1,924 matches
-
cât e de periculos. Doar nașul îi costa ceva, nu mare lucru și cabanele, să se odihnească dar nu mult. Câteodată mai luau telecabina când noaptea îi apuca pe drumurile munților care obligatoriu trebuiau să le facă numai ziua până la asfințitul soarelui. Trăia mereu clipa că în momentul următor se va întâmpla ceva deosebit în viața lui. Laur părea un tip vesel și fără griji. Însă și-a adus aminte scena ce i-a schimbat într-un fel destinul, pe care
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
luptă-i viața, deci te luptă a spus cândva un poet! Trebuie însă ca lupta să fie dreaptă, cinstită, luptă pentru cauze nobile, pentru triumful binelui. Un gând cu adevărat cu minte: fericiți am fi și norocoși să prindem azi asfințitul de soare, pentru că mâine nu se știe ce va fi. Pustiul din suflet este izvor de singurătate. Când ai încetat a gândi la vremurile trecute, prezentul e în mare pericol. Iscat dintr-o speranță de viață fără de moarte, omul se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
să-ți mai cânți dorul Dacă nu la mine-n noapte Când mă pipăi cu fiorul Dezrobit de noi prin fapte? Când ai să mă mai vezi goală, Despletind din păr cunună? Poate-ntr-un apus de soare Sau în asfințit de lună. Cine-ți mai sărută chipul Printre șoapte și suspine Eu sunt vis ce-ți fură chinul, Dezrobindu-te de tine. Cătălina MUNTEANU 3. (Michelangelo) Sub semnul flăcării cuvintelor lui Eliade „nimic nu e departe când iubești”, Cătălina Nicoleta Munteanu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
rugăciune de iertare și de multumire. te iubesc, să nu uiți! Îmbrățișare la reflux Port în inimă grăunte din clepsidra ce-a unit o dulce îmbrățișare perla iubirii îmi crește la reflux simt dorul disperarea dorința ecoul valurilor chemările din asfințit mă logodesc cu orizontul din privirea ta fără hotar în zori surâs pe țărm Crina ALBU <biography> Născută în comuna Gârleni, județul Bacău, pe data de 14 august 1959.În prezent locuiesc la Piatra Neamț. Deși am lucrat, aproape treizeci de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
loveau de fruntea noastră Trăiam ca un prizionier care-și aștepta eliberarea. La moartea poetului Acolo era Aius împărțind cuvinte, speranțe și iluzii celor morți. Aflând în cuvânt o forță mai adâncă decât moartea, poetul s-a trezit, înaintând spre asfințit îmbrățișând lumina O zi cât o viață Mă târam pe jos protejându-mă de gloanțe ca pe front, în casă stam cu lumina stinsă, evitam chiar să trec prin dreptul ferestrei. Noaptea era neagră în mine, jur împrejur vijeliile de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-n mine gândul fără de cuvinte, Și rugi și lacrimi plutind fără puteri, Și-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte, În soarta ta să fiu și n-am fost nicăieri. Mai izvorăsc imagini de poveste, Ca vii culori ce ard prin asfințit, Nu știu de a fost ce astăzi nu mai este, Un vis al anilor ce s-a risipit. Avântul meu... Avântul meu s-a frânt de întuneric, Și n-am să mă mai pot uita prin vise, Când dincolo de gânduri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
deschis, aici jos, porumbelul a unit tangent lumea mea cu lumea Lui... Priveam cerul, mare nesecată de suflete și eram uimită de faptul că pot să Îl văd... să Îl ating... Sunt Creația Lui. Cupola zenitului era pictată în culorile asfințitului și nourii formau dreptatea existenței de copil... Dreptul meu, al tău, al nostru... Sunt un copil al cerului Și am drepturi de când m-am născut într-o coajă de divinitate. Pe lângă mine ... rămân în încercarea continuă de a fi pe lângă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mândră mai aleasă; Și mai are înalți munții, Și har îndărătul frunții, Are Dunărea și Marea Asta-i toată supărarea! Câinii noștri-i otrăviră, Caii noștri îi goniră, Și ca fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă și se plânge, Că nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și de turmă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și curat, Ușoară adiere, E-un vis purtat Pe aripi de timp Firavă și sublimă tăcere Aceasta este toamna mea. Toamna mea. Totul din albastru Plouă cu albastru de toamnă Peste cerul infinit. Plouă cu norii albaștri Întinși undeva în asfințit Lungi sunt mările albastre Cu soarele oglindit în ele Lungi sunt privirile sfioase Sentimentale și pline de uimire. În visele mele albastre, Pe un albastru câmp alerg Și picături de ploaie albastre Cad dintr-un albastru pur Peste mine. Chip
