4,147 matches
-
individuale să fie lucid subordonate misiunii Bisericii. Observă, te rog, că această legitimitate, oferită prin mandatul unei comunități mărturisitoare a Crezului creștin, nu poate fi revendicată de nici o altă grupare de „intelectuali” ai lumii. Mai cu seamă între universitari, intelectualii aspiră la cunoașterea adamică, nu la înțelepciunea lui Hristos; ei vor să fie stăpâni, nu diaconi ai Cuvântului veșnic. „Intelectualii” vorbesc în nume propriu, dar „cel care vorbește de la sine își caută slava sa; iar cel care caută slava celui ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și epoca lui Galilei, dar și poeme religioase ori fragmente autobiografice despre imaginarul copilăriei sale. Avid după cărți care angajează idei și tentat mai ales de argumentele analitice, detașat de lumea specialiștilor academici și angajat responsabil în dezbaterea civică („politică”), aspirând la idealurile vieții creștine („a fi ortodox”) fără să abandoneze un aer cosmopolit intratabil, H.-R. Patapievici are o identitate vizibilă incertă. Ca autor conservator, el a știut să fructifice geniul inconsecvenței. Țintind dialogul cu un public foarte variat, Patapievici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ludice" În ce constă, deci, darul fotbalului atunci când spectacolul se produce în torentul unei dăruiri totale? Vom răspunde: în apofaza jocului care transcende limita discursivității. Jocul, redus la pura sa imanență, indiferent de rezultat, este extazul libertății la care omul aspiră din cea mai fragedă copilărie. Să nu fie oare jocul limbajul adamic, lipsit însă de amenințările hazardului? Bucuria nemotivată a jocului nu întrupează nostalgia noastră profundă pentru teodrama paradisiacă? Despre virtuțile apofatice ale neînțelegeriitc "Despre virtuțile apofatice ale neînțelegerii" Există
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
însăși logica democrației (ne-o reamintește Pierre Manent în frumosul său Cours familier de philosophie politique)4, lipsa mecanismelor democratice complementare o transformă într-o dezbinare fără sfârșit, toxică și nihilistă, profitabilă marilor partide și coalițiilor de mari partide, care „aspiră” și neutralizează ori transmută toate micile grupuri angajate într-un fel de girardiană „violență circulară”. Merită amintită în acest context frustrarea fostului președinte Constantinescu, provenit din mediul universitar, care s-a declarat trădat de intelectuali tocmai când consilierii săi încercau
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
unor competențe specifice elevilor din învățământul preuniversitar, SoJust propune derularea unui „Proiect de implementare în programa școlară a orelor de inițiere în științele juridice” de către instituțiile și autoritățile abilitate - Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Justiției, Institutul Național al Magistraturii, care aspiră să vină atât în întâmpinarea absolventului de liceu, din punct de vedere civic (necesitatea unei minime educații juridice pentru uzul personal), cât și al potențialului student la Drept. În legătură cu problematica învățământului juridic universitar au fost subliniate următoarele idei centrale: • Modalitatea
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
și că ea nu va putea fi descrisă în mod adecvat decât printr-o urzeală de legi cu domenii de acțiune limitate. Dată fiind compartimentarea naturii, despre care aflăm tot mai mult odată cu progresele cercetării, noi nu ar trebui să aspirăm la mai mult decât la cunoașterea unor regularități de diferite niveluri de generalitate, care guvernează comportarea sistemelor din natură. Ideii că lumea fizică este unitară la nivelul ei fundamental și că, prin urmare, cercetarea ei va trebui orientată de un
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în întregime și al realizării complete a scopului moral cu privire la sine însuși, se menționează «fiți perfecți!Ă; tendința către acest scop este pentru om întotdeauna o progresare de la o perfecțiune la alta, «este o virtute, o laudă a celui care aspiră la eaă.14 Ceea ce în medii culturale și religioase din cele mai diferite va putea fi resimțit drept rigorismul reprezentării kantiene asupra îndatoririlor omului poate fi mai bine înțeles drept expresia modului în care a perceput și a asimilat Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
deja în sine un sacrificiu și reprezintă începutul unei lungi serii de rele fizice ale vieții - rele pe care omul bun, având dispoziția morală a Fiului Domnului, le ia asupra sa, și anume doar de dragul Binelui...”20. Viața omului care aspiră la virtute este una eroică. Kant va caracteriza virtutea drept „tăria maximei omului în urmarea datoriei sale”21, acea tărie care este necesară pentru a învinge înclinații copleșitoare care contravin legii morale. Spunând aceasta, Kant îl citează pe contemporanul său
