurătatea lui) au fost cu pasiune căutate și descifrate, pentru cititor. Este vorba despre autori al căror numitor comun este însăși fuga de comun, a căror vocație este nesupunerea intelectuală, a căror expresie este excepția de la regula neacceptată
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
2 Ghilimele marchează faptul că nu ne referim la metodă ca la un instrument prealabil elaborat ca model teoretic autonom prin filtrul căruia să fie trecute operele particulare, ci ca la un set de norme, principii și valori implicite care articulează o viziune specifică asupra literaturii ca sistem. 3 Tudor Vianu, Studii de stilistică, ediție îngrijită cu studiu introductiv și note de Sorin Alexandrescu, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 32: "Cine vorbește "comunică" și "se comunică". O face pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
modele de automobile care seamănă cu ființele umane? Antropomorfismul în publicitate O reclamă foarte sofisticată a fost difuzată pe ecrane în 2007. Clipul, realizat pentru marca Peugeot, arăta un automobil „android” care se transforma într-un fel de robot biped articulat cu o coregrafie complexă pe ritmuri tehno. Pentru realizarea acestui clip s-a apelat la un coregraf și a necesitat două luni de lucru cu tehnologii de ultimă oră. De ce o astfel de investiție? Asemănarea dintre un automobil și ființa
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
În ce măsură eșalonul regional are pertinență, din punct de vedere economic, în raport cu cel național? * Va fi Europa viitorului una a regiunilor? * Cum se explică fenomenele de dezintegrare regională (URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia ș.a.)? * Ce înseamnă regionalism deschis și regionalism închis? * Cum se articulează regionalizarea la nivel subnațional și la nivel supranațional? * Care este raportul economic-politic în procesul de regionalizare? * Ce înseamnă economiile de scară regionale? * Ce pierd regiunile în procesul globalizării? * Cum caracterizați dinamica și importanța centrelor regionale de putere? * Cum caracterizați emergența
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
unei mondenități cordiale, mereu bineve nite. Această așezare în discurs poate părea paradoxală la o specia listă în studiul adumbritului Cioran și în înțelegerea lui Ionesco, experți ai negației și ai contestării radicale. Important este însă că ea structurează și articulează cu finețe o voce distinctă din România intelectuală a zilelor noastre; una în plină ebuliție, despre care mărturiresc deplin și paginile introduse de modestele rânduri ale celui care semnează Ovidiu PECICAN Cluj-Napoca, 8 februarie 2014 1. Studii și eseuri Locuri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ecrivain francophone, 1997) a expus deja pe larg chestiunea unei supraconștiințe lingvistice, de care scriitorii francofoni dau seamă în chipuri diferite, în sensul că propun, în miezul problematicii lor identitare, o reflecție asupra limbii și a modului în care se articulează raporturile limbi / literatură în contexte diferite. După părerea lui Gauvin, aceste raporturi complexe ar fi cel puțin concurențiale, dacă nu conflictuale, opinie la care nu subscriu, căci amploarea reflecției celor care aleg franceza ca limbă literară depășește cu mult agora
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fiecărui text: odată ce începi să transformi în cuvînt embrionul textului, te supui unor reguli care bulversează acel embrion, care îi propun să crească, să devină text publicabil urmînd cărări pe care le numim cuvinte și care, în mod bizar, se articulează între ele fără a forma intersecții, piețe, trotuare. Genele literaturii, ale unui text publicat, ale poeziei sau prozei, nu sunt cuvintele; cuvintele reprezintă doar unul din mijloacele pe care ființele umane și le-au dat pînă acum pentru a traduce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nelimitat pe care îl oferă limba franceză străinilor conduce la moduri de scriitură inedite, la folosirea unor procedee stilistice cum ar fi amestecul de genuri și registre ale limbii, determinînd la urma urmei o înnoire profundă a romanului. Polifonia se articulează în jurul reminiscențelor conștiente sau involuntare universului sociocultural și lingvistic al "țării de dincolo", transpuse în imaginarul cultural și lingvistic al "țării de aici". Legătura nu e niciodată complet ruptă, pe de o parte, rădăcina nu e niciodată înfiptă adînc, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și de necoincidență cu sine. El însuși, în tr-un proiect de antologie, își definise astfel poezia: Universul poetic al lui Fondane este de natură tragică ; punct de fugă pentru om ; personajul său central este emigrantul ; fluxul lucrurilor constituie fundalul ; inima articulează toate formele de sete ale ființei. Dar acest univers, tocmai fiindcă e poetic, este discurs și lim baj. În aceste diferite "forme de sete ale ființei" se joacă paradoxul fondanian, salvat prin emigrație și prietenie, pierdut din loialitate față de cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sovietică. În a doua, Baby Jane, m-am interesat de atacurile de panică și de rătăcirile "generației Prozac". Cel mai mult mă atrag destinele sufocate, personajele mute, poveștile tăcute. Să te apropii de ne-rostit și să încerci să-l articulezi, nu asta este, oare, esența însăși a scriiturii? O poveste venită din Nord și care a făcut unanimitatea criticilor, care s-au lăsat seduși de această Purge, sau Pudhistus, care în finlandeză desemnează tot ce ține de curățare, dezinfecție, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care accentuează ideea de contingență, o destabilizează pe aceea conform căreia ar exista căi unice de punere a problemelor și nu presupune fundamente care să implice în mod esențial și constrângător un set de teme și argumente anterioare, care se articulează sub forma unei "ordini naturale". Din perspectiva construirii unui tip de societate bazat pe idei liberale și pe principiul solidarității, discursul retoric i se pare a fi mult mai profitabil: "Aceasta ar fi exact tipul de societate pe care liberalii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
