6,399 matches
-
frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ... și dumneavoastră sunteți ... foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe, ne bălăceam în apa înspumată, loviți ușor de valuri. Acesta a fost începutul ... * * * Stăteam întinși pe spate. Brațele noastre se atingeau undeva la nivelul umerilor, creându-mi stări confuze
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
mai zărea puțin din acoperișul cabanei, precum și silueta albă a casei Observatorului, cu un geam care sticlea ca un diamant în bătaia luminii soarelui. Iar mai încolo, unde muchia muntelui se unea cu cerul, se vedea capul negru, cu urechile ascuțite, ale unui cal, rumegând și privind din când în când spre satul din vale. Frumoasă zi mai era! Însă pentru mine însemna și mai mult, căci închipuirea mea lua deja avânt peste culmile munților, mereu mai departe, până într-acolo
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
drumului să-mi trag sufletul. Nici nu trecu mult timp că din vale auzul îmi desluși niște zgomote ca de copite de cal și roți de căruță. Mai apoi, la cotitura drumului se ivi o gloabă de cal cu urechile ascuțite și înhămat la un car hodorogit. Pe scândura pusă în fața carului ședea un țăran cu hățurile și cu biciușca în mâini, cu o pălărie verzulie spălăcită și pleoștită cocoțată pe cap, cu o flanea soioasă de lână peticită și ponosită
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
Mănânci păsări din scorburi? Las’ că te aranjez eu ! La care, pisoiul, certat, dădu drumul la păsărica din gură, care găsi drumul prin ușă, prin tindă și zbură, încă speriată, departe, în livadă, așezându-se pe o creangă, de unde tipa ascuțit. Avusese noroc, nu ca multe alte păsări prigonite de pisici. Știind că în copacul acela este un cuib, Ionuț, ros de curiozitate, se duse pe furiș, să nu-l vadă bunica, ca să cerceteze cum arată un cuib de pasăre. Se
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
a lăsat. Țara, de el ar fi condus, Am fi fost cu mult mai sus. El a trăit intens, s-a consumat, C-a văzut țara la mezat. Din răsputeri a tot strigat, Dar nimeni nu l-a ascultat. Cu ascuțita-i aprigă pană Încondeia până la rană. Și critica în mod concret Cu stilu-i cunoscut și prin pamflet. Nimic de interes nu îi scăpa Dezvăluia, analiza și critica Pe hoți, pe trădătorii din „pleiade” Și hotărât semna - ALCIBIADE. El vizitat a
S-A STINS TRIBUNUL... de IONEL GRECU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381881_a_383210]
-
șă înțeleg și eu ceva! exclamă Manuel. - Uite ce-mi scrie aici: „Caut în tine dragostea ideală,/ Îți dăruiesc iubirea mea sinceră, profundă, nevinovată/ Te vreau, te doresc la nebunie,/ buzele mele vor să te atingă/, dinții mei albi și ascuțiți, abia așteaptă să simtă gustul tău./ Limba mea vrea să simtă fiecare bucată dulce din corpul tău/ te voi mușca adânc, până la ultima fărâmă,/ îți voi adulmeca cu nesaț pielea, pe toată suprafața ei/ Voi mânca buzele tale roșii,/ voi
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
înoate fără nici o țintă, numai și numai de dragul de a descoperi noi și noi întâmplări din Oceanul Fără Sfârșit. Într-una dintre plimbările sale, ajunsă în apropierea unui vulcan pe care îl credea demult stins, îi atrase atenția un țipăt ascuțit care părea să vină chiar din interiorul craterului. Înotă cu repeziciune peste marginea abruptă, tocmai la timp să vadă un căluț de mare roșcovan prins în tentaculele unei caracatițe imense. - Oprește-te, strigă Anemona, dă-i drumul căluțului! Caracatița o
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
nu mai văzuse un astfel de monstru oceanic, că acesta era mai lung decât zece balene puse una lângă alta și mai lat chiar decât cinci, că avea două capete uriașe și o coadă care se termina cu o săgeată ascuțită și veninoasă. - De unde a apărut acest monstru în oceanul meu? Aduceți-o pe bătrâna Coral, prezicătoarea oceanului la mine! Până ce bătrâna prezicătoare fu adusă la palat, în jurul lui Algus se strânseseră viețuitoare din toate colțurile oceanului, curioase să afle ce
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
