2,315 matches
-
de puteri, însă mulțumit că biruise, a stat în fața oglinzii două ceasuri. De dincolo de sticlă nu-l mai privea un puști cu nasul plin de bubițe, furios pe tot ce vedea, ci un ostaș roman cu pieptul plin de zale aurite și coif bătut cu pietre prețioase. Luni de-a rândul, Codin Antonescu a zburat în alte lumi. Ai lui credeau că elevul cuminte, care nu scotea o vorbă, care, cum venea de la școală, mânca și se încuia la el în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu Sfîntul Christopher ieșind din apă mi s-a părut, cel puțin mie, o lucrare bună. Cutremurul și-a vărsat mînia cauzînd stricăciuni și acolo: ramele picturilor sînt rupte, iar picturile zgîriate și crăpate. Efectul creat de ramele și ușile aurite ale altarelor laterale, desprinse toate din balamale, e foarte ciudat, ca și cînd ar arăta leziunile făcute de trecerea timpului. Aurul nu are demnitatea subtilă a argintului, care devine mai fermecător cu trecerea timpului, iar catedrala arată ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
calea exilului. Pierderea fricii reprezintă pentru mine un câștig - cel mai mare de când mă știu. De când mă știu, în casa părintească, pe peretele unei camere de trecere spânzura o cheie monstruoasă. Făcută din lemn lăcuit cu negru și cu marginile aurite. În vremea când abia învățasem să merg, cheia îmi ajungea de la degetele piciorului până la gât. Se numea Cheia cerului. Nu forma, ci luciul materiei sale avea ceva dintr-un coșciug ori un altar în formă de cheie. Când treceam pe lângă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cele spuse de mine, privindu-mă perplex ca și cum ambele organe auditive i-ar fi fost inundate de un șuvoi de apă. S-a ridicat bătrânește de pe scaun și a oprit activitatea duhovnicească a cucernicilor slujitori ai Domnului înhămați în veșminte aurite frumos-mirositoare, întrebându-mă complet nedumerită: Ce dorești tu, măi copile? Ce vrei? M-am concentrat adunându-mi toate forțele de care eram capabil și am formulat în stil absolut spartan, cu maximum de conciziune: Mama vă roagă să veniți urgent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vă rog, ce prenume v-ați gândit voi să poarte frățiorul vostru mai mic? Spune, Mircea. Mama, noi ne-am gândit că cel mai bine ar fi să se numească "AUREL". Frumos, foarte frumos nume. Adică vine de la aur... aurel... aurit, plin de aur. Da... da... Mircea era un copil pragmatic, având o judecată realistă fără fisuri. Nu suporta verbiajul. Totuși, Mircea, spune-mi te rog, ce v-a determinat să vă opriți asupra acestui nume? Fratele meu mai mare nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asemenea copil: simțeai nevoia să-l iei în brațe, să-i vorbești, să-l drăgălești, din dorința purificării păcatelor în contact cu neprihănirea, cu albul imaculat al purității îngerești. La vârsta ei, fetițele se jucau cu păpuși adevărate în paradisul aurit al unei copilării fericite, lipsite de grijile atribuite de regulă persoanelor adulte, specializate în domeniul puericulturii. Surioara mea se maturiza rapid într-un context în care păpușa confecționată din cârpe multicolore, urâțică, anostă și schilodită, de multe ori lipsindu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de această dată. Unde sunt stilourile coloniale de altădată, groase și solide ca bastoanele albilor cu caschetă de plută pe cap? 21 iunie 2003 Chelner (serveur sună mai nobil) voluntar la o sărbătoare a românilor din Geneva, aripa bogată, integrată, aurită, respectabili profesioniști ajunși aici prin anii '70. O prezență necesară pentru a-mi plăti datoria morală și nu numai față de doctorul stomatolog MV, un om extraordinar care m-a îngrijit odată aproape gratuit. Ciudată impresie lăsată de românii ce sunt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Gândirea acestui om atât de stimat e dialectică în toate articulațiile ei, iar viața sa așijderea, pentru că Nicolae Ceaușescu constituie o indestructibilă unitate între om și operă, între teorie și practica adânc revoluționară.“ (Familia, ianuarie 1973) „Istoria a cunoscut veacuri aurite, de mare înflorire. Secolul lui Pericle, epoca lui Ludovic al XIV-lea, era elizabetană etc. Dar toate aceste perioade de splendoare magnifică și augustă, erau dublate de o crasă mizerie și de atroce nenorociri, fiind generate de o orânduire subliniat