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
orice... Simt și acum adierea vântului. Închid ochii. E vântul ce se strecura printre copacii din grădina bunicii, nu-l poți vedea, dar îl poți simți, e ca sunetul produs de razele de soare desprinse din divinitatea cerească întru-un asfințit de vară, nu-l poți vedea, dar îl poți auzi cu inima. Aduce cu el mireasma de nectar, parfum de păpădie și iarbă crudă, chiot de copil și praful de pe ulițe. Mirosul pitei coaptă în vatră amestecat cu mirosul busuiocului
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pescărușul, soarele de foc și ,,Steaua Albastră” vor deveni personajele povestirilor mele. Aventura aceasta, dulce floare, va înflori pentru mine în toate anotimpurile! Rozsa Codruța, clasa a VI-a, Liceul Tehnologic „Samus” Cluj-Napoca. - Cluj Profesor coordonator Mihaela Moldovan Tărâmuri ascunse Asfințitul. Momentul când granița dintre realitate și fantezie dispare, când magia cuprinde întreaga lume și orice se poate întâmpla. Absolut orice. Sidney se plimba de-a lungul malului. Ultimele raze ale soarelui îi luminau fața plictisită. Stătea la bunici de vreo
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întors la vechea casă a bunicilor. De întâmplările hazlii, poveștile spuse seara de bunica, ultimul amurg mi-am adus aminte când am pășit în casă, întâmpinat de bunicii mei, poate mai bătrâni cu aceeași dragoste. Se apropria momentul magic al asfințitului, clipă în care mi-am luat rămas bun de la locurile copilăriei mele. Am rămas singur lângă băncuța de lemn care se odihnește la umbra unui nuc falnic, cocoțat de încercările mele de a ajunge în vârf. M-am așezat ghemuit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Închise iarăși ochii, epuizată. În timp ce Lucas Îi transmitea informația mai departe lui Morineau, pentru ca el să ceară ajutorul scafandrilor militari de la CPEOM spre a căuta corpul scriitorului, Superfrelonul se ridica, vira la 180° și zbura spre Lands’en În lumina asfințitului, la acea oră nedefinită cînd soarele se scufundă În ocean. Chiar dacă aruncaseră anatema asupra ei, pînă și cei mai duri dintre insulari se bucuraseră că fata lui Milic fusese găsită teafără și nevătămată, iar acum serbau vestea bună la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lor erau întoarse de la lume, nu le zăreai decât profilul când se uitau unul în ochii celuilalt; nu aveau nevoie să vorbească cu nimeni, și nici măcar prea mult între ei... Într-una din zile, cutreieram pe o plajă goală la asfințit și am întâlnit o fetiță ce-mi amintea de propriul meu chip, aceeași căutătură din fotografiile retușate ale copilăriei. Mi-a vorbit de un careu, care-i apărea din când în când pe malul acestei plaje, format dintr-o țestoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
provoacă la discuții principiale despre fenomenul istoric. Nu numai că joacă un fel de șah, dar pricepe de multe ori și ce citește. Pe măsură ce și-a dezvoltat creierul, s-a micit tot mai mult și a pierdut din ferocitate. La asfințit seismograful înregistrează cutremure tot mai slabe pe scara Richter când Zmeul calcă prin rezervație în drumul lui spre casă. Trec mereu ielele. Se întorc înaintând în cercuri, în pas de dans. Nu mă satur să le privesc picioarele ce abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și în nopțile cu lună îți iese la drum de seară cu lanterna magică să te sperie. Trecem pe lângă casa vampirului în formă hexagonală, construită din uși în formă de sicrie, fără ferestre. Pe vampir nu poți conta decât după asfințit, lumina soarelui, desigur, nu-l va ucide, dar îi va face foarte rău. E verișor cu Vârcolacul, amândoi consumatori de sânge; cu vârsta s-au lăsat amândoi de "băutură". Acum beau amândoi suc de portocale sub clar de lună, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai veghează, foarte rar, asupra recoltelor noastre. După vizita ei pe pământ, toți bărbații tribului Makonde vor purta o amuletă cu chipul maimuței la gât. Fereastra Pastel Tocmai în punctul unde valea se împreună cu cerul, arareori, se deschide puțin înainte de asfințitul soarelui o fereastră de lumină, ca un hublou. Și pe măsură ce soarele se retrage lent și opac sub pământ, cadrul ferestrei se dilată și lumina dinlăuntrul ei se revarsă în afară, pe la colțuri mai ales, în bulboane cristaline. Apoi, o