2,578 matches
-
au fost câștigate de Jochen Rindt și Lotus însă cu ce preț! Rindt era liderul la zi al campionatului înainte de Marele Premiu al Italiei de la Monza având cinci victorii și totalizând 45 puncte. Monza părea a fi o formalitate pentru austriacul Rindt însă un accident suferit în sesiunea de antrenamente avea să îi fie fatal. Și așa Rindt a fost încoronat campion mondial, post-mortem, pentru că nici un alt pilot nu a reușit să îl depășească până la finalul sezonului. În 1970 și-a
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
un apropriat Fiat, mai întâi ca și asistent a lui Enzo Ferrari, iar mai apoi pe postul de director sportiv, fiind practic artizanul revitalizării echipei italiene la mijlocul anilor '70. di Montezemolo, l-a adus în echipă pe Niki Lauda, un austriac care se anunța a fi de viitor, apoi a îndemnat departamentul tehnic să construiască primul șasiu monococă, adevăratul salt tehnologic venind însă în 1974 când Ferrari a promovat pentru prima dată în Formula 1 cutia de viteze amplasată transversal, pentru
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
Marele Premiu al Japoniei de la Mount Fuji, cedând astfel titlul lui James Hunt, înlocuitorul lui Emerson Fittipaldi de la McLaren, bunul său prieten. Atitudinea lui Lauda de la Mount Fuji nu a fost deloc gustată de conducerea echipei sale, astfel că imediat ce austriacul a câștigat titlul mondial din 1977 a fost concediat. Tot în această perioadă au avut loc doua premiere în Formula 1. Mai întâi în 1975 italianca Lella Lombardi a devenit prima femeie, și singura până acum, care a reușit să
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
de baștină devenise nesigură și periclitată de năvăliri și stăpîniri străine. Din sec. XIX, cînd numărul total al armenilor ajunsese la 5.000, a început o diminuare a acestei populații, ca o consecință a scăderii comerțului în Bucovina ocupată de austrieci, în timp ce noua “Cale moldovenească” Lvov-Constantinopol era intens folosită de armenii din Moldova, al căror număr atingea cifra de 7.000, urmînd însă, și aici, să cunoască un declin. În Bucovina (consacrăm acest subcapitol, practic, ținutului din nordul Bucovinei, aflat acum
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
militare competente, populația armeană din Transilvania număra 20.000 de suflete, încît istoricul maghiar Kövári scria că abia dacă există vreun sat sau oraș în care să nu existe armeni. Drepturile și privilegiile armenilor au fost, însă, treptat, limitate de austrieci, iar pămînturile cumpărate de ei au fost declarate „proprietăți regale“. Armenii așezați de-a lungul vremii în Transilvania au fost catolicizați, acțiune inițiată în 1684 de clericul armean catolic Oxendius Vărzărescu, originar din Botoșani și numit vicar episcopal în principat
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
rușilor din 1914 la granița austro-ungară a fost un motiv important de îngrijorare pentru Puterile Centrale și a dus la transferarea unor importante forțe spre frontul de est. Astfel a fost creată Armata a 9-a germană, destinată sprijinirii apărării austriecilor. La sfârșitl anului 1914, centrul de greutate al luptelor s-a mutat în Polonia centrală, la vest de râul Vistula. În octombrie, bătălia de pe râul Vistula, iar în noiembrie bătălia de la Łódź au asigurat câștiguri teritoriale neînsemnate pentru germani, dar
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
rușii au ocolit-o pentru a se angaja în lupte cu trupele austro-ungare cât mai spre vest. Rușii au reușit să traverseze Carpații în februarie și martie 1915, dar înaintarea lor a fost oprită de trupele germane venite în ajutorjul austriecilor. Între timp, asediul Przemyśl s-a încheiat cu distrugerea definitivă a fortăreței și înfrângera garnizoanei austriece. În ciuda acestor succese, eficiența armatei ruse a scăzut mereu datorită industriei militare insuficient dezvoltate, care nu reușea să țină pasul cu nevoile frontului. În
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
a plecat din Nisa către Genova cu 150 de voluntari. Garibaldi, a cărui reputație ajunsese în Italia înaintea sa, și-a oferit spada regelui Sardiniei, repetându-i că el este republican, dar că în primul rând scopul său este izgonirea austriecilor. Carol-Robert era contestat de către democrații care îl bănuiau că dorește doar să anexeze Milano, și că nu se angajase în conflict decât după ce a văzut că localnicii i-au izgonit ei înșiși pe austrieci. La 5 iulie, el s-a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
