13,650 matches
-
prin voința supraomenească a unui regizor de geniu. Dar... regizorul lipsește. Actorul este singur pe scenă, doar el cu proiecțiile umbrei sale, și tot ceea ce trebuie să facă este să comande umbrelor să îl urmeze. Călătoria spre sine este o aventură dezesperantă, fără sfârșit si, forțând puțin lucrurile, fără țintă. Pentru că Școlarul Durerii nu are răbdare să crească, să se ajungă din urmă, nici măcar să se privească în ochi. Poate din teamă? De aici și receptivitatea mărită la posibilitatea unui eșec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pe care le produce, îndrăgostită de sine. Ceea ce rezultă este un joc în care cele două părți își dispută prioritatea și bucuria manifestării: sărbătoare și simulacru, inocență și viclenie, echilibru și disperare. Este o tentativă de recuperare a temporalității, o aventură sortită eșecului. Timpul, ca un ceasornic capricios, își dereglează acele și pornește à rebours, dar mișcarea în sens invers nu duce la un timp câștigat, ci la unul consumat. De aici apariția terifiantă a unor sinucigași care își imaginează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
interior se confundă cu timpul mecanic. Petru Comarnescu explica acest fenomen cu ajutorul perspectivei inverse, extrapolând o categorie a artelor plastice în analiza poeziei 14. Am putea considera acest procedeu stilistic unul de pervertire a temporalității, generată de sentimentul absurdului. În Aventura (I), de pildă, poetul încearcă să se sustragă timpului. Dar, tocmai prin experiențe ratate, îl densifică. Și reușește acest fapt într-o măsură neverosimilă. Timpul devine spațiu: Ceasuri agonice trec peste pădure, Fagii somnoroși se gătesc de culcare, Gnomii și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
timp, o dezrădăcinare. "Ion fără țară" trebuie perceput ca ostracizat, expulzat nu din spațiu, ci din timp. În genere, personajele lui Emil Botta au ceva pirandellian, fără să plece în căutarea autorului, ci mișcându-se confuz în întâmpinarea sfârșitului. În Aventura (II) are loc subiectivarea eului poetic. Patetismul romantic își află "locul sălbatic", propice desfășurării: Trecând prin locul acela sălbatic voi murmura: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Întrebarea, de un retorism nedisimulat, deschide drumul unei situații absurde: pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
află "locul sălbatic", propice desfășurării: Trecând prin locul acela sălbatic voi murmura: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Întrebarea, de un retorism nedisimulat, deschide drumul unei situații absurde: pierderea timpului este o dramă și regăsirea lui un supliciu. Aventura poetului nu este alta decât a unui Sisif deplorabil: Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Dar cum s-ar defini sentimentul aventurii? "Ce sentiment d'aventure ne vient décidé-ment pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este o dramă și regăsirea lui un supliciu. Aventura poetului nu este alta decât a unui Sisif deplorabil: Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Dar cum s-ar defini sentimentul aventurii? "Ce sentiment d'aventure ne vient décidé-ment pas des événements: la preuve en este faite. C'est plutôt la façon dont les instants s'enchaînent. Voilà, je pense ce qui se passe: brusquement on sent que le temps s'écoule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
regăsirea lui un supliciu. Aventura poetului nu este alta decât a unui Sisif deplorabil: Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Dar cum s-ar defini sentimentul aventurii? "Ce sentiment d'aventure ne vient décidé-ment pas des événements: la preuve en este faite. C'est plutôt la façon dont les instants s'enchaînent. Voilà, je pense ce qui se passe: brusquement on sent que le temps s'écoule, que chaque instant conduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
on le raporte sur la le contenu. En somme, ce fameux écoulement du temps, on en parle beaucoup, mai son ne le voit, guère. On appelle ça, si je me souviens bien, l'irréversibilité du temps. Le sentiment de l'aventure serait, tout simplement, celui de l' irréversibilité du temps.15 "Sentimentul aventurii" este un sentiment al absurdului, al neverosimilului: Noaptea vrăjită va străluci ca brațul iubitei mele, pumnalul singurătății mă va străpunge până la os, până-n plăsele. Și eu, beat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
du temps, on en parle beaucoup, mai son ne le voit, guère. On appelle ça, si je me souviens bien, l'irréversibilité du temps. Le sentiment de l'aventure serait, tout simplement, celui de l' irréversibilité du temps.15 "Sentimentul aventurii" este un sentiment al absurdului, al neverosimilului: Noaptea vrăjită va străluci ca brațul iubitei mele, pumnalul singurătății mă va străpunge până la os, până-n plăsele. Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: Unde e viața mea, unde e viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în instanță", în care totul este pregătit dinainte, ca pentru un spectacol de mare gală, cu înțelepciune și meticulozitate. Jankélévitch, în Tratat despre moarte, ne învață: "Moar-tea este seriosul din orice sacrificiu, miza oricărui risc, grăuntele de sare din orice aventură. Suferința însăși nu ne face să suferim decât prin doza abia perceptibilă de moarte, prin doza infinitezimală și, ca să spunem așa, homeopatică pe care o conține".20 Doza homeopatică de moarte din orice gest uman, din orice clipă care devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ci se configurează un acord de destin între poet și lucrurile vecine, care se suprapun somnului său, deci timpului său. Rostogolirea în somnul "fabulos" asigură o dimensiune fantastică întâmplării. "La Emil Botta, ieșirea din fenomenal înseninează în primul rând o aventură aprilină (adică pretimpurie) într-o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de caracteristic Școlarului Durerii. Uneori, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
