7,165 matches
-
despre care el nu știa? În oceanul său? Tocmai când se ridicase, pregătit să pornească cu întreaga armată spre locul despre care îi vorbise căluțul de mare, în fața lui se înfățișă Marinică, însoțit de un tânăr înalt, cu plete lungi, aurii și ochii albaștri scormonitori. Delfinul își ținuse promisiunea și îl eliberase pe prințul mării din închisoare. - Dacă îl răpui pe Valkan și îmi eliberezi fata, îți voi îndeplini orice dorință, spuse Algus. Apoi, îl voi invita pe tatăl tău, regele
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
ceva cu care să te răsplătesc pentru bucuria pe care mi-ai făcut-o! - Ar fi ceva... - Îndrăznește, zâmbi Algus! Prințul căută cu privirile pe Anemona. Prințesa Oceanului Fără Sfârșit aștepta alături de tatăl ei, înconjurată de o ceată de peștișor aurii. În păr îi strălucea o stea de mare sidefie, iar perlele presărate pe rochia albastră, scânteiau și ele, îmbrăcând-o parcă într-o lumină ireală. Întâlnindu.i privirea, fata îi zâmbi cu buzele de culoarea coralului. - Dacă Anemona ar fi
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
infinit de simțire mă vedeam sărutând cu ardoare dansul languros al sirenelor balerine ale adâncurilor și eram de fapt arzătoare șoaptă și cântec al inimii. Mă visam rază de soare Ce se coboară din văpaia zorilor să-și oglindească cosițele aurii în străluciri de cristal ale firelor de iarbă cu perle Și se îmbăiază în miresme florale când eram doar picătura de rouă răcorind sărutul razei de soare. Mă simțeam pulsând laolaltă pentru anii ce-au trecut și anii ce vin
MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382001_a_383330]
-
cad la întâmplare, Săniile sunt ușoare, Vântul strânge în grămadă Lungi fuioare de zăpadă. Ciorile-n salcâmi se ceartă, Ciutura de-ngheț e spartă, Scârțâie o veche poartă, Se desprinde-o frunză moartă, Iar din bolta cenușie Iese-o geană aurie. Toți copiii-s în cojoace, Iarna tare mult le place, Omul de zăpadă tace, Ciorile pe crengi fac pace Și, ascuns după boschete, Cheamă iarna un sticlete. Fluieră frumos, subțire, În costumul nou, de mire, Cu ochii, două safire, Aspirând
ÎN IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382049_a_383378]
-
naturii, rânduite la odihnă și vis! Dacă vocea Stelei Enache ar fi lucru, rouă ar fi pe frunză subțire de lămâiță, dizolvându-i aroma și împresurând-o cu lumină proaspătă. Iar dacă lumina ochilor Stelei Enache ar fi lucru, chihlimbar auriu ar fi, strălucind după sărutul soarelui! Minunată și adorabilă artistă! Semănând iubire, prin natura adevărurilor, iubire seceră pe câmpia muzicii ușoare românești, pe care artiști ca ea, într-o viață de cântec au înflorit-o cu flori spirituale, au semănat
STELA ENACHE. SEMĂNÂND IUBIRE, SECERI IUBIRE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382088_a_383417]
-
când, cavalerul este ademenit, cu și fără voia lui, vrăjit, luptând cu împotrivire și dorință fascinantă: „plutea într-un vals ademenitor o fecioară cu părul bălai revărsat peste umerii goi, cu sânii dezveliți și numai cu un voal alb spre auriu căzându-i peste nuditate, lăsându-i dezvelite coapsele frumos conturate. - Vino, iubitul meu! - îl chemă ea cu o voce caldă și melodioasă.” Soarta - nu ține cont de împotriviri și dorința de a cunoaște adevărul iscoditor promis de fascinanta zână sau
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
vesele pe plai, Mi-i dor de ochii tăi albaștri, De valul când se-apropie de mal, De macii câmpului, de aștri, De zorii cu strălucire de opal. Și de nu voi putea să te mângâi, Voi alinta doar mugurașii aurii, Flori parfumate îmi voi pune căpătâi Și-n vise iubito, te voi aștepta să vii. Iar dacă-n ochii tăi nu voi putea privi, Voi privi câmpul cu străluciri de viorele, Voi privi cerul, când stelele se vor ivi Și
TE CAUT de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380345_a_381674]
-
Acasa > Versuri > Visare > PLUTESC Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2174 din 13 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Plutesc pe-un nor! Și viața-i Lan bogat, Cu roșii- maci Și cu cicoare; Înmiresmată boare De auriu Și cânt de ciocârlii. Ne-a dat Divinul, Aripi să zburăm Spre soare, Să ne-nălțăm Din lacrimi și păcat. Plutesc pe-un nor! Mi-am dezlegat Aripile, din lanțuri! Cu zâmbete Mă înfășor, În loc de lut. Am la picioare, Dorul