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pe Jean Guéhenno, cel din Amintirile unui bărbat de patruzeci de ani; l-au interesat alții. Cu rădăcini la Piatra Neamț (venit pe lume la 13 septembrie 1874), naratorul trece grăbit peste prima copilărie în spațiul montan ("lumea mea de basme aurite (...) copilăria mea adevărată"). Emoțiile "copilului blond", într-o "încântătoare călătorie" la Iași cu trenul, vegheat de părintele său, sunt neuitate. La unsprezece ani, el devenea elev al prestigiosului Liceu Național. Relatare pe cinci pagini de fină notație psihologică anticipând pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de clasă și obositoarea imobilitate în bancă. Mai ales, mult timp am simțit lipsa libertăței cu care fusesem deprins până atunci și pe care o lăsasem în munții Pietrei și în valea Bistriței, unde lăsasem încă toată lumea mea de basme aurite, unde lăsasem deci copilăria mea adevărată, căci mă-ntreb și acum, dacă nu cumva aceasta a luat sfârșit, fără să-mi dau seama, în ziua când am plecat la Iași. Uneori, prin ferestrele mari, lumina, mișcarea, viața de afară năvălea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bărbații și apoi s-au Însurat cu văduvele lor. Eroii homerici ne lămuresc și În privința modestiei; ei nu se sfiesc să-și aducă elogii singuri. Iar un filosof care se considera fratele lui Apolo vroia să colinde lumea În sandale aurite, cu o mantie de purpură și cu o cunună de lauri, oferindu-se În calitate de taumaturg ca un Cagliostro avant la lettre... Scriu toate acestea nu pentru a contesta Elada, ci pentru a o Înțelege mai bine și a o Îndrăgi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-șefă Roman Brîndușa. Între inginera-șefă și secretarul Comitetului P.C.R. al combinatului stă secretarul cu probleme economice, de la municipiu. Dincolo de directorul general, în partea dinspre fereastră a mesei, stă un bărbat blond, suplu, cu ochelari de vedere cu rame metalice, aurite, pe deasupra cărora m-a privit în momentul intrării mele în sală. Un șef de secție, din Zona Doi, vorbește despre consumul de oxigen în condiții normale de lucru, citind cifrele de pe o coală de hîrtie. Bărbatul blond și-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca Georges T., și de faptul acesta leagă iluzii și planuri. Am vorbit mult împreună; pretinde că venind [ea] la Paris, tu nu vei duce lipsă de nimic. Am ascultat-o blând; era frumoasă; îmbrăcată în negru, cu colierul ei aurit. Cum vorbeam cu ea, m’au chemat în vestiar, unde mă aștepta Costaiche, băiatul Dochiții de la Fălticeni, protejatul tatei, acum șofeur la un ministru și care ducea acasă pe Sorana, care având furunculoză, localizată la picior, nu putea scoborî și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
putem ieși pe poarta cea mare? Mă opresc aici. Și astăzi? Singură în casă. Toată lumea e ple cată. Nici un zgomot. În jurul meu, doar prezența amicală a cărților. Raf turile cotropite de soarele mut; prezența lui dulce îmi creează un cadru aurit. Iar eu? Biet motan încălțat, cu ciuboțele albe fără nici o putere magică. Dimpotrivă. Pun în pământ un picior de plumb care mă țintuiește locului. Celălalt, stângul, singurul care arată uman, cu ciorap și papuc, are un aer ușor ca și cum ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ăsta e, am ochiul format. Pe vremuri, duminica dimineața mă uitam cu mama la Antiques Road Show, și bănuiesc că am prins diverse din mers. — E o piesă remarcabilă, zic expertă, arătând din bărbie spre o oglindă uriașă, cu ramă aurită. — A, da, spune Arthur. E modernă, firește... Firește, spun repede. Evident, îmi dădusem și eu seama că e modernă. Am vrut să zic că e remarcabilă, având în vedere faptul că e modernă. — Vă interesează și niște recipiente pentru bar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
intrăm atunci... zice Robyn, conducându-ne pe Elinor și pe mine pe scări, dincolo de portari în uniformă, printr-o ușă turnantă, spre un hol de recepție absolut uriaș, cu tavan înalt, bogat decorat, cu dale de marmură și stâlpi enormi, auriți. Exact în fața noastră se află un spațiu cu multă lumină, cu palmieri și mobilier de ratan, unde se bea cafea în sunet de harpă, iar chelneri în uniforme cenușii se vântură încoace și-ncolo cu cafetiere de argint. Dac-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
