1,877 matches
-
la un dialog cu concluzii dintre cele mai deprimante. Ședeam amândoi pe jos, ea pe saltea, eu pe podeaua goală, cu picioarele întinse, privind fereastra lungă ce dădea în salon. Cămăruța interioară, de obicei întunecată, era scăldată acum în razele asfințitului, deși strălucirea crepusculară filtra în încăpere doar o lumină estompată, intimă. Am atins mâna lui Hartley. Mă simțeam electrizat de ea din creștet până în tălpi. Iubito, halatul meu de mătase îți vine foarte bine, dar n-ai vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Când te-oi încărca cu saci de la moară, atunci să mugi așa.” (I. Creangă) În enunțuri cu structură analitică, interjecția poate realiza, ca termen subordonat, în relații de dependență, funcția de circumstanțial de mod: „Așa încet-încet, haidea-haidea, marțea următoare, pe la asfințit, a ajuns drumețul la straja Craiovei.” (I.L.Caragiale) în relația de interdependență, funcția de predicat: „Ș-apoi huștiuluc! și eu în știoalnă, de-a cufundul, să prind pe dracul de-un picior...” (I. Creangă) Când realizează funcția sintactică de predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tăcea etc.): „De ce taci când fermecată / Inima-mi spre tine-ntorn?” (M. Eminescu) • verbe eventive (de devenire): „Un cântec îmbătrânește în timp cât îl cântăm (...) Se maturizează, continuă îngândurat, apoi deodată îmbătrânește.” (O. Paler) • verbe de aspect: „Căci este sara-n asfințit / Și noaptea o să-nceapă.” (M. Eminescu) „Un cântec îmbătrânește (..) El începe tânăr, luminos, plin de încredere și de speranță. Se maturizează, continuă îngândurat.” (O. Paler) Ca predicat analitic, predicatul narativ se realizează prin constituenți în care verbul copulativ este un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se coborî din pat, îndreptându-se spre ușă, gata să cadă.” (P. Dan, 7) • adverbe (locuțiuni adverbiale): „Încremenise. Inima îi zvâcnea puternic și loviturile ei se împlântau adânc în tăcere.” (P. Dan, 10) • interjecție: „... Așa încet-încet, haidea-haidea, marțea următoare, pe la asfințit, a ajuns drumețul la straja Craiovei.” (I.L. Caragiale, Mânjoală, 184) b. dezvoltat; se realizează prin diferite tipuri de sintagme: • constituite din repetarea aceluiași substantiv prin intermediul unei prepoziții: de, la, lângă, peste: „Sunt zece la număr Și, umăr de umăr, Se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pământul. Liniștea coboară, iar noaptea vine cu moș Ene pe la gene, închizând ochii copiilor. Noapte bună, copii ! AMURG DE TOAMNĂ Înserarea se întindea ca un văl de pânză de păianjen care ascundea pe jumătate lucrurile... Soarele, cufundat de mult în asfințitul vânăt, trimitea încă luciri trandafirii norilor. Pământul somnoros era luminat de steluțe sclipitoare de pe văzduhul cenușiu. Arborii cafenii au brațele reci, deoarece vântul aspru le-a suflat frunzele ruginii, rămânând fără veșmânt. Se mai auzea glasul stins al unui greieraș
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
a adus cu dânsa mirosul fructelor și mireasma strugurilor. Un văl de brumă argintie s-a așternut peste case, peste potecile neumblate, peste cărările neștiute ale codrului. În livezi, crengile copacilor se îndoaie de atâta rod. Păsările călătoare trec spre asfințit, lăsându-ne mai triști. Pe mine, începerea școlii m-a luat prin surprindere; în dimineața zilei de 1 septembrie, soarele călduros și mângâietor m-a deșteptat cu o rază binevoitoare care m-a condus la porțile larg deschise ale școlii
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
îl petrec citind cărți. Îmi place să citesc , pentru că din cărți aflu lucruri interesante. Cartea, pentru mine, este un tovarăș de viață. Dintr-o carte, eu pot cunoaște bogățiile țării, taina, frumusețile orașelor, truda țăranului care lucrează din zori până la asfințit de soare. De ziua mea, am primit o carte de la un prieten și mi-a făcut o mare bucurie. Când citesc o carte, un sentiment de dragoste îmi umple inima, deoarece cartea este hrana sufletească a vieții mele. Tovarăș statornic
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
inspirat din galeria de monștri ai Evului Mediu, din imaginarul colectiv flamand și din arta ilustratorilor. Cercetările contemporane par să indice mai degrabă un artist eretic, dar nu reușesc a dezvălui, totuși, adevăratele enigme ale operei sale. Bosch rămâne omul asfințitului Evului Mediu, în picturile sale sintetizând credințele și fantasmele populare ale epocii pentru a putea reda angoasa vremii: groaza de infern. Forța de creație a artistului domină prin pasiunea moralizatoare, astfel că Bosch devine cel mai mare predicator al tuturor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
