3,375 matches
-
și modernismul. Folosirea timidă a unor formule noi, aritmice ori poliritmice, adeseori în combinație cu rima și ritmul popular, precum și alăturarea vocabulelor regionaliste, neaoșe sau de-a dreptul nepoetice, cu neologismele, câteodată alese doar de dragul sonorității, dau o impresie de artificiu, amplificată și de abundența metaforelor și a comparațiilor. Experiența va contribui la diminuarea acestor neajunsuri, iar cele rămase vor avea un impact redus datorită mai cu seamă dramatismului noilor trăiri, legate de părăsirea locurilor natale după iunie 1940. În Poeme
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade și ceilalți credeau și ei că, folosit într-un anume fel, uzat de instituția literaturii și de convențiile retorice curente, cuvântul poate deveni pervertitor. Dar își păstrau încrederea în posibilitatea unei narații directe care, ocolind artificiul, ar avea, totuși, forța să transcrie, să stenografieze, să radiografieze realul. Povestitorii și ascultătorii-anchetatori din romanul lui N. infirmă prin toate mijloacele o astfel de supoziție, convinși că orice expresie lingvistică merge împotriva realului, urmărind scopuri proprii. Criticii au semnalat
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
pe criteriul tematic, întreprinde o meticuloasă și pertinentă analiză a unor pelicule românești și străine. Măsurat în aprecieri, limpede și precis în formulări, analistul, care nu se laudă cu înclinația spre teoretizare, e mai întotdeauna convingător, fără să recurgă la artificii stilistice sau la speculații care iau ochii. SCRIERI: Balansoar pentru maimuțe, București, 1972; Statui de celuloid, Iași, 1972; Procesul manechinelor, Iași, 1974; Filmul. Vocație și rutină, Iași, 1974; Plus sau minus infinitul, Iași, 1978; Martor al Thaliei, Iași, 1979; Căderea
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
ci produc visuri. Imaginează situații care se desfășoară după o logică aparte, stranie, inerentă funcționării mecanismelor inconștiente. Identificând acele mecanisme, oniricii le pun în funcțiune în mod conștient. Principiul acestei poetici nu e spontaneitatea, ci elaborarea lucidă, cu recurgere la artificiu. Respingând dicteul automat al suprarealismului literar, oniricii recunosc existența unor similitudini și afinități între demersul lor și cele ale unor reprezentanți ai picturii suprarealiste (Dalí, De Chirico, Yves Tanguy, Victor Brauner și mai ales Magritte). Năzuința, recunoscută, a tentativei onirice
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
voințe constructive i se asociază în mod obișnuit o gesticulație solemnă, o respirație epică amplă, saturată de un imagism abundent, o semantică elaborată, alcătuită din figuri cu valoare simbolică (Muntele, Zoria, Matca, Bradul, Curcubeul, Fluviul, Genunea). Impresia de convențional și artificiu, de construct programatic, când și când de neignorat, este contracarată de o energie genuină ce dă limbajului poetic forță și plasticitate. SCRIERI: Munte, București, 1972; Crocodilul albastru, București, 1975; Încântece, postfață Miron Radu Paraschivescu, București, 1979; Zoria, București, 1980; Lilium
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
Textele în proză ale lui P., publicate numai în reviste, au cursivitate și se întemeiază pe o fabulă de canon romantic, cu neîndoielnic simț al tensiunii narative, adesea accentuând nota comică până la maxima suculență, într-o formulă subminată totuși de artificiu (Puterea slăbiciunii). SCRIERI: Gânduri de totdeauna, București, 1939; România, București, 1940; Adâncuri și soare, pref. Virgil Carianopol, cu ilustrații de Vasile Dobrian, București, 1940; Din partea pământului și-a mea, București, 1968; Elegii senine, Cluj-Napoca, 1979; Răspunsuri, Cluj-Napoca, 1984. Referințe bibliografice
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
