8,268 matches
-
oscilează se ciocnesc unul de celălalt, determinându-i și pe vecinii lor să înceapă să oscileze. Să zicem că încercați să răciți o banană până la temperatura de zero absolut. Pentru a elimina toată energia din banană, trebuie să stopați mișcarea atomilor din ea; trebuie să o puneți într-o cutie și să o răciți. Dar și cutia în care se află banana este făcută din atomi. Atomii cutiei oscilează și se ciocnesc de atomii bananei, punându-i din nou în mișcare
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
temperatura de zero absolut. Pentru a elimina toată energia din banană, trebuie să stopați mișcarea atomilor din ea; trebuie să o puneți într-o cutie și să o răciți. Dar și cutia în care se află banana este făcută din atomi. Atomii cutiei oscilează și se ciocnesc de atomii bananei, punându-i din nou în mișcare. Chiar dacă reușiți s-o determinați să plutească într-o atmosferă vidată perfectă, în centrul cutiei, nu puteți anula în totalitate mișcarea de oscilație, deoarece particulele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de zero absolut. Pentru a elimina toată energia din banană, trebuie să stopați mișcarea atomilor din ea; trebuie să o puneți într-o cutie și să o răciți. Dar și cutia în care se află banana este făcută din atomi. Atomii cutiei oscilează și se ciocnesc de atomii bananei, punându-i din nou în mișcare. Chiar dacă reușiți s-o determinați să plutească într-o atmosferă vidată perfectă, în centrul cutiei, nu puteți anula în totalitate mișcarea de oscilație, deoarece particulele săltărețe
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
energia din banană, trebuie să stopați mișcarea atomilor din ea; trebuie să o puneți într-o cutie și să o răciți. Dar și cutia în care se află banana este făcută din atomi. Atomii cutiei oscilează și se ciocnesc de atomii bananei, punându-i din nou în mișcare. Chiar dacă reușiți s-o determinați să plutească într-o atmosferă vidată perfectă, în centrul cutiei, nu puteți anula în totalitate mișcarea de oscilație, deoarece particulele săltărețe emană lumină. Iar lumina părăsește în mod
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
plutească într-o atmosferă vidată perfectă, în centrul cutiei, nu puteți anula în totalitate mișcarea de oscilație, deoarece particulele săltărețe emană lumină. Iar lumina părăsește în mod constant cutia și lovește banana, punându-i din nou în mișcare moleculele. Toți atomii care formează o pensetă, o serpentină de instalație frigorifică sau cuvă cu azot lichid se mișcă și emit radiații, astfel încât banana absoarbe energie în mod constant de la oscilațiile și radiațiile cutiei în care se află, de la penseta folosită pentru manevrare
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
este mai rea decât un cazinou; nu poți câștiga, indiferent cât de mult te-ai zbate. Nu poți nici măcar să termini la egalitate.) Din termodinamică a derivat disciplina ce poartă denumirea de mecanică statistică. Urmărind mișcarea colectivă a grupurilor de atomi, fizicienii au putut prevedea comportamentul materiei. De exemplu, descrierea statistică a unui gaz explică legea lui Charles. Pe măsură ce ridici temperatura gazului, molecula de greutate moleculară medie se mișcă mai repede și se izbește mai tare de pereții recipientului în care
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu ajutorul unei radiații, i-a pus în încurcătură pe fizicienii clasici. Radiația ultravioletă are multă energie, așa că oamenii de știință au ajuns în mod firesc la concluzia că era nevoie de ceva energie pentru a desprinde un electron dintr-un atom. Însă, conform teoriei ondulatorii a luminii, există un alt mod de a obține radiații de mare putere: fă-le mai strălucitoare. O radiație albastră foarte strălucitoare, de exemplu, poate avea tot atâta energie cât o radiație ultravioletă slabă; drept urmare, cea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
alt mod de a obține radiații de mare putere: fă-le mai strălucitoare. O radiație albastră foarte strălucitoare, de exemplu, poate avea tot atâta energie cât o radiație ultravioletă slabă; drept urmare, cea albastră, strălucitoare, trebuie să poată desprinde electronii din atomi la fel de ușor ca una ultravioletă slabă. Însă nu este adevărat, după cum au arătat imediat experimente ulterioare. O radiație ultravioletă slabă (care are frecvență înaltă) este suficientă pentru ca electronii metalici să fie puși în libertate. Dar în cazul în care coborâți
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
are o foarte mare importanță. În 1948, doi fizicieni olandezi, Hendrick B.G. Casimir și Dik Polder, au înțeles pentru prima dată că energia în punctul zero absolut nu poate fi ignorată întotdeauna. Cei doi oameni de știință studiau forțele dintre atomi când și-au dat seama că măsurătorile lor nu se potriveau cu valorile pronosticate. Căutând o explicație, Casimir a realizat că simțise forța nimicului. Secretul forței lui Casimir rezidă în natura undelor. În Grecia antică, Pitagora a sesizat comportamentul specific
