2,113 matches
-
se desfășoară atât observații astronomice propriu-zise, cât și acțiuni cultural-educative specifice: spectacole de planetariu, în cadrul cărora poate fi urmărită mișcarea diurnă a stelelor și planetelor; proiecții cu ajutorul celestatului, prin intermediul cărora se poate observa imaginea soarelui, cu petele solare; cercuri de astronomie, cu participarea unui număr însemnat de elevi; expuneri, simpozioane, mese rotunde, având ca subiect principal structura universului. De asemenea, spațiul funcționează și ca muzeu științific în cadrul Muzeului Județean Suceava (devenit ulterior Complexul Muzeal Bucovina, iar apoi Muzeul Bucovinei). În 1984
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
observatoarelor și instrumentelor astronomice din vechime și până la cele previzionate a se construi. Acestea sunt expuse pe panouri iluminate, impresionante pentru publicul vizitator prin mărime și acuratețe. Ele sunt grupate în expoziții permanente, deschise vizitării de către public: „Pagini din Istoria Astronomiei Românești”, „Observatoare și Instrumentele Astronomice din Lume”, „Primul Sistem Solar”, „Dincolo de Calea Lactee”. Aici se află și un pendul panoramic, utilizat în cercetarea fenomenelor de gravitație, realizat după proiectul laureatului Nobel, Maurice Allais. Un element de unicitate care diferențiază Planetariul din
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
uneori și raza gravitațională) este o rază caracteristică fiecărei mase. Este raza limită dintre două sau mai multe corpuri fără ca unul din cele ele să sufere modificări datorită acțiunii gravitaționale a altui corp. Este un termen folosit în fizică și astronomie în domeniile teoriei gravitației respectiv cel al relativității. reprezintă abilitatea masei de a curba spațiul și timpul. Aceasta este raza unei sfere în spațiu, care dacă ar conține o cantitate suficientă de masă (și ar ajunge la o anumită densitate
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
de masă (și ar ajunge la o anumită densitate), gravitația ar fi atât de mare încât nici o forță cunoscută nu ar putea opri masa de la prăbușirea într-un punct de densitate infinită: singularitatea gravitațională. Termenul este folosit în fizică și astronomie, în special în teoria gravitației și a relativității generale. În 1916, Karl Schwarzschild a obținut o soluție exactă pentru ecuațiile lui Einstein pentru câmpul gravitațional în afara unui corp sferic, simetric, nerotativ (a se vedea metrica Schwarzschild). Folosind definiția formula 1, soluția
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
galaxiei noastre ar avea aproximativ 7.8 milioane km. Raza Schwarzschild a unui obiect este proporțională cu masa acestuia. Conform calculelor, raza Schwarzschild a Soarelui este de 3 kilometri în timp ce cea a Pământului este egală aproximativ cu 9 mm. În astronomie, raza Schwarzschild este folosită pentru a determina aria de atracție gravitațională a unei găuri negre sau pentru determinarea posibilității impactului a două corpuri cerești (de obicei stele). unde Pentru o gaură neagră de mărimea Soarelui, raza Schwarzschild este 2,96
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]
-
este în localitatea Murray Hill, New Jersey, în SUA, dar organizația deține sedii de cercetare și dezvoltare în toată lumea. La apogeu, constituia principalul centru de felul său, și a dezvoltat o serie largă de tehnologii revoluționare, printre care se numără astronomia radio, tranzistorul, laserul, teoria informației, sistemul de operare UNIX, și limbajul de programare C. Șase Premii Nobel au fost acordate pentru lucrări efectuate în cadrul Laboratoarelor Bell:
Laboratoarele Bell () [Corola-website/Science/313139_a_314468]
-
în furnizarea unui instrument rațional, sistematic și obiectiv pentru verificarea teoriilor științifice, cu ajutorul criteriului falsicabilității. Afirmațiile care nu sunt falsificabile, nu pot fi deci infirmate, nu aparțin științelor empirice, sunt metafizice. Este adevărat că, în anumite domenii, cum ar fi astronomia sau fizica nucleară, prin faptul că nu sunt posibile totdeauna experiențe adecvate, nu se pot face observații directe. Tot astfel, axiomele matematice nu sunt falsificabile. Infirmarea unei axiome nu este posibilă decât prin crearea unui alt sistem: axioma liniilor paralele
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
sufletului, a dualismului și deci a naturii umane, noile științe explică materialist din ce în ce mai mult din aspectele care fac persoana umană, iar aceste evoluții științifice vor reprezenta pentru religie o provocare încă și mai mare decât au făcut-o în trecut astronomia coperniciană sau biologia darwinistă. Sugestia lor e că orice opoziție la aceaste noi realizări științifice este contraproductivă, în măsura în care cercetătorii scripturilor creștine și evreiești știu deja de foarte mult timp că Biblia înțelegea făptura umană de maniera materialistă, dualismul trup-suflet intrând