N-are cum să plouă... sunt sigură, spun în schimb, și dau repede pagina. Vaai, ia uite la pantofii ăștia! — Doamnelor! Să începem! Cynthia ți-a făcut din nou apariția, cu un clipboard în mână. Se așază pe un scăunel aurit și amândouă ne uităm la ea cu atenție. Nimic, spune, nu te poate pregăti pentru experiența pe care o trăiești când îți cumperi rochia de mireasă. Poate tu crezi că totul se reduce la a-ți cumpăra ceva de îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu m-am simțit chiar atât de destinsă și de încântată cum ar fi trebuit să fiu. Chiar și în timp ce stăteam acolo și mi se serveau piersici albe înăbușite cu mousse de fistic și biscotti de anason, pe o farfurie aurită, nu mi-am putut reprima micile împunsături de vină care răzbăteau prin starea de bine de la suprafață, ca luminițele care se joacă cineva printr-o pătură. Cred că am să fiu mult mai fericită când am să-i dau vestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă mărit în altă parte? Cum am să pot face așa ceva? Închid ochii și las întreaga strălucire a Hotelului Plaza să-mi treacă prin fața ochilor minții, încercând să-mi adun toată încântarea și toată dorința de splendoare și fast. Camerele aurite, plușul scump. Viziunile cu mine în rochie de mireasă, învârtindu-mă pe ringul de dans ca într-un film, în fața unei mulțimi care mă adoră. Dar, nu știu, parcă... acum nu mai sunt chiar atât de copleșită de toate astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la mine. Le urmez cu ochii în patru în Grand Ballroom. E camera enormă, albă cu auriu, în care Luke și cu mine vom dansa primul dans. O, Doamne. E chiar mai uriașă decât mi-o aduceam aminte. Chiar mai aurită și mai grandioasă. Întregul spațiu e înconjurat de spoturi de lumină, care pun în evidență candelabrele și balcoanele. Lumina devine brusc una stroboscopică, apoi flashuri disco, ce se joacă vesele pe chipurile chelnerilor care fac ultimele retușuri la aranjamentele de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
strămoșul negrilor”. Dumnezeu a mai Încercat o dată, dar a ținut prea puțin omul de lut În cuptor : „omul era Încă palid”. Acesta „a fost strămoșul albilor”. În fine, la a treia Încercare, Dumnezeu a reușit : „ultimul om era copt bine, aurit, bronzat”. Acesta „a fost strămoșul țiganilor” <endnote id="(108, p. 85)"/>. Despre specii ratate de oameni se vorbește și În mitologia folclorică românească. În cadrul antropogenezei mitice, o populație rebut sunt Jidovii : androizi giganți, monstruoși și antropofagi (vezi capitolul „Jidovii sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
De data aceasta, „recolta” fusese ceva mai bună măcar datorită faptului că despre cei fără nicio notiță Între paranteze se credea că sunt În altă despărțire w. Funcționarii statului - scutiți de front și nu prea... De parcă erau păsărele cu ciocurile aurite, prețioșii funcționari ai statului beneficiaseră de un regim special pe timpul Războiului de Independență a României dar motivațiile trebuie să fi fost puternice și de necontestat numai dacă ne gândim la faptul că nu toată lumea Învăța carte pe atunci. Mai trebuie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
avansează. Marea majoritate a indigenilor care locuiesc de-a lungul râului fac parte din aceeași familie, Piaguaje. Carola este foarte simpatică, scundă, cu trăsături adânci destul de tipice indigenilor din zona asta și râde tot timpul arătând cu mândrie un incisiv aurit. O întreb de unde l-a achiziționat și îmi spune cum a venit un dentist din Peru în Shushufindi în urmă cu doi ani și deși a fost destul de scump a profitat de ocazie să-și îmbrace dintele ca să fie mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
clovni care fac copiii să râdă, sau personaje din poveștile universale care în schimbul unei monede, aruncată în pălăria din fața lor, îți pupă mâna și se lasă fotografiate pentru o amintire inedită. Aici am asistat la o scenă hazlie: un om-statuie, aurit tot, reprezentând un roman cu o suliță și stând nemișcat minute în șir, spre deliciul celor care-l priveau, s-a mâniat pe un câine vagabond care, disprețuind valoarea artistică și supliciul la care se supunea „artistul”, a vrut să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
felul de epitete (tâmpit, cretin, tembel, fiind cele mai "soft"). N-am rămas fiindcă n-am "genă" de emigrant, am stat ani mulți în misiune în diverse țări, dar era altceva. Să rămân "definitiv" nu puteam concepe. Străinătatea oricât de aurită ar fi fost, nu putea să-mi ofere mare lucru din ceea ce aș fi pierdut. Făcusem aici o facultate, lucrasem în învățământul superior, eram diplomat. "Dincolo" ce aș fi fost, un paria? Am cunoscut mulți respectabili artiști, oameni de știință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]