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de sine la alții, ca sursă a tuturor pornirilor bune. Doar că acest sentiment înălțător nu poate fi câștigat și păstrat decât atunci când acțiunile noastre sunt în acord cu legea morală. Ca și stoicii, Kant credea că problemele omului care aspiră la acea „stare de liniște sufletească și de mulțumire care poate fi numită foarte bine fericire” sunt cele pe care le are în primul rând cu sine, nu cu semenii săi. Virtutea, scria el, este întotdeauna în progres și la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și a științelor minții, oferindu-ne o cunoaștere „mai completă și mai puțin relativă despre lume”. „Metafizica ridică deasupra cunoștințelor speciale o cunoștință unitară superioară, înăuntrul căreia adevărurile vechi apar într-o altă ordine și într-o altă lumină.”59 Aspirând să ofere o cunoaștere a absolutului, metafizica depășește rezultatele științelor speciale, sprijinindu-se, totodată, pe ceea ce se cunoaște prin aplicarea metodelor acestora 60. Angajarea față de asemenea reprezentări nu-l individualiza pe Motru; mai degrabă îl integra într-o mișcare de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
revelatoare îi apar drept atribute care se află într-o relație de excludere reciprocă. Prețul obiectivității, care distinge cunoașterea științifică, este pierderea semnificației existențiale. Metafizica, ca viziune prin care se încearcă revelarea „misterului existenței în totalitatea sa”, nu trebuie să aspire la obiectivitate și valabilitate universală. Ca și toate celelalte creații libere ale spiritului, sistemele metafizice vor trebui să fie apreciate prin raportare la caracteristici intrinseci, și nu la cerințe de adecvare în raport cu un obiect situat în afară. Blaga susținea că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
judecății și acțiunii colective autorități care nu se pot legitima în fața tribunalului rațiunii. Odată cu suprimarea libertății de expresie publică și, prin aceasta, a confruntării opiniilor, dispar și premisele care fac posibil un consens bazat pe rațiune, singurul consens care poate aspira să devină unul universal. În lumina învățămintelor istoriei, cu deosebire a învățămintelor secolului care s-a încheiat, consecințele dezastruoase ale oricărei mișcări și inițiative publice care proclamă principii sustrase discuției și examenului critic al oamenilor luminați drept criterii supreme ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
funcția de mediator între lumea crimei și lumea aseptică a cititorului ce răsfoiește paginile cărții în fotoliu. Atunci când vrea „să fure spectacolul”, când, asemenea lui Hemingway, folosește prea multe cuvinte, el riscă să altereze soluția. Or, în lumea la care aspiră Hammett și, împreună cu el, Chandler - o lume la care vor adera și principalii lor urmași, de la Ross Macdonald la Robert B. Parker - inevitabil e un termen ce apelează, înainte de orice, la codul onoarei. Chandler n-a făcut un secret din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Corupția morală a Hollywoodului trebuie privită, așadar, din unghiul alterării scării de valori. E posibil, concede Chandler, ca unii dintre acești autori de scenarii să viseze, ba chiar să fie în stare să producă mai mult. Cu alte cuvinte, să aspire la „demnitatea unei profesii libere”. Dar câtă demnitate poate exista în spectacolul de figuri impuse cerut de producători? Câtă artă încape într-un dialog între „școlărițele la pubertate”? Cum să descrii filmarea „tehnicolor” a unor picioare de dansatoare de cabaret
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
creatoare. Pentru prima oară, romancierul are curajul autoscrutării, vorbind despre obsesiile și dramele scriitorului, despre pierderea încrederii în sine și despre suferința produsă de precaritatea estetică a creației. Philip Marlowe se dovedise, în episoadele anterioare, purtătorul valorilor etice la care aspira scriitorul. De data aceasta, drama personală e folosită din abundență ca sursă de inspirație a cărții. Moartea iminentă a soției lasă asupra scrisului o amprentă pe care autorul nu doar că n-a ascuns-o, dar a accentuat-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Asta înseamnă că sunt cel puțin doi din specia asta. Dincolo de ironia tonului, dincolo de parodia „romanului de gen” și dincolo de obsesia oricărui scriitor realist de a crea și descrie tipuri umane, fragmentul de mai sus indică înălțimea la care Chandler aspira să-și ridice propria creație. Nonșalanța referințelor culturale pune în evidență familiaritatea autorului cu ele și nu disprețul. Evident că Marlowe nu-l va fi citit vreodată pe Kierkegaard. Dar e la fel de evident că știa cine e și, la nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Atunci când a votat, s-a consultat cu soțul și cu familia acestuia. Excepție de la acest model fac acele persoane de sex feminin care au fost preluate de organizații sau fundații. Nu s-au căsătorit și se pare că nici nu aspiră către o viață de familie. Este cazul lui P.A.C. (27 de ani ), care lucrează la Fundația Căminul Speranței din Arad, și al altei fete care se află în asistența unei fundații baptiste . În cazul băieților, cea mai frecventă situație