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
ce emite în: Boemia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Estonia, Letonia, Lituania, Macedonia, Malaezia, Polonia, România, Rusia, Șerbia, Slovacia, Slovenia, Thailanda, Turcia, Ucraina, Ungaria și Africa de Sud. Grila de programe a postului se axează pe entertainment educațional - tehnologie, inginerie, biologie, fizică, astronomie, geologie, antropologie, informatică, matematică, chimie, știința mediului etc. Publicul țintă este întreaga familie. a fost înființat în vara anului 2007 la Berlin, în Germania. Directorul postului este Ferdinand Habsburg. Prima țară în care canalul a putut fi recepționat a fost
Da Vinci Learning () [Corola-website/Science/314604_a_315933]
-
serial de animație francez produs între anii 1978 și 1995. Părintele serialului este regizorul și producătorul francez Albert Barillé. Scopul seriei este să-i educe pe copii într-un mod distractiv, oferindu-le primele noțiuni de: istorie, biologie, anatomie, matematică, astronomie și geografie. Serialul este compus din șase serii a câte 26 de episoade fiecare: Povestea omului ("Îl était une fois... L'homme" - 1978), Universul (""Îl était une fois... l'espace""- 1982), Povestea vieții (""Îl était une fois... la vie"" - 1986
Da Vinci Learning () [Corola-website/Science/314604_a_315933]
-
de marile centre culurale orientale și de curțile suveranilor, în dorința de a înfrumuseța propriile lor reședințe. Centrul cultural al elenismului a fost în cea mai mare măsură Alexandria, unde au apărut noi discipline în domenii specializate (medicina, filologia, matematica, astronomia, științele naturii etc.), în timp ce Atena își menține rolul de centru filosofic, cu apariția de noi curente, ca scepticismul, stoicismul, epicureismul etc., cu o preocupare deosebită pentru aspectele legate de viața interioară și de psihologie. Acest univers cultural se reflectă și
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
gânditori din Paris copia manuscrisului lucrării "Meditations on First Philosophy", și l-a apărat împotriva criticilor clerului. În perioada târzie a vieții a renunțat la ideile speculative și s-a întors la cercetările științifice, în special în matematică, fizică și astronomie. În această conjunctură, cea mai bună lucrare a sa cunoscută este "Traité de l'harmonie universelle" (cunoscută și ca "Armonia universală") din 1636, în care se ocupă de teoria muzicii și instrumentele muzicale. Este privită ca o sursă de informații
Marin Mersenne () [Corola-website/Science/313586_a_314915]
-
Paris) a fost un scriitor și lingvist român. Prin studiile sale de teorie a ritmurilor a pus bazele lingvisticii matematice. (cunoscut și sub pseudonimul Pius Servien) s-a născut în București în 1902. Tatăl său, Nicolae Coculescu, era profesor de astronomie și, în 1908, înființase Observatorul Astronomic din București. Urmează studiile secundare la București, terminându-le la Paris unde, în 1920 își trece bacalaureatul în specialitățile matematică și filozofie. Se înscrie apoi la Sorbona, trecându-și licența în litere în anul
Piu-Șerban Coculescu () [Corola-website/Science/313726_a_315055]
-
În astronomie, heliocentrismul este teoria că Soarele este centrul sistemului solar. Cuvântul provine din limba greacă (ήλιος "Helios" = soare și κέντρον "kentron" = centru). În istorie, heliocentrismul s-a opus geocentrismului, teorie ce punea Pământul în centrul Universului. Distincția între Sistemul Solar și
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
cauzate de Lună, deși el credea că interacțiunea era mediată de atmosfera Pământului. El a notat că mareele variază în timp și intensitate în diverse locuri ale lumii. În civilizația islamică medievală, datorită dominației științifice a sistemului ptolemeic la începutul astronomiei islamice, majoritatea astronomilor musulmani a acceptat modelul geocentric. Totuși, mai mulți învățați musulmani ai vremii și-au pus problema dacă Pământul se mișcă și au încercat să explice cum ar fi posibil acest lucru. Alhacen (Ibn al-Haytham) a scris o
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
pentru a presupune că Soarele sau orice alt punct este centrul universului. În paralel cu o definiție mistică a lui Dumnezeu, Cusa a scris că „Astfel, constituția lumii ("machina mundi") își va "quasi" avea centrul oriunde și circumferința nicăieri." În astronomia matematică, modelele computaționale ale heliocentrismului implică sisteme de calcul matematic legate de un model heliocentric și în care se pot calcula pozițiile planetelor. Primul sistem de calcul legat explicit de un model heliocentric a fost modelul copernican descris de Nicolaus
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