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
transforma într-o masă minusculă. Din fericire pentru noi, stelele nu suferă un astfel de colaps, fiindcă mai există o forță care acționează: fuziunea nucleară. Când un nor de gaz își micșorează volumul, devine mai fierbinte și mai dens, iar atomii de hidrogen se ciocnesc unii de ceilalți cu o forță mărită. În cele din urmă, steaua ajunge să fie atât de fierbinte și de densă, încât atomii de hidrogen se lipesc unul de celălalt și fuzionează, producând heliu și eliberând
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nor de gaz își micșorează volumul, devine mai fierbinte și mai dens, iar atomii de hidrogen se ciocnesc unii de ceilalți cu o forță mărită. În cele din urmă, steaua ajunge să fie atât de fierbinte și de densă, încât atomii de hidrogen se lipesc unul de celălalt și fuzionează, producând heliu și eliberând cantități mari de energie. Această energie țâșnește din interiorul stelei, făcând-o să se extindă puțin. În mare parte a vieții sale, steaua trăiește într-un echilibru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
într-o stare energetică inferioară - și nu l-am mai putea opri. Am scăpa de sub control un balon uriaș de energie, care s-ar mări cu viteza luminii, distrugând totul în urmă. Ar putea fi atât de rău, încât fiecare atom al trupurilor noastre s-ar putea dezintegra în timpul apocalipsei. Din fericire, acest scenariu este aproape imposibil. Universul nostru există deja de miliarde de ani și este puțin probabil să trăim de atâta vreme într-un echilibru atât de precar; ciocnirile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
între doi titani. Teoria relativității generalizate domnește peste tărâmul a tot ce este foarte, foarte mare: cele mai masive corpuri din univers, precum stelele, sistemul solar și galaxiile. Mecanica cuantică domnește peste tărâmul a tot ce este foarte, foarte mic: atomi, electroni și particule subatomice. Ar părea că aceste două teorii pot conviețui în armonie, fiecare dictând regulile fizicii pentru diferite aspecte din univers. Din nefericire, există elemente comune celor două domenii. Găurile negre sunt extrem de masive, deci sunt supuse legilor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
la fel de neplăcute. Una dintre ele era ca universul să se prăbușească sub propria forță gravitațională. Pe măsură ce devine tot mai mic, el se încălzește tot mai mult. Arde din cauza radiațiilor, care distrug orice urmă de viață și, în final, chiar și atomii din care este făcută materia. Va fi o moarte provocată de foc. În cele din urmă, universul se va comprima într-un punct zerodimensional - ca o gaură neagră - și va dispărea pentru totdeauna. Cealaltă posibilitate este și mai sumbră, dacă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de construcția holistă a spațiului social au preluat din biologie ideea funcționării societății ca un organism. Plecând de aici, au rezultat diferite proiecții "totale" asupra spațiului social, considerându-se că, în construcția socială a realității, ceea ce importă nu sunt atât "atomii" sau agenții sociali, indivizii, ci grupurile sociale sau societatea în ansamblul său. În secolul al XX-lea, critica epistemologică a teoriilor sociale holiste le va plasa în contextul curentului mai larg al istoricismului. Nefiind un simplu agregat de indivizi, grupul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acțiunea unei enzime conținute în plante, după care avea loc o reacție de oxidare formându-se indigoul. Este interesantă asemănarea dintre colorantul de origine vegetală (indigoul) și cel de origine animală (purpura), diferența dintre ei constând în înlocuirea a doi atomi de hidrogen din indigo cu doi atomi de brom în purpură. Un alt colorant natural de origine vegetală, alizarina, se extrăgea din rădăcinile unor plante din familia rubiaceelor (roiba, garanța). Acest colorant era cunoscut în lumea vopsitorilor sub denumirea de
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
care avea loc o reacție de oxidare formându-se indigoul. Este interesantă asemănarea dintre colorantul de origine vegetală (indigoul) și cel de origine animală (purpura), diferența dintre ei constând în înlocuirea a doi atomi de hidrogen din indigo cu doi atomi de brom în purpură. Un alt colorant natural de origine vegetală, alizarina, se extrăgea din rădăcinile unor plante din familia rubiaceelor (roiba, garanța). Acest colorant era cunoscut în lumea vopsitorilor sub denumirea de „roșu turcesc”. Aplicat direct pe lână, mătase
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
