1,821 matches
-
și În mod egal agreabil pentru toți trei, că soarta fusese aceea care hotărâse să Îi lege prin achiziționarea lui Lamb House. Deși prima vizită făcută proprietății Îl Încântase, confirmându-i cu vârf și Îndesat speranțele născute din privirile pofticioase aruncate mai demult din stradă, nu ar fi avut În veci curajul de a semna contractul de Închiriere - pe douăzeci de ani, nu mai puțin - fără aprobarea și sprijinul entuziast al lui Warren, câteva zile mai târziu. Cu toate acestea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
frizeria penitenciarului. O urcă la loc, cu dosul, în duba care-a înhățat-o de la tribunal. O cară în fața aceluiași complet de judecată, care, de data asta, nu mai apucă să-și trântească sentința. Aproape c-o eliberează. Pentru că, tot aruncată de-a berbeleacul, spre trecut, mă-tii i se scoate, dintr-o dată, cătușa. E externată de la arestul miliției. Prinde de-a-ndăratelea autobuzul în care și ea a fost prinsă c-a dat cu vastul la caraiman. Și chiar în clipa în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Gheorghe Pârvu. Prin escaladarea ferestrei și a sustras cuverturi. Urmează verdictul. Yagdar o salvează de la verdict căci nu știe ce e îndurarea. Cunoaște poveștile multor bărbați. Ar putea fi sultană..." Pe drumul care i-a scos dintre catacombele Centrului Civic, aruncați, prin zona liceului Dimitrie Cantemir și-a Pieții Galați, de suflul construcțiilor, cei doi își întinseră fiecare ciolanele și, cu izbituri voinicești de palmă, se străduiră să-și scoată praful ce le 106 DANIEL BĂNULESCU Pentru început, glasul i se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
viață. Dacă gândești în felul ăsta. De unde să găsești cameră d-aia zugrăvită-n portocaliu, cu steluțe albastre, de care vrea el? Și, chiar dacă tot faci rost, de ce să stai tu, în timp ce faci dragoste, să potrivești cu piciorul cine știe ce boarfă aruncată, de frică ca atunci când o să se apuce să-ți ghicească, tipa să nu-ți ghicească de rău? Ce e ea, idioată, să nu-și dea seama că, la început, tricoul nu fusese parașutat tocmai pe lampă? Cum să-i mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în mină, Ulpiu trudește în barăcile și pe schelele inverse, de jos în mai jos, ale unui șantier de arheologie. În ziua în care se transferă în tabără (fiind angajat aici la insistențele Olimpiei Frofrony pe lângă verișoara sa, Cosiția), întîlnește aruncate și i se descarcă în grijă, la câțiva zeci de metri în afara pârleazurilor așezării, 24 de lăzi, pline ochi cu mormane de cioburi, pământ clisos și pietriș, amestecate și cimentate împreună. Rolul său arheologic e să scurme și să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
conserve pe o banchetă de taxi. În ultima seară de sâmbătă a lunii iunie, întregul personal al Prefecturii Generale de Poliție este prezent, benevol și ca de obicei, la serviciu. Ibricele sfârâie, radiourile împrăștie pe pereți umbrele unui jazz dezinhibat, aruncat, peste Canal, de Radio Londra, se degustă un vin blând, duios, cu prieteșug, pentru două urechi (o firmă franțuzească de licori, "TANGAJ", lansase pe piață o specie năbădăioasă de vin, lăudată a te lăsa într-o singură ureche), se fac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adoră, L-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înnalță și întinde, Și nourii ca sloiuri de ghiață aruncate, Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate - Cerul din rădăcină nălțîndu-se decade, Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Sburînd negre și stinse surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dânsul cu geniu-i de foc Și eu, fire hibridă - copil făr-de noroc! Făr-de noroc? De ce dar? Au nu sunt fericit Că-n calea mea o umbră frumoasă s-au ivit? Nu mi-e destul-avere un zâmbet trecător, O vorbă aruncată ironic - de amor? Comoară nu-i destulă privirea, un cuvânt, Ce viața-mi însoți-va de-acum pîn-în mormînt? Sunt vrednic eu a cere - sunt demn să am mai mult? A lumei hulă oare în juru-mi n-o ascult? Putut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