și că, monstrul este cheia eliberării ei. Răpune-l, iar fata ta își va găsi singură drumul înapoi spre casă! Algus sări de pe tronul său și făcu un semn să i se aducă trăsura. Bătrâna începu să râdă în hohote ascuțite, spre nedumerirea tuturor. - Ești tu mare, puternic și înțelept, Algus, dar nu mai ești tânăr, iar monstrul nu poate fi răpus decât de un tânăr născut în marea din care s-a născut monstrul, unul din doi gemeni așa cum sunt
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
ajunge sus dar am greșit urmând această potecă. Ele nu erau altceva decât imperfecțiunile, greșelile vieții mele, greutățile pe care le-am depășit, îngrijorările, toamna de care nu mă puteam desprinde pentru a înflori din nou. Cu cât era mai ascuțită roca de care-mi agățam sinele, cu atât mai mult mă adânceam în neputință. Cărarea din înălțimi era netedă și eu doream să presar peste ea poveri. Hârtiile acestea alunecă pe luciul mesei ca mine pe culme. Ar fi trebuit
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
se vând la vedere/ o sută de mărci sau două tulumbe” - Prostituție cu literatură). Ori insomniile care țin de actul creației („concentrat pe un vers,/ Poetul are insomnii./ noaptea deschide fereastra spre Soare”), la timpul care roade cu dinții lui ascuțiți și ruinători totul, locul de naștere, oamenii, casele... tot. Doar, pe el, crede autorul, nu-l poate atinge, căci scrie: „nu am timp să îmbătrânesc/ căci nu mă lasă vinul/ nu mă lasă Dragostea”. (Și, aici, să ne amintim, Angelus
CÂND CONVIEŢUIEŞTI CU POEZIA, CU VINUL ROŞU ŞI PRIETENA DE MARIUS CHELARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382054_a_383383]
-
sub trei centimetri de frunte, care nu prea se vedea din cauza părului cărunt, un nas mic, care, la fel ca și fruntea, abia i se vedea pe față, niște buze groase și vinete. Obrajii îi erau liniați de riduri. Bărbia ascuțită și cu gropiță îi tremura când vorbea sau când râdea cu gura știrbă. De obicei se îmbrăca ziua într-un trening ponosit, căruia nu reușeai să-i mai deosebești culoarea de cât timp îl purta, dar acum de dimneață era
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
stăpânească, apare în lumea muritorului și-și oferă serviciile oastei care luptă cu turcii: „Auzind acestea, Ursuz decise să le dea o mână de ajutor. Trecu prin perete desfășurându-și mantia neagră ca niște aripi uriașe, cu gheare lungi și ascuțite. Rânji arătându-și caninii lungi și îngălbeniți de atâta sânge și cu o voce răgușită rosti: - Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați!” Ba, mai mult, își declină identitatea „ - Nu vă temeți de mine
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
irosească atâta timp pentru a fi snobi, încât le rămâne prea puțin ca să-ți mai facă rău”. Nu este chiar așa, fiindcă snobul se exteriorizează, devine arogant, iar „Aroganța este un monstru. Ea nu are simțuri, ci numai o limbă ascuțită și un deget arătător”, exprima scriitorul indonezian Toba Beta. Aroganța are semnificația de „dominator, îngâmfat, insolent”. Unii consideră Aroganța ca fiind una dintre trăsăturile prostiei, reprezentând conștiința de sine a propriului sentiment de inferioritate - trecut oarecum în rezervă. Mai curând
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
tatăl meu. Acum, la bătrânețe vrea să-și spele păcatele și să mă ajute... deși este cam târziu! continuă fata, cu tristețe în glas. Se făcu liniște. Timp de câteva minute, nu se mai auzi decât fășâitul sec al cuțitelor ascuțite, ce sfredeleau cojile corpurilor de diferite dimensiuni și rotunjimi ale cartofilor. • Cine continuă? sparse tăcerea Fernando. Eu v-am spus tragedia vieții mele! • Eu nu vreau, să vă povestesc nimic! țipă violent, o fată cu pielea închisă la culoare, cu
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
sărutat cu o fată niciodată. Și când a început să mă mângâie, m-am pierdut cu totul. După o săptămână, mă trezesc cu lovituri în ușa apartamentului. Mă uit pe vizor și văd o șatră întreagă, cu săbii lungi și ascuțite, ca cele care se vând la noi în piață. Mama deschide ușa și se sperie. „Argentina noastră a fost fată mare. Sau plătiți 10.000 de Euro sau băiatul se logodește cu fata” spune un tuciuriu imens, cu burtă mare
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
Singurătatea - piatra ascuțită pe care calcă sufletul ca pe apa regăsirii rotunjindu-se amândoi de câte ori Mâna Domnului mai lasă o încercare în miezul de azimă căzut din ciocul păsării iubirii Nu mai știu când am ales singurătatea și, dacă ar fi să măsor
