2,645 matches
-
în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împărat al francezilor, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească și să contribuie, alături de Italia, la subminarea sau chiar destrămarea monarhiei austro-ungare. Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către liderii partidei naționale, în cele două țări și în străinătate. Activitatea desfășurată în emigrație, îndeosebi în Franța, a cunoscut diverse forme: apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic în
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
originar din Galiția, (actualmente în Ucraina), care a îndeplinit funcția de șef-rabin al comunităților evreiești din Vechiul Regat și apoi din toată România (1921-1939). s-a născut la data de 1 martie 1872 în orașul Lemberg (astăzi Liov), din Imperiul Austro-Ungar, în Galiția, Ucraina, în familia comerciantului evreu Nahum Niemirower. În copilăria lui s-a mutat, împreună cu familia la Iași, unde locuiau rudele lor, printre ei un unchi, publicistul Margosches. Primele lectii de Tora le-a primit de la bunicul din partea tatălui
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
apoi român, originar din Galiția, (Ucraina), care a îndeplinit funcția de șef-rabin al comunităților evreiești din Bucovina (1926-1941). Rabinul Dr. s-a născut la 9 martie 1884 în târgușorul Uscieczko sau Usteciko din Galiția de est, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, azi aflat în raionul Zalișcițki din regiunea Tarnopol (Ucraina). Conform altor surse, rabinul Mark s-a născut în orășelul Ustrzyki Dolne, în idiș Istrik, tot în Galiția de est, aflat azi la granița de sud-est a Poloniei cu Ucraina). Era
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
(n. 2 februarie 1883, Rășinari, comitatul Sibiu - d. 31 martie 1977, București) militar de carieră român, ministru al apărării în anii 1939-1940. A fost ofițer în armata austro-ungară. La 1 aprilie 1916 s-a mutat în România, unde a fost încorporat în Armata Română cu gradul de maior. A devenit locotenent-colonel la 1 septembrie 1917. A fost secretar general al Ministerului Apărării (1932-1933). A devenit apoi general în
Ioan Ilcuș () [Corola-website/Science/304952_a_306281]
-
, sau Heribert Ritter von Karajan, în Austria "Ritter" fiind rangul nobiliar de cavaler (n. 5 aprilie 1908, Salzburg - d. 16 iulie 1989, Salzburg) a fost un dirijor austriac de origine aromână. s-a născut la Salzburg, în Imperiul Austro-Ungar la 5 aprilie 1908, într-o familie înstărită, ca fiu al lui Ernst și al Martei von Karajan. Familia von Karajan provenea dintr-o familie aromână (Gheorghe Ion Caraion), după unele surse, sau greacă (Gheorghios Ianis Karaianis), după altele, din
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
mandatului lui Vasile Deac sunt concepute și parțial demarate lucrările Templului Evreiesc și a Bisericii romano-catolice. Aceasta este lovită de două obuze în timpul Primului Război Mondial, urmele loviturilor fiind vizibile și astăzi în peretele estic. Vatra Dornei este declarat oraș al Imperiului Austro-Ungar la 17 decembrie 1907. Primul Război Mondial aduce luptele pe creasta munților din jurul orașului Vatra Dornei transformându-l pe acesta și stațiunea într-o fortăreață armată a austro-ungarilor. Staționarea trupelor la Vatra Dornei durează aproape doi ani, timp în care
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
este promovat locotenent și mutat la Regimentul 34 Infaterie, unitate în care a servit un timp îndelungat. Între 1919-1920 absolvă ca șef de promoție Școală Superioară de Război. Între 1911 - 1913, locotenentul Mihail urmează un curs de specializare în armată austro-ungară, fiind foarte apreciat de superiorii armatei. Întors în țară este promovat căpitan, participa la campania din Bulgaria din 1913 în fruntea unei companii din Regimentului 34 Infanterie Constantă. În toamna anului 1916, proaspătul maior Gheorghe Mihail se distinge în luptele
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
și Școala Superioară de Război din București. La data de 10 mai 1907 a fost înaintat la gradul de locotenent. Cunoscător al limbii germane, locotenentul Ionescu a fost trimis, în anul 1908, la un stagiu de doi ani, în Imperiul Austro-Ungar la Triest, în cadrul Regimentului 97 Infanterie. Avansat căpitan a fost admis la Școala Superioară de Război, de la data de 1 septembrie 1911, pe care a absolvit-o în iunie 1913. Participă la campania militară din Bulgaria (23 iunie -31 august
Ștefan Ionescu () [Corola-website/Science/304991_a_306320]
-
adâncime până la Tilsit, Brest-Litovsk, Kowel și Rowne. De asemenea, comandantul sovietic a dat ordine pentru asigurarea securității principalelor noduri de cale ferată, printre care Wilno, Lida, Baranowicze și Luninice. Printre obiectivele bolșevicilor s-a aflat și ajutorarea revoluționarilor germani și austro-ungari. Forțele bolșevice nu s-au așteptat la o rezistență serioasă în timpul înaintării prin teritoriile lituaniene, belaruse sau poloneze, forțele noilor state fiind considerate incapabile să-și apere "granițele temporare". Totuși, se pare că sovieticii nu se așteptau să atingă linia