auzise povestea lor când avea șaisprezece ani și își promisese că nu se va mărita, însă apăruse Omar. Glasul lui și sprâncenele arcuite o făcuseră să își lase făgăduiala. Și-acum, uite că, la ani când bunică-sa se simțea aruncată ca o cârpă între vechituri, venise unul de un sânge cu ea, care îi șoptea: „Ești frumoasă“. Putea să îl creadă? Avusese femei cam câți sâmburi puteai număra într-un pepene - de ce-ar fi mințit-o? Doar că lumea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
piese. Aglaia vorbea cu soacra. Droșca întoarse și plecă înapoi, hurducăind. Rămăseseră în fața gardului spălat de ploi. Stere deschise larg poarta și spuse: - Asta-i cârciuma mea! Se opri să răsufle. Soarele îl învăluia. Avea o față dreaptă și bărbia aruncată înainte, ca și când ar fi voit să arate mereu ceva. Era vesel și mândru. Peste umerii lui, femeia zări fereastra întunecată a prăvăliei. Pereții de scânduri țineau o vinețeală umedă și geamurile murdare de praf ascundeau restul. Soacra zise încet: - Uf
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Rahova și Foișorul de Foc. Slugile hangiului cărau băutura în ulcele de pământ ars, smălțuite pe afară, cu toarte vechi de alamă. Împrejur, se adunaseră vreo câțiva câini trăiți bine, flocoși și obraznici, tîrîndu-se pe sub mese, chelălăind și apucând oasele aruncate. Jos, la picioarele stâlpilor verzi, decolorați, stăteau cu picioarele întinse la soare nepricopsiții, schilozii și pociții, așteptând pomana negustorilor. Li se făcuse foame. Lângă ei geambașii înghițeau cu lăcomie. Se încinseseră câteva grătare. Oamenii cârciumarului le ungeau cu grăsime, așezând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pentru că propune un mod de a fi masculin cu totul neobișnuit pentru austera Anglie: arogant, concentrat asupra vestimentației - obligatoriu șocantă -, de o afectare aproape ridicolă În pronunție sau În cele mai banale gesturi (de la sorbitul unei cupe cu vin, până la aruncatul zarurilor de joc). Efeminatul stil devine În curând nu doar sursă a prețuirii, ci și motiv de zeflemea. Very macaroni putea Însemna, după caz, și ceva foarte la modă, dar și o caricatură bună de ridiculizat. Dacă am porni, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lucrurile Emblematice sunt Haine veritabile, fie ele țesute cu gândul sau cu mâna ș...ț. Ce este Însuși Omul și Întreaga lui Viață terestră dacă nu o Emblemă, un Veșmânt sau o haină vizibilă pentru acel divin EU al său, aruncată aici, ca o particulă de lumină, din Ceruri?”3. Și, În concluzie: „Întregul univers exterior, cu tot ceea ce conține Într-Însul, nu este decât Înveșmântare; și esența oricărei științe stă În Filosofia Hainelor”. Dacă lucrurile stau așa, nu e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de a produce efect asupra celorlalți prin postùrile propriului corp e dat de gesturile excentrice ale dandy-lor, puse În scenă cu aceeași siguranță sfidătoare. Cum ar fi, de pildă, purtatul unei țestoase, al unui homar sau urs În lesă. Ori aruncatul În mare al unei sticle de Eau de Cologne când un dandy face baie sau pudrarea de către un șir de valeți a coafurii prințului de Kaunitz. Nu mai puțin șocant e Oscar Wilde, cu crinul ofilit ținut În mână ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
înțelegeți? Toată lumea care-l cunoaște știe asta. Să vedeți cum vin unele fete la audiție, atunci când regizează chiar el. Fuste o palmă sub fund. Am pufnit în râs, uitându-mă la costumația mea obișnuită de lucru: blugi pătați și pulovere aruncate unul peste altul; ghetele, atât de uzate încât aproape că mi se vedeau degetele prin botul lor. — La ce se aștepta? spuse el. Să fiu Jennifer Beals 1? —„What a feeling! Keep believing!“2, se văita Lurch, imitând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care, în miezul verii, avea deja înfățișarea unui oraș. În țara asta în care bărbații își luaseră de multă vreme obiceiul de a umbla pe stradă cu capul descoperit, sau de a și-l acoperi doar cu o simplă eșarfă aruncată indolent peste creștet și care aluneca încet în cursul zilei, spre a ajunge pe umeri, toată lumea recunoștea de departe silueta ca o ciupercă a lui Astaghfirullah. Dar puțini granadini îi știau numele adevărat. Se zice că propria sa mamă fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai dura asta? Gâfâia, trezindu-se în ceea ce părea a fi un colț dintr-o piață romană de mult îngropată. Se uită la cei doi stâlpi care aveau deasupra un portic. De-a lungul lui, două bucăți cubice de piatră, aruncate una peste cealaltă, ca