primul rând scopul său este izgonirea austriecilor. Carol-Robert era contestat de către democrații care îl bănuiau că dorește doar să anexeze Milano, și că nu se angajase în conflict decât după ce a văzut că localnicii i-au izgonit ei înșiși pe austrieci. La 5 iulie, el s-a dus la Roverbella, aproape de Mantua, pentru a se oferi voluntar pentru a lupta de partea regelui Carol-Albert; acesta din urmă, avertizat de sfetnicii săi despre participarea lui Garibaldi la răscoala din Genova, l-a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
care l-a numit general, și unde l-a reîntâlnit pe Mazzini. Deși continuaseră să corespondeze, relația dintre cei doi se răcise, întrucât aveau idei divergente; Mazzini avea ca obiectiv revoluția unitară și republicană, Garibaldi dorea să elibereze țara de austrieci, cu prețul de a lăsa deocamdată deoparte ambițiile republicane. Garibaldi a trebuit să meargă la Brescia cu legiunea pe care o organizase și pe care o numise „"Battaglione Italiano della Morte"” (Batalionul Italian al Morții, cu 3700 de oameni între
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
a încheiat un armistițiu între Austria și Piemont, fapt pe care Garibaldi i l-a reproșat violent lui Carol-Albert. Garibaldi a refuzat să înceteze lupta în ciuda ordinului regelui și a făcut apel la tineret: . A obținut un mic succes împotriva austriecilor care însă din această cauză s-au hotărât să-l anihileze, și a trebuit să renunțe în fața puterii acestora. La 27 august, Garibaldi a trecut granița în Elveția, apoi în Franța pentru a reveni apoi la Nisa. , comandantul Corpului al
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Armellini, Aurelio Saffi și Giuseppe Mazzini, care însă n-a sosit la Roma decât la 6 martie. La 8 februarie 1849, a fost proclamată Republica Romană. Un alt eveniment major al lunii martie a fost reluarea luptelor de către Carol-Albert împotriva austriecilor și (22-23 martie 1849), care a consfințit înfrângerea definitivă a piemontezilor, revenirea frontierelor la configurația dinainte de conflict și abandonarea Milanului. Papa Pius al IX-lea a apelat la ajutorul internațional, apel la care au răspuns Austria, Franța, Spania și Neapole
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
lună, între 3 iunie și 2 iulie, în lupte grele în care au căzut mulți prieteni ai săi: Emilio Morosini, Luciano Manara, Andrea Aguyar. A devenit din cauza poziției slujitorilor Bisericii, în majoritatea lor fideli papei, susținut de francezi și de austrieci. Presa italiană și cea internațională au urmărit atent acțiunile lui Garibaldi: "L'Illustration" descria într-o litografie fiecare etapă a operațiunii: în martie, proclamarea Republicii; în aprilie-mai, plecarea corpului expediționar francez, debarcarea, și un portret al lui Garibaldi cu titlul
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
s-a refugiat în republica San Marino, la 31 iulie, după ce a depus armele, și s-a declarat refugiat. El a recunoscut că „războiul roman pentru independență italiană a luat sfârșit”. Acești oameni nu puteau rămâne în San Marino, dar austriecii impuseseră condiții drastice pentru a le permite ieșirea din teritoriu, conditii inacceptabile pentru Garibaldi. Soția lui, , care i se alăturase la Roma la 26 iunie și alesese să-l urmeze în retragerea sa îmbrăcată în bărbat, s-a îmbolnăvit. În ciuda
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
confiscat la Cesenatico 13 vase de pescuit cu scopul de a ajunge cu oamenii săi la Veneția, care însă căzuse deja la 22 iulie. La 3 august, în urma unui atac al unei brigantine austriece, 8 bărci au căzut în mâinile austriecilor, 162 de legionari au fost capturați și mai mulți au fost împușcați. Garibaldi a acostat într-un din insulele din laguna . Starea de sănătate a Anitei s-a înrăutățit și cei doi s-au reîntâlnit într-o căsuță de pescar
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
caz de agresiune a Austriei. Cavour a pus la punct un șir de provocări, și Austria a căzut în capcană. La 26 aprilie 1859, ea a deschis ostilitățile împotriva Piemontului, ceea ce a activat condițiile alianței franco-sarde. La 27 aprilie 1859, austriecii au trecut frontiera ticineză și, în aceeași zi, francezii au traversat Alpii. În 1858-1859, Cavour, pe care Garibaldi îl întâlnise pentru prima oară în 1856, își închipuia că-l va folosi activ în războiul ce se pregătea, punându-l în
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