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
a rândul o pretinsă atitudine filogermană și în special faptul că în perioada ocupării Bucureștiului de către armata germană l-a primit în audiență pe feldmareșalul August von Mackensen. Ostilitatea naționaliștilor români a crescut în intensitate odată cu ofensiva anticatolică din teritoriile austro-ungare intrate în componența Regatului Român. Exproprierea Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara în anul 1921, devenită sufragană a Arhiepiscopiei de București, urmată de exilul episcopului Julius Glattfelder, care a acuzat politica de românizare instituită în Banat, a dus la escaladarea conflictului. Între
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
războiului civil. După succesul insurecției din Wielkopolska din 1918, Polonia și-a restabilit statalitatea pentru prima oară după împărțirea din 1795, punând capăt la 123 de ani de stăpânire a celor trei imperii vecine: Imperiul Rus, Imperiul German și Imperiul Austro-Ungar. Țara renăscută ca A doua Republică Poloneză a fost obligată să-și croiască noile fontiere prin teritoriile foștilor săi ocupanți. Puterile occidentale, în momentul în care au început să traseze frontierele europene postbelice, după semanrea Tratatului de la Versailles, au făcut
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
pe flancul drept Armata a 7-a rusă. Fiecărei din cele 3 divizii din eșalonul frontal al Armatei a 2-a îi revenau circa 12 km de linie de front. În fața românilor se sprijinea flancul drept al armatei 1-a austro-ungare, mai precis elemente ale grupului Gerok cu forțele principale dispuse între dealul (vârful) Momâia și dealul Arșiță Mocanului. Distribuția liniei de front era tot 12 km/divizie. Ordinul de luptă dispunea că ofensiva principala se va desfășura în trei faze
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
luptă dispunea că ofensiva principala se va desfășura în trei faze: Comandamentul inamic fusese informat despre operațiunea armatelor aliate, insă consideră că avea capacitatea să respingă ofensiva acestora și chiar să lanseze un contraatac. Lucrările defensive ale unităților germane și austro-ungare erau structurate pe 2 poziții: Premergător asaltului trupelor terestre, artileria română a avut un rol decisiv în succesul operațiunii. Astfel artileria divizionara a avut rolul de a ataca, distruge și dezorganiza lucrările genistice din prima linie de apărare și să
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
dispozitivul inamic, eliberarea localității Soveja, și ocuparea unor poziții avantajoase (culmea Răchitașul Mare, Culmea Tepei) în vederea dezvoltării ulterioare a ofensvei. La această dată divizia 218 germană pierduse 2/3 din efectiv și 40 de tunuri iar divizia 1-a cavaleire austro-ungară se găsea într-o situație critică așa cum constată și arhiducele Iosif: Deși situația frontului impunea sistarea ofensivei, Marele Cartier General a decis ca frontul să fie împins pe aliniamentul prevăzut în planul inițial: Măgura Cașin - Sboina Neagră - valea Putnei - valea
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
27 iulie de către divizia 1 infanterie. Tot în această zi regimentul 1 vânători a respins un contraatac inamic la nord de răul Putna iar regimentul 18 infanterie a nimicit un detașament de legătură dușman amenințând astfel flancurile diviziei 1 cavaleire austro-ungare și diviziei 218 infanterie germană obligându-le să re retragă către localitatea Lepșa. Divizia 3 infanterie - cea care a dus greul luptelor de eliberare a localității Mărăști în prima zi și care în a doua zi a a avut nenumărate
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
transmise și de către imigranți (evrei, germani și olandezi), alianțele politice (cu Lituania, Ungaria, Saxonia, Franța și Suedia), cuceriri ale statului polonez (Ucraina, Belarus și Letonia) sau cuceritori al Poloniei (Rusia, Regatul Prusiei, Monarhia habsburgică, mai târziu Imperiul austriac și Imperiul Austro-Ungar). De-a lungul timpului cultura poloneză a fost foarte mult influențată de legăturile sale cu cele germanice, grupurile și minoritățile etnice latine și alte culturi ale celor care trăiesc în Polonia, cum ar fi evreii. Oamenii din Polonia au fost
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
are primul copil, o fetiță, Olimpia, care moare în anul următor. În 1914 are al doilea copil, un băiat, Titus-Gheorghe, care la fel moare în următorul an. Tot în acest an începe primul război mondial. Ardealul se găsește sub stăpânirea austro-ungară. În 1916 are al treilea copil, un băiat, căruia îi pune numele la fel ca primului: Titus-Gheorghe. A fost singurul fiu rămas în viață. În 1918 are al patrulea copil, o fetiță - Augustina. Se sfârșește Marele Război, dar izbucnește epidemia