epocii. A dat și un volum de nuvele, Pe vifor (1938), cu piese fără relief deosebit, un recenzent considerând textele de aici ca pe o „întoarcere spre narațiunea liberă și simplă”, ceea ce ar însemna „literatură - adică viață, nu rebus, nu artificiu”. SCRIERI: Cascadele luminei, București, 1921; Pe vifor, București, 1938. Repere bibliografice: O. D.[Ovid Densusianu], „Cascadele luminei”, VAN, 1921, 6-7; Al. A. Philippide, „Cascadele luminei”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XLIII, 1922-1923; Lovinescu, Scrieri, IV, 568-569, VI, 140; Vianu, Opere
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
pildă, amplul poem „narativ” cu moneda de, care pune în scenă o „eternitate iterativă” (ca Baia sau Pasărea de argint, la Dimov), cu virtuți nelămurit alegorice. Caracteristic - sub aspectul formal, al grafiei - pentru versurile lui P. este și recursul la artificiile de punere în pagină, la destructurarea corpului fizic al textului, în răspăr cu uzanțele curente, printr-un fel de antiprozodie de factură personală, nu fără asemănări cu procedările avangardiste. Modalitate de insolitare pregnantă a unor părți de discurs aparent anodine
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
prozaice, fără culoare și fără muzicalitate. [...] Depoetizând versul, el încearcă să-i dea o vigoare nouă prin transcrierea directă a stărilor de spirit în înlănțuirea lor normală. Aceasta este, în fapt, poezia sa: jurnalul unor stări de spirit, notarea fără artificiu literar (afară doar de artificiul înlăturării oricărui artificiu!) a unor senzații ce ies din contactul cu obiectele trecute în memorie. EUGEN SIMION SCRIERI: Versuri, București, 1968; Poeme, București, 1970; Poesii, București, 1971; Alte versuri, București, 1972; Alte poeme, București, 1973
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
muzicalitate. [...] Depoetizând versul, el încearcă să-i dea o vigoare nouă prin transcrierea directă a stărilor de spirit în înlănțuirea lor normală. Aceasta este, în fapt, poezia sa: jurnalul unor stări de spirit, notarea fără artificiu literar (afară doar de artificiul înlăturării oricărui artificiu!) a unor senzații ce ies din contactul cu obiectele trecute în memorie. EUGEN SIMION SCRIERI: Versuri, București, 1968; Poeme, București, 1970; Poesii, București, 1971; Alte versuri, București, 1972; Alte poeme, București, 1973; Poem, București, 1973; Amintiri (în
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
el încearcă să-i dea o vigoare nouă prin transcrierea directă a stărilor de spirit în înlănțuirea lor normală. Aceasta este, în fapt, poezia sa: jurnalul unor stări de spirit, notarea fără artificiu literar (afară doar de artificiul înlăturării oricărui artificiu!) a unor senzații ce ies din contactul cu obiectele trecute în memorie. EUGEN SIMION SCRIERI: Versuri, București, 1968; Poeme, București, 1970; Poesii, București, 1971; Alte versuri, București, 1972; Alte poeme, București, 1973; Poem, București, 1973; Amintiri (în colaborare cu Leonid
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
se mai știe cum a decurs acest mariaj, însă propriul ei matrimoniu a fost un eșec la scenă deschisă. A continuat să semneze cu numele soțului, scriitorul Dimitrie Karnabatt, folosind adesea și pseudonime (Calina, Donna Sol) sau recurgând la mici artificii de iscălitură (L.K., L.Kar., L.Karr., Kara, Lucrezzia Kara). În noiembrie 1932 este primită în Societatea Scriitorilor Români. Simpatia ei, cam stridentă, pentru mișcările de extrema dreaptă o expune în ultima parte a vieții unor persecuții. În 1945, de
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
suprarealiste, fără radicalism, mai mult ca stratagemă de disimulare a unui subtext confesiv, melancolic și sentimental. S-a mai opinat, pe de altă parte, că M. ar fi un „poet de limbaj”, cu discursul poetic extrem de elaborat, înclinat către exacerbarea artificiului, dar nu pentru obținerea unor efecte zgomotoase, prin afișarea unei retorici a emfazei sau a stridenței, ci dimpotrivă, prin administrarea atent supravegheată a unui minimalism al mijloacelor, prin destructurări ale sintaxei, prin recursul la pauze, suspendări, întreruperi, omisiuni generatoare de