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Academia Cațavencu. Câteva exemple: „La Otopeni, dl X s-a purtat ca pe pista lu’ mă-sa!”; „Măta Hari” (pentru Mata Hari), „Maiko Belea” (pentru Markó Béla), „Daudeanus” pentru Gaudeamus, „Gututenberg” pentru Gutenberg. O revistă ne informează că doamna X „aspiră la europenism”, numai că m final a fost omis! Noi suntem departe Încă de performanța unor edituri din străinătate, care organizează adevărate concursuri pentru cei care descoperă greșeli de tipar În lucrările publicate de acestea. În Principii și norme de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
vorbește despre importanța participării femeilor la viața publică a națiunilor, participare ce corespunde unei necesități evidente a realității vremurilor ce trăim. D-na Calypso Botez face un istoric al mișcării feministe la noi în țară. Spune că locul femeilor care aspiră la libertate este în cadrul Partidului Național-Țărănesc, care luptă pentru un echilibru real în viața națională între clasele sociale. După ce d-na Botez și-a terminat cuvântarea, o delegație a Frontului Feminin a înmânat d-lui dr. Lupu o adresă în
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Nicolae Ceaușescu, așa cum remarca și Vladimir Tismăneanu, a avut o strategie foarte interesantă de creare În jurul său a unei echipe care să ia locul oamenilor fideli lui Dej. În acest sens, a promovat eșalonul al doilea al PCR, segment care aspira la funcții deținute de oamenii predecesorului său. Din această strategie de dobândire a puterii informale În partid a făcut parte și inițierea unor anchete privind represiunea din partid În anii ’50. Cel mai important caz era cel al lui Lucrețiu
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Kyr Kalos de Cucureaza, care practicase, în copilărie, îndeletnicirea de covrigar la Stambul, ajungând apoi boier muntean, și pe Născocor de Cârlibaba, căpitan de țigani din Moldova, ins fudul și țâfnos, care călătorise până în Țara Românească „pedestru”. Și aceștia doi aspiră la cucerirea farmecelor unor dulcinee autohtone, Smaranda și Chirana. Un episod avându-l drept erou pe Becicherec Iștoc face parte din prima variantă a Țiganiadei, nu și din cea de a doua. Țiganiada, această „izvoditură noao și orighinală românească”, reprezintă
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
inițiere specială, fără o pregătire „de școală”, în termenii lui N. Iorga, altfel întâiul în a-i consacra reușita, într-o prefață, publicată anticipat, la Infernul. Plecând de la versiunea franceză a lui Lammenais, confruntă ediții curente sau erudite cercetări și aspiră a da fluență expresiei, stabilitate terținei și a imprima firescul originar endecasilabilor săi. Excepție făcând doar câteva cânturi din prima cantică (I-III, XXIV), cunoscute antum, încercarea lui B., meritorie, e curând și nedrept ignorată, după moartea poetului. Cornelia și
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
și de la Aproximări (1954-1960) până la poemele intitulate Din Caietele de miezul nopții, din aceeași perioadă. Un evident contrast se stabilește constant între regimul solar al luminii - expresie simbolică a materializării Creatorului - și dimensiunea telurică a nocturnului, de sub oblăduirea căruia poetul aspiră veșnic să evadeze, chiar dacă evadarea se oprește neabătut în moarte; căci moartea nu înseamnă pierdere, ci recuperare; convingerea că „Totul începe din nou” - cum se intitulează de altfel un ciclu de poeme datând din 1956 - transformă întunericul hărăzit în așteptare
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
jarul. Versurile tânărului poet nu clocotesc de tumultul și bărbăția demnă, ostentativă cu care poezia lui Mihai Beniuc ne-a deprins. Nu din acest punct de vedere a învățat Florin Mugur de la dascălul său spre a cărui artă declară că aspiră. Versul lui Florin Mugur e discret, de un lirism aproape familiar. Aceste particularități pe care le-am surprins și în poeziile mai vechi ale lui Florin Mugur, se disting în poemul său Philip Müller remarcat cu premiul I al concursului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și în termeni oficioși, de permanentă sărbătoare. Ce importanță are că cititorul care urmărește cu regularitate revistele și citește cărțile care apar, a trecut de faza când se mulțumea cu o simplă informare (oricât de judicioasă) asupra scriitorului respectiv și aspiră spre ceva mai mult - un studiu, bunăoară, care să adâncească măcar un aspect sau altul al operei scriitorului preferat. Acum, în urmă, Viața românească nr. 6 a publicat un articol al lui N. Moraru intitulat Gorki, maestru al tipizării. Cititorul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]