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
chiar pierdut. Du-te, că am treabă, mă faci să vărs! - îl împinse ea afară din bucătărie. Pe chiuveta de lângă ușă, nu se știe cum ajunsese acolo pentru că nimeni nu-l folosea, zăcea un cuțit mare, cu o lamă lungă, ascuțită. Pe el îl înfurie atitudinea ei și deschise iar ușa, cu intenția clară de a o lovi, de a o desfigura,de a o omorî. Ea împinse ușa cu piciorul cu atăta forță, încît îi prinse capul și gâtul, nedându
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
L A Ț I I Un punct, o literă, un cuvânt, o virgulă, un text. Florile mov au crescut în sălbăticie, mai bine decât în sera Semiramidei. O petală. Un parfum subtil, ne întărește aura, invers - pentru mine, de la capătul ascuțit al oului. Trandafirii roz de cristal se transpun și transmit energia benefică a Universului, spre cele 100 trilioane de celule ale corpului. Oare s-a înserat prea devreme? Oare soarele meu a trecut în cealaltă parte a Terrei? Luceafărul nu
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
I L A Ț I IUn punct, o literă, un cuvânt, o virgulă, un text.Florile mov au crescut în sălbăticie, mai bine decât în sera Semiramidei.O petală. Un parfum subtil, ne întărește aura, invers - pentru mine, de la capătul ascuțit al oului.Trandafirii roz de cristal se transpun și transmit energia benefică a Universului, spre cele 100 trilioane de celule ale corpului.Oare s-a înserat prea devreme?Oare soarele meu a trecut în cealaltă parte a Terrei?Luceafărul nu
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > GÂNDURI REBELE Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Gânduri rebele În viața mea am adunat poeme Și-am șlefuit cuvinte ascuțite Să taie-n carnea lumii cu probleme Condusă de elitele smintite Am acuzat ades cu vorbe grele Oripilat de jafuri și de crime S-ajungă-n iad puterile tembele Ce au sădit și ură și cruzime Voi dezveli păcatele ascunse Ce le-
GÂNDURI REBELE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380623_a_381952]
-
vecilor” femeia și bărbatul tânjesc după idealul în iubire, ideal posibil doar în poezie... În schimb, divinitatea s-a îndurat și a dăruit omului libertatea VISULUI, fenomen compensatoriu, dar nu realizabil pe deplin. Iată câteva exemple semnificative: „visul meu, mai ascuțit decât tăișul lamei,/modeleză împreunările noastre matinale, / minunea vibrațiilor trupurilor de carne, „... sau: “tu - înlănțuită de vise,/eu - înlănțuit de vise,/dorințele ne macină/ sfâșiate de șoaptele sângelui din noi...” (lăcrimând fulgere de gheață...) cel mai frumos vis /mi-a
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
expresivitate sunt mistuite aceste locuri în umbra gândului dumneavoastră? De câte ori vin la București și restrăbat ce-a mai rămas, revăd imaginile copilăriei, jocurile cu prietenii de pe stradă, de-a hoții și gardiștii, de-a v-ați ascunselea, reaud strigătele noastre ascuțite și pe mama care, grijulie, ieșea ades din casă ca să mă avertizeze că-mi voi pierde vocea dacă continuu să țip. Îmi aduc aminte că avertismentul trebuia repetat la intervale regulate, pentru că vârtejul jocului era mai important decât pierderea vocii
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > GHEORGHE Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Gheorghe La mulți ani, Gheorghe mărite, Ce balaur ai străpuns Cu sulițele ascuțite, Dar și Țepeș te-a ajuns... Că și tu, ca în legendă Mai prejos nu te-ai lăsat Și cu mutra-ți tare blândă, Ici și colo-ai înțepat... E firesc, respecți legenda, Să fii blând, dară și dur, Că
GHEORGHE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379466_a_380795]
-
te aștept o viață înainte, Tu îmi promiți că vii la infinit, Dar trandafiru-n vers s-a ofilit L-am îngropat în tainice morminte, În amintiri ce veșnic or să fie Ascunse într-o carte rătăcita, Voi mai simți durerea ascuțită A țepilor rămași pentru vecie. Citește mai mult Am înglobat în dulcele meu versO roza respirând iubirea ta,Căci nu am vrut s-o dărui altcuivaDe nicăieri din vastul univers.În rîme-am pus o lacrima de-a meaSă simți durerea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]