al XVI-lea. Sistemul lui Nilakantha, însă, era mai eficient din punct de vedere matematic decât sistemul tychonic, deoarece lua, în mod corect, în calcul ecuația centrului și mișcărilor latitudinale ale lui Mercur și Venus. Majoritatea astronomilor din școala de astronomie și matematică Kerala care i-au urmat au accepted modelul său planetar. În secolul al II-lea î.e.n., astronomul elenist Seleucus din Seleucia se pare că a demonstrat teoria heliocentrică. Conform lui Bartel Leendert van der Waerden, Seleucus ar fi
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
a dedus parametrii modelului său dintr-o serie de observații astronomice, și a alcătuit tabele astronomice care permiteau calculul pozițiilor trecute și viitoare ale stelelor și planetelor. Făcând aceasta, Copernic a mutat heliocentrismul din zona speculației filozofice în cea a astronomiei geometrice predictive. Această teorie a rezolvat problema mișcărilor retrograde ale planetelor, argumentând că o asemenea mișcare era doar una aparentă, și nu una reală: este un efect de paralaxă, ca și un obiect observat de cineva în trecere pe lângă el
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Soarele se rotea în jurul Pământului, iar planetele se roteau în jurul Soarelui ca în modelul copernican. Astronomii iezuiți din Roma au fost la început nereceptivi la modelul lui Tycho; cel mai important dintre ei, Clavius, a comentat că Tycho „derutează toată astronomia, pentru că el vrea ca Marte să fie inferior Soarelui”. Dar, pe măsură ce controversa s-a dezvoltat, și Biserica a adoptat o atitudine mai dură față de ideile lui Copernic după 1616, iezuiții s-au apropiat de ideile lui Tycho; după 1633, acest
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
dorind să interzică răspândirea heliocentrismului în orice formă. Procesul lui Galileo pentru erezie, din 1633, a implicat realizarea unei distincții între ideile de „învățătură” și „a susține și apăra”. Opoziția oficială a Bisericii față de heliocentrism nu a implicat opoziția față de astronomie; de fapt, Biserica avea nevoie de date din observații pentru a-și păstra calendarul. În ajutorul acestui efort, Biserica a permis folosirea catedralelor ca observatoare solare; acestea erau transformate în ceasuri solare inverse, unde imaginea Soarelui era proiectată dintr-o
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
observator are dimensiune aparentă mai mică, astfel încât acoperirea corpului mai depărtat este doar parțială. Bineînțeles că există și cazul când astrul mai apropiat are dimensiune aparentă mai mare. De notat că termenul „trecere” sau „tranzit” se mai utilizează, tot în astronomie, pentru trecerea la meridian a unui corp ceresc. În primul caz definit mai sus, când corpul ceresc mai apropiat are dimensiune aparentă mai mare, astfel încât acoperirea celui mai depărtat este pentru observator completă, fenomenul se numește „ocultație”. De importanță deosebită
Tranzit astronomic () [Corola-website/Science/314298_a_315627]
-
Conjuncție, în astronomie și astrologie, este momentul apropierii maxime, ca poziție aparentă pe sfera cerească, a două corpuri cerești văzute de pe un al treilea (în general Pământul). Momentul depărtării maxime aparente a două corpuri cerești este numit opoziție. În general, corpurile cerești considerate
Conjuncție (astronomie) () [Corola-website/Science/314301_a_315630]
-
multe civilizații. Perioada de prosperitate maximă a acestora a fost în anii 1-600. În Mexic, drumul a fost deschis de marele oraș comercial Teotihuacan, cu temple-piramidele și palatele sale. Maiașii puneau bazele unei civilizații care avea să dezvolte scrierea și astronomia. În mod independent, în Peru, s-a dezvoltat orașul Tiahuanaco, pe înălțimile munților Anzi, lângă Lacul Titicaca. Pe coasta peruviană începuseră să se stabilizeze culturile Chavin, Nazca și Moche. În Australia, populația aborigenă ducea o viață simplă și linistită, fără
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
care sculptau în jad și piatră sau care realizau vase de ceramică decorată, picturi, unelte, bijuterii , sau negustori ce organizau târguri. Maiașii au inventat un alfabet de 800 de hieroglife-pictograme, studiau matematica al cărui sistem se baza pe numărul "20", astronomia și formau sisteme calendaristice. După o erupție vulcanică din anul 230, deși orașele din sud au fost abandonate, după anul 300 până în anul 800, civilizația a atins apogeul în timp ce în lumea veche, Imperiul Roman era în declin. Se construiau orașe
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
practica șiismul (ulterior sunnit). Constantinopolul a fost invadat în două etape, dar fara succes. Orașe precum Cordoba sau Bagdad devin centre culturale și științifice, unde se construiau biblioteci în care cărturarii preluau textele grecilor antici, dezvoltând ramuri ale medicinei, ingineriei, astronomiei și matematicii , creând algebra și numerele arabe pe care le utilizăm și in ziua de azi. Abbas Ibn Firnas, un inginer, fizician și poet din Cordoba, a fabricat un planor cu care a încercat să zboare. Islamul deschide un nou
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]