se manifestă la fel, chiar dacă a dispărut doctrina comunistă. Stăm în ceardac, sub un soare câlțos de septembrie. Mă îmbie cu o farfurioară de miere zaharisită și cu un pahar de apă rece. „Mai bine glonțu!” Povestea coboară încet spre asfințit, printre lacrimi și amintiri grele. I-am respectat vorbele, așa cum se încurcă și scrâșnesc de revoltă, fiindcă așa se cuvine să fie. Nimic din ce-a fost adevărat în aceste vorbe nu am omis, nu am falsificat. Nimic nu am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
o frumusețe rară. În zarea Repedii, până hăt departe spre Bârnova, ți se dezvăluie cu dărnicie o salbă albastră a dealurilor armonios vălurite, cu pilonul releului de televiziune de pe Repedea ca un uriaș semn de exclamație uitat în zare. Spre asfințit, soarele se rostogolește în vatra de jeratic a apusului, topind în ea vechea ctitorie a Ducăi Vodă, iar tu, între nesfârșitele vii ce te înconjoară, meditezi la versurile lui Păstorel: „Un om grăbit la Iași, prinzându-l ploaia, A zăbovit
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
discutat, de altminteri despre apropierea textelor lui Dimitrie Stelaru de poezia prerafaelită. Motivele recurente sunt desprinse din această sferă: corabia, circul, albatrosul, balerina, marioneta, cântul, muzicalitatea tristă, voită. Decorul poartă aceeași amprentă a sordidului ("Corabia de plumb în roșul unui asfințit/ Din portul negru, întinse pânzele murdare", Corabia de plumb; După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine (...)/ Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam, (...)/ Drumurile erau încâlcite, cu mlaștini înverzite/ Și multe secole am mers", Poem cerșetor). Eul poetic este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și corabia înghițită de un abis ce se deschide în valuri pare desprinsă din scrierile lui E. A. Poe. Este o călătorie spre ideal ("sfâșietoarele himere") fără sorți de izbândă, condamnarea la eșec fiind subliniată prin simboluri consacrate (corabia de plumb, asfințitul ca timp al trecerii spre lumea morții, portul negru). Creatorul e un vorbitor din morți sau în numele morții. Glasul său reflectă ipostaza celui care se plasează în adâncul morții, fiind poate tocmai de aceea mai răsunător, pentru că moartea este, de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de pâslă, "un clopot suna stins în adâncuri/ oprirea sevelor să mai urce prin iluzii lin". Numai că exclamațiile au exact rolul de a pune sub semnul întrebării sensibilitatea romantică pe care ar putea s-o sugereze restul textului: Spre asfințit era luat de extaze și romantic./ - Niciodată, ah, niciodată n-am văzut atâta infinit!/ Călătorii din corabie scoteau mâinile pe ferestre/ și constelațiile curgeau violete de parcă se topea întregul zenit". Pe lângă senzația de lichefiere a universului, dincolo de proiectarea unei lumini
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
roman postbelic își duce iubita, o prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i arate „cuștile cu lebede, și toți plopii, teii, sălciile și platanii”9). Pentru contemplativul Bacovia, decorul din „Amurg antic” e reconfortant: în lumina asfințitului, elementele lui componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd doar zbuciumul apei, șuvița retezată și întoarsă în locul de unde a țîșnit, autorul Plumbului e impresionat de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spus-o - decît în arhive. Ca băcăuan prin adopție, de-a lungul a peste patru decenii, abia de două ori am avut senzația clară că mă aflu în interiorul spațiului bacovian: într-un septembrie, la capătul străzii Trotuș, cînd, privind spre asfințit, mi s-a părut că m-am rătăcit într-un pustiu vegetal, încremenit și fără orizont, iar a doua oară, într-o iarnă, în parc, după o furtună de zăpadă, cînd copacii erau ca-n „Decor”, albi și negri, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
au mers „zmeii” lui moș Luca, cu popasuri pe la Podul Timișeștilor, pe la Blăgești și la Podul Leloaiei /Iloaiei/ și tocmai a doua zi, când obosiseră ca niște ogari, încât mergeați mai mult pe lângă căruță, în batjocura drumeților, așa, cam pe la asfințitul soarelui, iată și rohatca Păcurarilor. Aici, un flăcăoan glumeț v-a întâmpinat cu ironii usturătoare: „ Moșule, ié sama de ține bine telegarii ceia, să nu ieie vânt; că Iașul ista-i mare, și Doamne ferește să nu faci vreo primejdie!” Da
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