partea cealaltă, Derrida caută în general să elibereze forța retorică a textelor, iar cercetările sale asupra metaforei vin să confere ubicuitate retoricii, care traversează de acum orice tip de text. De altfel, retorica pare a fi singura în măsură să articuleze un demers precum acela al deconstrucției, în care textele se desfășoară printr-o relaționare retorică unul cu celălalt. Este important de subliniat efortul derridarian de constituire a unei noi retorici filosofice, care se articulează pe studiul metaforelor filosofice, mai ales
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fi singura în măsură să articuleze un demers precum acela al deconstrucției, în care textele se desfășoară printr-o relaționare retorică unul cu celălalt. Este important de subliniat efortul derridarian de constituire a unei noi retorici filosofice, care se articulează pe studiul metaforelor filosofice, mai ales că "metafora pare a angaja în totalitatea sa uzajul limbii filosofice"232. În concepția autorului francez, metafora nu este un simplu ornament, ci este o modalitate eficientă de vehiculare a ideilor; în discursul filosofic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un adevărat nucleu interdisciplinar drept garanție a unor înțelegeri și contextualizări adecvate. În ceea ce privește relația dintre phone și logos, scriere și memorie, scriere și putere, rămân ca puncte de referință mitul lui Theuth 244 și definiția lui Aristotel, după care "sunetele articulate prin voce sunt simboluri ale stărilor sufletești, iar cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor vorbite"245. Scrierea era privită la vechii greci ca pharmakon de natură declarat ambivalentă, hipnotizând memoria, "infectând" interioritatea omului și devenind astfel un suplement primejdios 246
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
obiectelor, lucrare considerată drept singura sa operă sistematică) și căruia îi va deveni asistent universitar în 1966. "Critica vieții cotidiene" întreprinsă de Lefebvre, dar și studiile sale despre consum, arhitectură, rolul limbajului și al culturii în societățile contemporane i-au articulat o parte din obiectul său de studiu, deși abordările baudrillardiene vor diferi, uneori cu mult, de cele ale maestrului său (Baudrillard este mult mai apropiat de structuralism, de exemplu, decât profesorul său, noțiunea de sistem fiind una larg utilizată, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acestor stadii inițiale. În această direcție, Mike Gane decriptează o tensiune între simbolic și semiotic, tensiune care ar subîntinde întreaga organizare teoretică baudrillardiană, ce se verifică și pentru textura lucrărilor sale mai târzii. Astfel, "matricea de bază a teoriei este articulată pe opoziția dintre culturile simbolice și cele semiotice (sau de simulare). Într-adevăr, scrierile târzii continuă și adâncesc primele eseuri ale lui Baudrillard care se ocupă de această opoziție: pe de o parte, aspectele simbolicului [...], care sunt principiul răului, alteritatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este descris hotelul Bonaventure: "Arhitectura pur iluzionistă, gadget spațio-temporal, se mai poate numi oare arhitectură? Ludică și halucinogenă; aceasta să fie oare arhitectura postmodernistă?"499) reprezintă argumentul fundamental pentru a susține ideea conform căreia Baudrillard nu a construit o teorie articulată asupra conceptului de postmodernism și a utilizat de cele mai multe ori termenul de modern drept cadru generic al analizelor sale. Una dintre ideile de bază ale lucrării și care a devenit prilej de dispută teoretică este aceea că în urma confruntării comparatiste
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
baudrillardiene 7.1. Caracteristici și limite ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard și seducția scriiturii Originalitatea operei baudrillardiene nu rezidă doar în temele care îi alcătuiesc nucleul și care sunt foarte diverse, ci și în modalitatea proprie în care sunt scrise și articulate într-o scriitură pasionată, ironică și provocatoare. Strategiile pe care acest tip de scriitură le reclamă sunt numeroase, efectele pe care le creează fiind extrem de interesante la nivelul adaptării conținutului la formă; în special pentru lucrările considerate în general postmoderne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
John H. Arnold, "Responses to the Postmodern Challenge; or, what Might History Become?", p. 120. 22 M. Călinescu (op. cit., p. 324) consideră că "termenii periodizanți funcționează cel mai bine atunci când sunt folosiți euristic, drept constructe "strategice" sau mijloace prin care articulăm continuumul istoriei în scopul analizei și înțelegerii focalizate". 23 Ibidem, p. 331. 24 De exemplu, David Harvey discută pe larg despre experiența spațiului și timpului în modernism și în postmodernitate în partea a III-a a lucrării Condiția postmodernității. O
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Daniela Bucșă, Editura Pontica, Constanța, 1996, p. 380). 303 Realizând o analiză a funcției-autor, Foucault dezvoltă patru trăsături caracteristice ale acesteia, pe care le sintetizează în modul următor: "funcția-autor este legată de sistemul juridic și instituțional care circumscrie, determină și articulează universul discursului; ea nu se exercită uniform și în același mod asupra tuturor discursurilor, în toate epocile și în toate formele de civilizație; ea nu se definește prin atribuirea spontană a unui discurs producătorului său, ci printr-o serie de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Codoban subliniază, la rându-i, excluderea transcendenței în postmodernism, precum și a modelului ontologic axat pe ideea de origine sau profunzime. Pentru postmoderni, funcționează un model centrat pe diferență, astfel încât "ceea ce rezultă este o ontologie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, [...] și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de model ontologic este în funcțiune în cele mai realizate formule ale gândirii filosofice postmoderne. Îndeosebi la acei gânditori francezi care, ca Derrida, Lyotard, Deleuze și Baudrillard, au reușit paradoxala sinteză hermeneutico-semiologică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]