-lea. Garibaldi a preluat sarcina apărării zonei cu orașul Torino și până la Lacul Maggiore cu autorizația de a recruta noi voluntari. La 23 mai, a început o strălucită campanie în Lombardia de nord. La 26 mai, i-a învins pe austriecii generalului lângă apoi, după ce a învins armata austriacă în , a ocupat orașul Como. Pentru faptele sale, a primit . ', ', "The Times" i-au relatat faptele și Marx și Engels au vorbit regulat despre el în "". În cadrul operațiunilor, a urmat ordinele statului
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Garibaldi se întâlnea cu Victor-Emmanuel al II-lea, care nu i-a răspuns așteptărilor. Garibaldi își imagina o expediție în Balcani, acel „butoi de praf de pușcă” ce inflama politica central-europeană a vremii, cu scopul de a-i îndepărta pe austrieci din Veneția în vreme ce guvernul, vizând un obiectiv pe termen lung, autoriza constituirea, în toată Italia, a societăților naționale de tir cu scopul de a forma tinerii în tehnica mânuirii armelor. Garibaldi a devenit vicepreședintele acestora. Pentru democrați, contrar guvernului, anexarea
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
de și de . Garibaldi a ocolit Brescia, apoi a trecut la ofensivă la Ponte Caffaro la 24 iunie 1866. La 3 iulie la Monte Suello, a suferit un eșec și a fost rănit la coapsă dar i-a contraatacat pe austrieci. După victoriile din bătălia de la Bezzecca și cea de la Cimego din 21 iulie, i s-a deschis calea către Riva del Garda, dar iminenta ocupație a Trentului a fost împiedicată doar de armistițiul semnat la 12 august 1866, din cauza . Cu
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
ca „general politic” și „trădător revoluționar”. Relațiile între Garibaldi și Cavour au răspuns exigențelor situației de până la sfârșitul celui de al Doilea Război de Independență (1859). Garibaldi susținea acțiunea guvernamentală și pregătirea conflictului cu scopul de a-i goni pe austrieci, în timp ce Cavour i-a încredințat lui Garibaldi susținerea insurecției lombarde cu scopul de a provoca un război. Primele dezacorduri au apărut la puțin după aceea și mai ales când Cavour a cedat Franței în 1860 orașul natal al lui Garibaldi
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Ferrari în 1973, noul asistent intrând imediat în pâine prin cooptarea în echipă a lui Niki Lauda, văzut la vremea aceea drept unul dintre cele mai promițătoare talente din Formula 1. Și di Montezemolo nu s-a înșelat cu Lauda, austriacul câștigând primele sale curse cu Ferrari în 1974, anunțându-se un real pretendent la titlul suprem în 1975. Succesul lui Lauda l-a promovat pe di Montezemolo în funcția de director sportiv la Scuderia Ferrari, un post care practic însemna
Scuderia Ferrari () [Corola-website/Science/303609_a_304938]
-
cu etapa a cincea, câștigând trei curse consecutive, sosind al doilea în a opta etapă a sezonului, înainte de a o câștiga pe a noua. În fine, a cincea sa victorie în 1975 a venit în ultima etapă a sezonului, când austriacul era deja campion mondial. Scuderia Ferrari a câștigat în 1975 șase curse Clay Regazzoni impunându-se și el odată, astfel că anul 1975 fusese cel mai bun an din 1964 încoace. Dominarea lui Niki Lauda a continuat în 1976 când
Scuderia Ferrari () [Corola-website/Science/303609_a_304938]
-
câștigat în 1975 șase curse Clay Regazzoni impunându-se și el odată, astfel că anul 1975 fusese cel mai bun an din 1964 încoace. Dominarea lui Niki Lauda a continuat în 1976 când deja după câteva etape era clar că austriacul își va trece în cont un al doilea titlu mondial, dar în Marele Premiu al Germaniei s-a produs drama: Lauda a avut parte de un accident în al doilea tur al cursei, în urma căruia mașina sa a luat foc
Scuderia Ferrari () [Corola-website/Science/303609_a_304938]
-
Japonia, acolo unde Lauda a refuzat să concureze, invocând condițiile meteo, permițându-i lui Hunt să câștige titlul piloților, Ferrari trebuind să se mulțumească doar cu titlul constructorilor. Atitudinea lui Lauda nu a fost deloc gustată de Luca di Montezemolo, austriacul fiind dat afară de la Ferrari un an mai târziu, imediat după ce a adus, totuși, echipei sale două noi titluri mondiale. În acel an de la Ferrari a plecat și Luca di Montezemolo, acestuia preluând un alt rol în cadrul concernului Fiat. În
Scuderia Ferrari () [Corola-website/Science/303609_a_304938]
-
liber și un cuib al contrabandiștilor. În afară de turci, aici mai trăiau și alte grupuri etnice. Insula se află la circa 3 km în aval de Orșova și avea 1,7 pe 4-5 km. Era fortificata, un fort fiind costruit de austrieci în 1669 pentru a o apără de turci, fort care a rămas un măr al discordiei între cele două imperii. În 1699 insula a ajuns sub control turcesc. Între 1716 și 1718 a fost austriacă. După un asediu de patru
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]