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
și, de aceea, dezabuzat. Gib I. Mihăescu a reprezentat, într-adevăr [...], o putere de creație impresionantă ca elementele oarbe ale firii. De la primele nuvele și până la ultimul roman [...] am asistat la un spectacol unic de creație literară, dezbărat de orice artificiu formal [...]. Arta lui Gib I. Mihăescu era un fenomen de substanțialitate nativ, robust și generos în principiul lui vital. ȘERBAN CIOCULESCU Nota deosebitoare, care este cea mai importantă și atestă o personalitate artistică dintre cele mai interesante, este dată, în
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
a exilului, remarcabilă fiind flexibilitatea de care dă dovadă autorul atunci când schimbă registrele. Discursul său, de o eleganță mereu egală sieși, îmbracă pe rând haina comediei (cu multiple valențe germinative) și pe cea a unei drame necanonice, așadar lipsită de artificiile tipice. Viața și pătimirile lui Publius Ovidius Naso este o „comedie amară”, după cum autorul însuși o numește. Poetul latin prezintă doar vagi asemănări cu personajul înfățișat de istorie sau de alte scrieri literare. Toate faptele sunt luate în răspăr prin
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
decorativismul rafinat”, specifice simbolismului, într-o „tentativă de a spiritualiza senzorialul”. Cu unele excepții, cronicarii teatrali i-au apreciat piesele, evidențiind efectul de verosimilitate, susținut de mai multe personaje, caracterizate cu siguranță, de ascuțimea observației, de dialogul viu, colorat, fără artificii. Au fost semnalate „calități pur teatrale” în construcția dramatică, dar și o ținută literară „îngrijită până la rafinare”, care e în detrimentul caracterului scenic, precum și unele „izbucniri de senzualitate” sau un patetism cam artificial. SCRIERI: Garoafe roșii, București, 1914; Rozina, București, 1919
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
arheologic al ideii bimilenare de literatură. Cuvântul cheie este arheologie. Pe întreg parcursul exegezei de aici M. excavează sistematic și meticulos. În fundațiile edificiilor avangardiste și al zgârie-norilor speculativi contemporani se ascund vestigii milenare. Show-urile epatante, cu focuri de artificii orbitoare, ale teoriilor de ultimă oră se desfășoară după indicații de regie străvechi. În ultimă instanță, se întreprinde o arheologie a noutății, dacă se poate spune așa, dovedindu-se că perspectivarea istorică redimensionează orice absolutism și dezumflă excesele spectaculoase. Ansamblul
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Grigurcu, Poeți, 281-284; Mircea Zaciu, O antologie, T, 1980, 9; Lit. rom. cont., I, 711-712; Negoițescu, Alte însemnări, 167-171; Alex. Ștefănescu, A avea ultimul cuvânt, TMS, 1981, 3; Mircea Iorgulescu, Prezențe lirice, RL, 1981, 15; Gheorghe Grigurcu, Între natură și artificiu, AFT, 1981, 7; Șerban Foarță Re-purificarea lui Ion Barbu, O, 1982, 51; Marcel Pop-Corniș, Metodă și esprit de finesse, LCF, 1983, 12; Mihai Zamfir, Colores semioticae, RL, 1984, 6; Raicu, Fragmente, 288-292; Ioan Buduca, Probarea poeziei, AFT, 1985, 2; Constantin
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
un poem, Spre Insula enigmă), preferința pentru funebru și macabru, căutarea de noi orizonturi și călătoria (corabia, pelerinul, drumul, gările), geografia exotică (cu o toponimie sonoră și extravagantă), nestematele, parfumurile rare și florile luxuriante etc. Toate acestea întăresc aerul de artificiu și decor, de scenerie manieristă. Acuzat de „lirism comun” (Paul Zarifopol) sau de a fi un simplu „versificator” (Tudor Arghezi), M. face voit poezie decorativă, plină de „fantezie ingenuă, pitoresc și improvizație” (Perpessicius), în care filonul nostalgic are o vibrație