și cum constructorii de acum două milenii ar fi lăsat pur și simplu sculele și și-ar fi abandonat munca. Auzea pași grei în spatele ei. Căuta o ieșire, dar nu vedea decât una. Cărarea se îngusta din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai bine păzite. PRIMUL BĂRBAT: Așa nu mai merge. AL DOILEA BĂRBAT: Ce ai de gând să faci? PRIMUL BĂRBAT: Nimic. (Din când în când replicile celor doi bărbați sunt întrerupte de vocile celor din groapă ori de zgomotul obiectelor aruncate.) VOCEA LUI GRUBI: Dacă mai prind vreun picior de câine pe aici... VOCEA LUI BRUNO: Lasă, lasă... VOCEA LUI GRUBI: Tu nu vezi că nimeni nu mișcă nici un deget? Nu vezi? VOCEA LUI BRUNO: Dă-mi cheia franceză. VOCEA LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MAMEI, o îmbrățișează; apoi își aruncă valiza în groapă, așteaptă efectul și se aruncă el însuși; MAMA îi strigă în urmă „vezi ce faci”; când MAMA se întoarce apare AL TREILEA RECRUT; din nou îmbrățișări, aceleași ritualuri cu valiza și aruncatul în groapă; MAMA strigă în urmă „vezi ce faci”; când se întoarce AL PATRULEA RECRUT, apoi AL CINCILEA RECRUT și tot așa, cât consideră regizorul că e bine.) MAMA (La sfârșit, disperată.): Vai, s-au dus... (În acest timp personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
orice actor! Am zis! TOȚI: Așa să fie! MARAT: Nu există sufleor! Fiecare spune ce-i trece prin cap! TOȚI: Uraaa! Vive la liberté! MARAT: De asemenea, fumatul va fi permis în scenă o dată pentru totdeauna! Vor mai fi permise: aruncatul gunoaielor, fluieratul și tropăitul, ghionturile și scrâșnetele, gâlgâiturile și râgâiturile, tusea și sughițul, hohotul și cârâiala, spasmele și orgasmele, am zis! Nu se vor mai vinde bilete, nu va mai fi garderobă, se vor interzice pauzele între spectacole și aplauzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca, de exemplu, chipul unui părinte drag, decedat demult) invocată printr-un efort de voință; acesta este unul dintre cele mai curajoase gesturi pe care le poate face spiritul uman. Nu este vorba nici de așa-numitele muscae volitantes - umbre aruncate pe celula retinală de o umoare sticloasă, care se văd ca niște fire transparente plutind prin câmpul vizual. Poate că mai aproape de mirajele hipnogogice, la care mă gândesc, este pata de culoare, șocul de postimagine, cu care lampa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
descria chiar atunci În jurnalul lui fumul de turbă pe care l-am văzut eu și epava cerului. A existat ulterior În viața mea o perioadă când aș fi considerat poate că toate acestea au fost relevante pentru ultima privire aruncată Tamarei, când s-a Întors pe scară, privindu-mă peste umăr, Înainte de a coborî În mica gară Învăluită În lumina crepusculară cu parfum de iasomie, În care greierii Își făceau de cap; dar astăzi nici o notă marginală străină nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ca și cum atinsesem pragul împlinirilor ultime. Înjuram doar din greu când îmi luam plicul cu banii cu care mă prețăluiau, bani dați în dispreț, ca și cum ar fi vrut să-mi arate, la lună, că doar atât însemn: un pumn de firfirici, aruncați ca unui pomanagiu de care nu știi cum să scapi mai repede. Pomanagiu care înghite orice umilință, mândru nevoie mare că a ajuns și el să lucreze la Arhiva Cinematografiei. Simțeau, intuiau că puțin îmi păsa de o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pînă la abruptele țărmuri din partea de sud, ce păreau tăiate cu cuțitul. În timp ce mergeau de-a lungul coastei, foarte aproape de pămînt, cu o oră Înainte de căderea Întunericului, cînd căpitanul era pe punctul de a ordona să fie strînse velele și aruncată ancora, Niña Carmen, sprijinită În coate pe travers, alături de Ojeda, arătă spre o plajă cu nisipul alb și comentă: - Tare am chef să fac o baie pe plaja asta și să faci dragoste cu mine la lumina unui foc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
calmez suficient cât să merg mai departe. Eram în fața oficiului poștal și, ca de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate. Mi-am scos o mănușă și-am scotocit în geantă după mărunțiș, recunoscătoare pentru scuza oferită ca să mai stau pe loc o vreme. Am găsit o monedă de 50 de pence și-am aruncat-o în cutia turtită pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]