PLUTESC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380376_a_381705]
-
cu amintiri, Ochii plânși se pleacă uzi, Curg din pleoapa ta iubiri, Tânguiesc, dar nu le-auzi. * Plouă crâncen, sec, mărunt, Sufletele-s în război . Luptă pân' la moarte, crunt, Tăvălindu-se-n noroi. * Plouă... Plouă... Oh! a stat. Raze aurii se-ncurcă, Fuse trist cât a plouat, Trist mai pare totul, încă... Referință Bibliografică: Plouă trist / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1704, Anul V, 31 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate
PLOUĂ TRIST de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379356_a_380685]
-
autoportretul publicat în Istoria literaturii române de G. Călinescu, desenul din pagina 702, lucrat foarte lejer în peniță de Victor Ion Popa în genul său puțin obișnuit, scriitorul apare cu un obraz subțire, de adolescent, mai curând feminin, cu pistrui aurii, care în anii din urmă devenise fragil. Avea ochi blânzi, cuminți, cărora abia mai pe urmă le descopereai febrilitatea. Dincolo de zâmbetul liniștit se ascundea o energie capabilă de acțiuni impetuoase, stimulatoare pentru cei din jurul său, incandescență de arc voltaic. Era
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
Acasa > Poeme > Emotie > NOAPTEA INIMII TALE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Sub razele afumate ale felinarului adunam cu privirile pustiul străzii și-l împleteam în ghirlande aurii dăruind jerfă pe altarul iubirii fuioarele de fum și zădărnicie s-au lipit de ferestrele tale și-au ofuscat zâmbetul înlăcrimat al ciobului de lună ce-ți săruta pleoapa nepăsătoare te ascundeai parșiv după colțul nopții și priveai cu obtuzul
NOAPTEA INIMII TALE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379485_a_380814]
-
Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sfârșit de toamnă Miroase a gutui, a prune brumate, Culese din pomul rodit mai târziu; A struguri, a mere și pere bronzate, Purtând semnul toamnei ușor auriu. Un soare pe dealul de sus de la cramă Întors e din drum de-o umbră obscură, Privește în lături, pe zări se destramă, De parcă-ar pleca dar nu se îndură. Și parcă nu are de-acuma nici lege, Cu razele
POEME DE TOAMNA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379458_a_380787]
-
Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca o hienă nesătulă, rea; Se zbate-n mine-un dor flămând, isteric Și o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă, Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurie Și în izvorul munților tăi suri. Mă strângi în chinga ta nesățioasă Și haină-mi faci din frunze sângerând... Neputincioasă-n stolul de cocori Și eu mă sting, treptat, cu tine-n gând. Referință Bibliografică: Toamnă despletită / Curelciuc Bombonica : Confluențe
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
DE TOAMNĂ, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016. Sfârșit de toamnă Miroase a gutui, a prune brumate, Culese din pomul rodit mai tarziu; A struguri, a mere și pere bronzate, Purtând semnul toamnei ușor auriu. Un soare pe dealul de sus de la crama Întors e din drum de-o umbră obscură, Privește în lături, pe zări se destramă, De parcă-ar pleca dar nu se indura. Și parcă nu are de-acuma nici lege, Cu razele
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
De vânt, risipit în frunze pe-alei, Găsești că nu e de ... Citește mai mult Sfârșit de toamnăMiroase a gutui, a prune brumate,Culese din pomul rodit mai tarziu;A struguri, a mere și pere bronzate,Purtând semnul toamnei ușor auriu.Un soare pe dealul de sus de la cramăîntors e din drum de-o umbră obscură,Privește în lături, pe zări se destramă,De parcă-ar pleca dar nu se îndură.Și parcă nu are de-acuma nici lege,Cu razele-n
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RUGINIUL TOAMNEI Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când crengile durerii se destramă, Încovoiate-n toamna aurie, Copacii goi sunt răstigniți în ramă De-o pană iscusită, plumburie. Pădurea-și plânge frunzele căzute, Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur. Misterioasă, toamna se ferește