să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fost mirajul unei instanțe în ascunzișul de noapte al soarelui. Câteodată, ferestruica se apropie în alunecări lungi, ca o cameră de luat vederi, lăsând în urmă valea și cerul, și vine în întâmpinarea bătrânului, așezat pe prispă să contemple zilnic asfințitul în așteptarea ei. Pe aceeași prispă, pe care, cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, stătea cu străbunicul lui, în același moment statuar al zilei, în care orice activitate la câmp sau casnică înceta. Satul se cufunda într-o liniște ireală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și povestea, în chipul cel mai natural, la toată lumea despre iubita lui din depărtări, cale de șapte sate. Povestea chiar și celor trei neveste, copiilor, nepoților, vecinilor și oricui se nimerea cu el pe aceeași prispă la o țigară, la asfințit; așa își îngropa timpul, pregătindu-l pentru ziua următoare. Și poveștile străbunicului erau atât de patetice și de vii, încât nu contrariau pe nimeni, nici măcar pe nevestele lui, care asistau cumva curioase și neputincioase la mărturisirile nepermise, dar pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu iarbă sălbatică și nerânduită, ne mai călcată de găini. Dar dintre toți, numai străbunicul a pomenit de acea spărtură în cer, acea formidabilă fereastră de lumină, iscată, așa, dintr-odată, tot din lumină, din lumina caldă și visătoare a asfințitului. Probabil că a mai văzut această fereastră, căci numai bucuria revederii sau a recunoașterii poate fi atât de puternică și de intensă. Pentru că memoria lui este acuma totuna cu cea a străbunicului lui, așa cum și-o putea reprezenta aievea, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vroia să vadă alt peisaj dincolo de punctul în care cerul se împerechea cu valea și forma acea fereastră de cer, ce i se arăta de-acum în fiecare zi. Zilele se derulau din ce în ce mai rapid, timpul zăbovea o vreme doar la asfințit, și anume, când se dilata în acea instanță de când ferestruica își făcea apariția până când soarele se prăvălea sub vale. Acum, fereastra s-a apropiat nepermis de mult. Înainta spre el uluitor de repede. Și, pe măsură ce înainta, bulboanele de lumină se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
așa cum i-a sugerat Damiel. Atâta vreme cât mai putea încă să le facă, nu-i produceau rău, cel mult o epuizau, dar asta o va face să doarmă mai bine. Omul din vis La capătul unui drum galben ce începea în asfințit, înconjurat din toate părțile de cer și ape, se profilau trei oameni, trei siluete subțiri ce înaintau către desfășurătorul visului cu încetinitorul. Ea știa că asistă la visul altcuiva, că visa pe cineva ce la rându-i avea un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ai spus Lupino? Copil orfan, găsit rătăcind? Dar tu ești fiul meu, Lupino! Cerule, m-ai auzit, mi-ai răspuns! Fiul meu, pierdut... și regăsit, în sfîrșit! ...Tată?! Tînărul lup se retrase doi pași, măsurîndu-și stupefiat interlocutorul. Și, pînă spre asfințit, trupurile celor doi lupi, răscolite de gemetele furtunii, au continuat să înfrunte, neclintite, ploaia nepăsătoare... CAPITOLUL 14 Pa[i mici C um au reacționat, tată și fiu despărțiți de atîta vreme, plecați unul în căutarea celuilalt, nerecunoscîndu-se unul pe celălalt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
supărare. Cuvintele dumitale mi-au aprins dorința În suflet. Dacă asta nu intră În conflict cu planurile voastre, se Înțelege. — Nu, dimpotrivă. Azi e o zi mai bună decât altele. Tocmai aveam de gând să ne adunăm. Te aștept la asfințit, În taverna din spatele fântânii celei mari, pe drumul spre Roma. E taverna lui Baldo, cruciatul. Vă veți găsi În al Treilea Cer. — Al Treilea Cer? — E un fel de a spune pe care Îl folosim Între noi, o glumă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mințea. Pentru o clipă, și-l imagină În butuci, În subteranele de la Stinche. Oare cât ar fi rezistat la tortura cu frânghia, apărându-și secretul? Și cât rezistase meșterul Ambrogio, protejându-l pe al lui? 4 În aceeași zi, pe la asfințit O placă smălțuită din aramă, agățată de portic, Îi atrăgea pe băutori În taverna numită „Pe drumul Ierusalimului“. Emblema reproducea un blazon nobiliar fantezist: pe fundal erau reprezentați șase cavaleri Înarmați greoi, schițați de un penel fără pretenții; În prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]