colorate este necesară introducerea grupărilor auxocrome în sistemul conjugat al colorantului. Principalii auxocromi întâlniți în structura coloranților sunt: gruparea amino (-NH2), gruparea aminică substituită (-NHR, -NR1R2), gruparea hidroxil (-OH, -OR), unde R reprezintă un radical alchil cu unul sau doi atomi de carbon (Forst, 1980; Mureșan, 1998). Natura, numărul și poziția auxocromilor pot influența culoarea unui colorant: Când moleculele substanțelor organice sunt expuse la radiații ce acoperă un domeniu larg de frecvențe, ele absorb numai acei fotoni ai căror energie corespunde
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
revine în starea fundamentală, cu o emisie de radiații cu energie mai mică și cu lungime de undă mai mare decât a radiației absorbite. Energia absorbită poate iniția și o reacție chimică în cadrul căreia slăbește atât de mult legătura între atomi încât molecula se desface în alte două molecule sau în doi radicali care pot reacționa mai departe. Reacția de fotodisociere este specifică fenomenului de decolorare. Molecula excitată mai poate reacționa, datorită energiei absorbite, cu o substanță reducătoare sau oxidantă, în cadrul
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
este cel mai simplu colorant difenilmetanic, albastru (lmax = 603 nm), iar dacă R1 = Ar', colorantul este verde (lmax = 610 nm), modificând puțin absorbția. Variații mari ale culorii intervin dacă R1 este o grupă cu electroni neparticipanți, fie direct legată de atomul de carbon central, fie despărțită printr-un sistem de duble legături. Astfel, când R1 = NH2, colorantul este galben (efectul hipsocrom al grupei NH2 explicându-se prin reducerea conjugării). Sub influența pH-lui mediului, substituenții electronodonori și electronoacceptori pot ioniza căpătând astfel
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
ioniza căpătând astfel o sarcină efectivă continuă, ceea ce poate determina un efect bato sau hipsocrom, în funcție de natura grupării implicate (Forst, 1980; Lupușor, 1974). Comportarea grupărilor electronodonoare (auxocromii) Gruparea NH2 ionizează în mediu acid prin adiția protonului la electronii neparticipanți ai atomului de azot, blocarea acestora având ca efect dispariția conjugării și o deplasare hipsocromă, după cum rezultă: Gruparea OH ionizează în mediu alcalin, atomul de oxigen capătă o sarcină negativă care accentuează efectul electronodonor al acestor grupări, iar lmax se deplasează spre
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
1974). Comportarea grupărilor electronodonoare (auxocromii) Gruparea NH2 ionizează în mediu acid prin adiția protonului la electronii neparticipanți ai atomului de azot, blocarea acestora având ca efect dispariția conjugării și o deplasare hipsocromă, după cum rezultă: Gruparea OH ionizează în mediu alcalin, atomul de oxigen capătă o sarcină negativă care accentuează efectul electronodonor al acestor grupări, iar lmax se deplasează spre valori mai mari: Comportarea grupărilor electronoacceptoare (cromoforii) Aceste grupări, în mediu acid, adiționează un proton la electronii neparticipanți ai atomilor de oxigen
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
mediu alcalin, atomul de oxigen capătă o sarcină negativă care accentuează efectul electronodonor al acestor grupări, iar lmax se deplasează spre valori mai mari: Comportarea grupărilor electronoacceptoare (cromoforii) Aceste grupări, în mediu acid, adiționează un proton la electronii neparticipanți ai atomilor de oxigen sau azot, căpătând o sarcină pozitivă care accelerează efectul electronoacceptor, lmax deplasându-se spre valori mai mari: Influențe sterice asupra absorbției luminii Deranjarea coplanarității moleculei de colorant determină o scădere sau o întrerupere a conjugării, deci o creștere
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
Fe3+, Co3+, în care ionii au stratul intern 3d necompletat cu electroni și pot deci să reacționeze cu coloranții respectivi prin legături covalente și coordinative, cu formare de complecși. Coloranții complexabili se formează prin înlocuirea de către ionul metalic a unui atom de hidrogen din grupele funcționale (OH, NH2, COOH) și respectiv prin cedarea unor perechi de electroni neparticipanți de la unii atomi de azot sau oxigen din molecula de colorant pentru completarea orbitalilor interni vacanți ai ionului metalic. Cu cât numărul de
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
prin legături covalente și coordinative, cu formare de complecși. Coloranții complexabili se formează prin înlocuirea de către ionul metalic a unui atom de hidrogen din grupele funcționale (OH, NH2, COOH) și respectiv prin cedarea unor perechi de electroni neparticipanți de la unii atomi de azot sau oxigen din molecula de colorant pentru completarea orbitalilor interni vacanți ai ionului metalic. Cu cât numărul de cicluri în care intră ionul metalic este mai mare și acestea aparțin aceleiași molecule de colorant, cu atât stabilitatea complexului
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]