fraza: ,, În noaptea asta, cătră zori, avut cel dintăi semn, în vis, care a împuns-o în inimă și-a tulburat-o și mai mult. Se făcea că vede pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors către ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape. [...] Soarele bătea de cătră amiază de pe țancul Măgurii. Ridicând ochii și clipind, Vitoriei i se păru că brazii sunt mai negri decât de obicei. Dar asta era o părere, căci sub soare lunecau pâlcuri de nouri
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
muște în lapte... În sala de concert o întâlnim pe prințesa imperială și pe doamna în gri care este blondă. Amândouă ne așteaptă ca să vizităm palatul. Mergem toți patru conduși și urmați de oameni în uniformă. Un soare blând, de asfințit, se strecoară pe parchetul camerelor. Prințul imperial râde, eu râd odată cu el, urmărind cu privirea, de-a lungul boiseriei, cățărați pe ramuri contorsionate cu motive florale, maimuțele și păunii, embleme ale vanității și urâțeniei, dedicate de Frederic al II-lea
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
faeton. Prințesa imperială plecase deja, după ce a schimbat cu soțul ei câteva cuvinte în legătură cu direcția în care urma să mergem, deoarece el dorea să prelungească puțin plimbarea. Este o vreme admirabilă, sub razele de soare ce se îndreaptă lent spre asfințit. Tropotul nebun al celor patru cai mărunți însoțește murmurul pe care mi-l strecoară în ureche acest frumos amurg de iunie. Mâna bronzată a însoțitorului meu strălucește în lumina soarelui, mânând dansul celor șaisprezece copite ce bat pasul cadențat. Ore
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
scriu despre un concert pe care nu l-am văzut prea bine și nu l-am auzit aproape deloc. Dar povestea ar trebui să înceapă, așa cum îi stă bine oricărei povești, într-o seară de mai. Vineri, mai precis, spre asfințit. Încercăm să ne petrecem cu folos timpul până la concertul Goran Bregovic, ceea ce presupune, evident, o crâșmă și ceva veselie. Ajung cu Anca mai târziu, Alin & Cos sunt deja acolo, vin și băieții de la redacție, „Avem timp de-o bere?“, Nicole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
prezintă un fragment din volumul Povestiri africane de Doris Lessing, laureata Premiului Nobel pentru Literatură pe 2007, în curs de apariție la Editura Polirom. Este vorba despre povestirea Porcul. Traducerea îi aparține Irinei Horea. ÎNTR-O SÎMB|T| seara, pe la asfințitul soarelui, fermierul își plăti muncitorii. De obicei, la ceasul când termina această treabă, era aproape întotdeauna întuneric, iar din ușa bucătăriei, unde atârna felinarul, zăbrele de lumină galbenă coborau treptele, traversau poteca și se opreau pe copaci și pe fețele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ai auzit ? Primarul a dat din cap aprobator. - Ei și ce? rămân cu noaptea, a răspuns Cronț. Mulțimea se agita, fierbea și nimeni nu știa ce-i de făcut. Soarele parcă mai roșu în acea zi, se lăsa încet către asfințit. Căldura zilei de vară se retrăgea încet. Vasile Pohonțu și Gheorghe Chiriac au venit să vadă dacă e adevărat că l-au mișcat din loc pe Vasile Chițac. Mihai Nistoroaia era convins că n-o să-i poată face nimic lui
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Nu-mi dă nici o atenție. Mă-ntorc cu spatele la mare și pedalez pe o fâșie asfaltată cu gropi. Pe stânga și pe dreapta sunt buticuri. Țigări, suc, bere la cutie și la pet, colace chinezești cu Mickey Mouse, colace chinezești cu asfințituri mov, colace chinezești cu Lady Gaga, pistoale cu apă (chinezești), pistoale cu bule de săpun (taiwaneze), găletușe și lopățici, prosoape cu Isus Cristos, prosoape cu Maica Domnului, monstruleți de plastic cu leduri mov, învelitoare chinezești pentru iPhone-uri chinezești, acadele
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mică, trasă de un cal alb, costeliv. Pământul era nisipos, încât drumul șerpuia la vale anevoios printre butuci de viță de vie și salcâmi, unde se iveau din loc în loc smocuri de iarbă uscată. Stăteam pe o movilă mică și asfințitul soarelui mi se părea un spectacol unic, irepetabil. Coborând spre câmpie, căruța înainta încet, roțile subțiri se afundau adânc în nisipul cald, afânat. Tata strunea calul din hățuri să nu ne răsturnăm pe drumul înclinat, sinuos. La poalele colinei ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
această colaborare va continua mult timp de acum înainte, legăturile puternice dintre noi creând și „produse” culturale de o calitate deosebită, după părerea mea. Pe muntele Semenic am avut o după amiază foarte relaxantă, admirând soarele care se ducea spre asfințit și bineînțeles nu mai pridideam cu comentariile referitor la un posibil tablou ce s-ar putea face într-un asemenea loc. Sigur că toată lumea făcea poze, Costel filma de zor și așa am avut o serie de materiale care nu
Reșița 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]