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
retragerea subsecventă din agora. Deși călugări după vocație, nici un episcop nu s-a întors spășit „la rugăciune și post” în mănăstire. După modelul politicienilor compromiși, ierarhii depun contestații, refuză confruntarea deschisă, se bâlbâie lamentabil și amestecă sistematic planurile. Unul dintre artificiile silogistice cel mai frecvent invocate de acuzați este apelul la efectele vindecătoare ale sacramentului „spovedaniei”. Se uită desigur faptul că Biserica timpurie a cunoscut mărturisirea publică („în adunare”, Didahia 4, 14) și că, dintotdeauna, „pricinile de sminteală” au fost mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și, prin recul, a celei autohtone care cere subiectului să își drapeze identitatea religioasă sub pretenția de pudicitate 1. Într-o țară care a cunoscut totuși un „Bizanț după Bizanț”, mulți intelectuali au decis în favoarea deghizării apartenenței lor confesionale cu ajutorul artificiilor retorice și al sugestiilor criptate. Secole de-a rândul, imperativul kantian al privatizării conștiinței religioase și evacuarea conținutului revelației într-un orizont de pură emancipare etică au dictat tonul defensiv, limbajul minimal și orientarea timidă ale laicatului european. Educați într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Antim Ivireanu, corespunde tonului de imprecație usturătoare a poetului, Împotriva „căftăniților”. Deci limbajul de „didahii” sau de mustrări biblice vehemente, reprezintă pentru Dan Deșliu un mijloc de materializare a suferințelor istorice, de localizare În timp a acestora și nu un artificiu, pitoresc dar steril, cu care lucra Arghezi. Și aici atingem unul din nervii poeziei lui Deșliu: aspectul de șuvoi nestăvilit, care potopește cu ură pe dușmanii poporului, dar care și irigă câmpurile țării. În ceea ce privește „socoteala” cu cei dintâi, cuvântul lui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe drumul progresului social, sub Îndrumarea și lupta eroică a clasei muncitoare și a partidului ei. Revenind la evoluția prozatorului, cred că Nopțile din Iunie este superioară Bijuteriilor de familie. (Ă). În Nopțile din Iunie Petru Dumitriu a abandonat acele artificii meșteșugărești menite să acopere lipsurile de aprofundare a vieții oamenilor din Dușmănie și Vânătoarea de lupi. (Ă). Banda chiaburilor și traficanții de o parte, massa țăranilor săraci arzând de dorința de a-și uni eforturile și pământurile, Însuflețită de activiștii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e publicat, nu avem nicio problemă. La fel când cităm un manuscris, care se poate aduce ca probă. Mai greu este În cazul informațiilor orale, care pot stârni controverse. 9. „Avertismente, capcane, uzanțe” Sub acest generic, Umberto Eco tratează numeroase artificii, care nu epuizează „oceanul fără țărm” care trebuie traversat atunci când redactăm o lucrare științifică: • Să nu oferim referințe pentru noțiuni de cunoaștere universală. Așadar, să nu scriem: „Napoleon, cum scrie Ludwig, a murit la Sf. Elena”, fiindcă se presupune că
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Cluj-Napoca, 2005. Rad, Ilie (coordonator), Stil și limbaj În mass-media din România, Editura Polirom, Iași, 2007. Rad, Ilie (coordonator), Secvențe din istoria presei românești, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2007. Într-o situație similară celei de mai sus, unele edituri folosesc următorul artificiu: Rad, Ilie (coordonator), Schimbări În Europa, schimbări În mass-media, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005. (coordonator), Stil și limbaj În mass-media din România, Editura Polirom, Iași, 2007. (coordonator), Secvențe din istoria presei românești, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2007. Se mai poate folosi soluția
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]