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]
-
mai 2006) a fost un politician israelian originar din România, care a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel. Ben-Aharon s-a născut la data de 17 iulie 1906 în localitatea Buzhintcha din regiunea Bucovina din Imperiul Austro-Ungar (astăzi parte a României). A absolvit liceul la Cernăuți și a studiat apoi la Școala Superioară de Studii Politice din Berlin (Germania). Reîntors în România, Ben-Aharon devine unul din conducătorii mișcărilor HaShomer Hatzair și “Ha’Halutz” din această țară. În
Yitzhak Ben-Aharon () [Corola-website/Science/306038_a_307367]
-
de cavalerie a avut loc pe data de 28 noiembrie 1916 în localitatea Prunaru (județul Teleorman) și a fost operațiune componentă a Bătăliei pentru București. În urma forțării Dunării de către trupele germano-bulgaro-turce dar și a trecerii Carpaților de către trupe germane și austro-ungare, Puterile Centrale urmăreau blocarea și nimicirea armatelor române între aceste două obstacole naturale și implicit scoaterea României din război. În toamna anului 1916 în sectorul Argeș-Neajlov a avut loc cea mai complexă operațiune a armatei române rămasă în istorie sub
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
români, mărturie sunt bisericele vechi ortodoxe încă existente și dovezile rămase în urma celor care din diferite cauze s-au distrus de-a lungul timpului. Zona era una tipic așezărilor ardelenești și a făcut parte din partea de nord-vest a Ardealului perioadei Austro-Ungare. După unirea Ardealului cu România în 1918 făcea parte din județul Sălaj, plasa Crasna și era un singur boier maghiar(Șandor) care ocupa terenuri în sat. În timpul celui de-al doilea război mondial a intrat sub ocupația Ungariei odată cu o
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
Hans Hugo Bruno Selye (n. 26 ianuarie 1907, Viena, Austro-Ungaria — d. 16 octombrie 1982, Montreal, Canada) a fost un biochimist canadian de origine austro-ungară, cel care a introdus în știință noțiunea de stres. Hans Hugo Bruno Selye s-a născut într-o familie cu tradiții intelectuale, în care mama era de origine austriacă, iar tatăl de origine maghiară. Fiul lui Hugo Selye, de profesie
Hans Selye () [Corola-website/Science/306087_a_307416]
-
Împărat; acesta a domnit până la proclamarea Republicii în 1888. În 1871 Wilhelm I,regele Prusiei, după Războiul franco-prusac, considerându-se moștenitorul legitim al Sfanțului Imperiu Român Germanic (care continuă să existe din punct de vedere juridic sub formă de Imperiul Austro-Ungar, imperiu pe care proprii prusienil-au dărâmat militar în 1866), s-a proclamat Împărat al Germaniei. Și în 1976 generalul african Jean Bedel Bokassa (admirator al lui Napoleon Bonaparte) a transformat Republică Centrafricana în Imperiul Centroafrican, și el însuși s-a
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
nume de persoane au fost maghiarizate într-o scurtă perioadă de timp, adesea în mod forțat, contrar voinței celor afectați. Mișcarea națională română a trimis în 1892 împăratului Franz Josef documentul întitulat Memorandumul Transilvaniei, în care fruntașii românilor din imperiul austro-ungar cereau ca românilor să li se acorde drepturi egale cu cele ale maghiarilor și solicitau încetarea persecuțiilor și a politicii de maghiarizare și deznaționalizare a românilor. Memorandumul a fost ignorat, iar liderii mișcării au fost întemnițați pentru „trădare de țară
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Puteri occidentale și să asigure succesul Comisiei Europene a Dunării, care a activat cu un succes deosebit, timp de 82 de ani. și-a început activitatea pe 4 noiembrie 1856 la Galați. Puterile reprezentate în acest organism internațional erau: Imperiul Austro-Ungar, Al Doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Prusia, Imperiul Rus, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman. Principatul Moldovei a avut, la început, doar un rol consultativ. După războiul de independență și încorporarea Dobrogei, Regatul României a devenit membru cu drepturi depline al
Comisia Europeană a Dunării () [Corola-website/Science/306148_a_307477]
-
regiune, autoritățile care au controlat la un moment sau altul regiunea respectivă au căpătat un interes deosebit în denumirea sa și i-au modificat-o din când în când din motive simbolice. În 1896, când Slovacia făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, cel mai înalt vârf din Carpați a primit primul nume dat de oficialitățile statului − după numele împăratului de atunci Franz Josef I. Ghidurile turistice din acea vreme nu au preluat toate această schimbare oficială de nume. După destrămarea monarhiei austro-ungare
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]