RUGINIUL TOAMNEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379604_a_380933]
-
harpă în Piața San Marco.Sorbeam șampania toamnei venețiene Privind lampa cerului spre care cocoriiSe înălțau în chip sinucigaș...Elisabeta IOSIF... VII. DIPLOMA ”CRIZANTEMA IMPERIALĂ”, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017. Seara ”ninge” cu auriile crizanteme Pe înserat am primit un dar din Japonia: Revista noastră ”Cetatea lui Bucur” a fost onorată de Juriul Concursului Internațional Art & Life” din Japonia cu Premiul ”Crizantema Imperială” - Secțiunea Reviste Culturale”. Mulțumiri managerului de Proiect, Cristina Cărbune Inoguchi, membrilor
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Inoguchi, membrilor și Președintelui Juriului pentru această apreciere, bucurie și onoare. Întregul colectiv redacțional, colaboratorii revistei vă mulțumesc. Să vă fie primăvara mereu în suflet, dragi colegi și prieteni japonezi! Elisabeta IOSIF Redactor șef ... Citește mai mult Seara ”ninge” cu auriile crizantemePe înserat am primit un dar din Japonia: Revista noastră ”Cetatea lui Bucur” a fost onorată de Juriul Concursului Internațional Art & Life” din Japonia cu Premiul ”Crizantema Imperială” - Secțiunea Reviste Culturale”.Mulțumiri managerului de Proiect, Cristina Cărbune Inoguchi, membrilor și
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie. Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri... Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Viori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar luna înflorește a toamnă târzie.Iubește-mă acum, în octombrie,Când Dumnezeu pictează în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri...Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze!Iubește-mă acum, când pădurea se transformăîn viori și în vise cu plete în vânt de luminăși poți să-mi ridici o liră pân’ la
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
nr. 2096 din 26 septembrie 2016. MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 ... Citește mai mult MIROSUL TOAMNEIDin vârful dealuluiApusul arde-n flăcăriNori de păsări.De sub cărbunii aprinșiAmurgul
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 ... Citește mai mult MIROSUL TOAMNEIDin vârful dealuluiApusul arde-n flăcăriNori de păsări.De sub cărbunii aprinșiAmurgul suflă aripi-frunze -Culori în transhumanță...Agonizând, pâlpâie vara,Respiră aurul gutuilor,Îngreunând povaraIubirilor spre Paradis.Cad peste auriul frunzelorCulori de un roșu nepermisDe ultima speranță...Numai...numai crizantemaEste sub domnia faldurilorArămii! Miroase a toamnă...Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014... XVI. ELISABETA IOSIF UNIVERSUL POETIC - O POARTĂ SPRE REVELAȚIE, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2076 din 06
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
poate oferi o învățătură.Și odată deschisă, cartea își lasă înțeles conținutul către acela care o citește.... XVII. ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016. ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ Te caut în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu... Când pomi-s orfani, dezbrăcați de vise verzi, Ca turcoazul din ochii tăi. O aud Agonizând, precum fluturii ei galbeni, Zburând peste mine... în armonie iluzorie Mai ieri, căutam bănuții de aramă, Care-ți acopereau glezna
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
sticlește anotimpul, Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur. Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat. E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămas Pribeagul rătăcit printre șoaptele ... Citește mai mult ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂTe caut în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu...Când pomi-s orfani, dezbrăcați de vise verzi,Ca turcoazul din ochii tăi. O audAgonizând, precum fluturii ei galbeni,Zburând peste mine... în armonie iluzorieMai ieri, căutam bănuții de aramă,Care-ți acopereau glezna,Sărutată de
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie... Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri. Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]