somnului său, deci timpului său. Rostogolirea în somnul "fabulos" asigură o dimensiune fantastică întâmplării. "La Emil Botta, ieșirea din fenomenal înseninează în primul rând o aventură aprilină (adică pretimpurie) într-o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de caracteristic Școlarului Durerii. Uneori, prin "fotografierea" surprinzătoare a unei "cămări vrăjite", a unui zid, a unei "mohorâte rochii de bal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori Se liniștesc păsări, sânge, țară Și aventuri în care veșnic recazi. (Somn) Ce departe este somnul Anei Blandiana, din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unde starea de adormire e o prefigurare a fericirii, o stingere lentă, discretă, precum a plantelor în crepuscul (v. Adorm, adormi, Tu ești somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În virtutea unei telepatii, viața continuă să curgă mecanic prin artere, inima se întreține din iluzii fericite. Dar totul e simulacru, veleitate, intenție, așa cum trupul decapitaților realizează câteva mișcări epileptice, dezarticulate, păstrând toate sensul inițial, amintirea vieții. (Meridian) Oglinda este o aventură a spiritului, o încercare (eșuată) de luare în posesie a sinelui, hărțuindu-l cu imagini deformate, inexacte. Ea înseamnă timp, dar și spațiu câștigat (prin multiplicare). Este vorba de un spațiu al privirii, al alunecării printre străluciri de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
râsul "insurgență și act de sabotaj" îi îngheață pe buze. La capătul acestui drum, Emil Botta descoperă că realul este o farsă, o tragi-comedie "bălțată și barocă". Și, oroare maximă!, tot la capătul acestui drum, se regăsește, dezavuat, pe sine. Aventura în afară îl conduce spre același spațiu al interiorității subminate, deșănțate și haotice. Mă despart cu trist entuziasm, cu voioasă părere de rău de ceea ce eminenții, spiritualii și toate sorbonele din lume numesc "viață interioară", delimitând, s-ar zice, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Emil Botta, ca urmare a unui resort ce acționează cu sens schimbat, cunoaște dezolarea de a întinde un pod care duce în gol, în Absență. Autorul Întunecatului April este silit să își reprime expansiunea eului ("Romantisierung des Ichs") pentru că această aventură duce în neant. Nevoia romantică de proiecție în afară nu își mai găsește suportul. Și nu este doar o nevoie romantică. Heidegger ne-a învățat că în orice situație omul se comportă proiectiv și e firesc ca în orice realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fragilitate născătoare de sensuri prin ea însăși este, în genere, caracteristică marii poezii. În opera lui Botta, fâlfâirea de aripi, miraculoasă, deschide ochii unei noi sensibilități, care acționează din interior, cu puteri sporite, vindecătoare. Mișcarea în interior coincide cu o aventură a sunetului; în exterior este vorba de o aventură a privirii. Devenirea ființei conduce poetul spre câștigarea unui tărâm muzical, al interiorității absolute. Limbajul poetic își caută un drum spre sine în primul rând prin sonoritatea sa, care îi asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
genere, caracteristică marii poezii. În opera lui Botta, fâlfâirea de aripi, miraculoasă, deschide ochii unei noi sensibilități, care acționează din interior, cu puteri sporite, vindecătoare. Mișcarea în interior coincide cu o aventură a sunetului; în exterior este vorba de o aventură a privirii. Devenirea ființei conduce poetul spre câștigarea unui tărâm muzical, al interiorității absolute. Limbajul poetic își caută un drum spre sine în primul rând prin sonoritatea sa, care îi asigură o spiritualitate autarhică și incantatorie. Dar tocmai sunetul împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că flăcăul nu a uitat, ba mai mult, s-a aprins în el flacăra și dorința de răzbunare. Ciolac era căsătorit și avea și o fetiță. Dar cum familia lui era la depărtare de doisprezece kilometri, tinerețea cu dorințele de aventură și patima iubirii își spuneau cuvântul. Ciolac și-a găsit o văduvioară tânără și frumoasă în Tansa, deci mult mai aproape de pădure. Într-o zi mohorâtă de toamnă, Ciolac s-a dus la iubita lui Ileana, că așa o chema
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
axis mundi Pe bufetul lung și vechi, ornamentat, adus de la bunica mea, priveau cheile din metal strălucitor; în lanțul lor, răsucit, martori ai unei bizare experiențe. Determinism Lectura mea atârnă de umărul meu ca o geantă cu primejdioase învățături o aventură a căutărilor în texte te plimbă de la viață la moarte, prin păduri din ziduri de argint; în strălucirea lor, știu că mă mint. Mă cheamă la moarte ca un destin într-o carte deschisă; nu te grăbi spre mansarde întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pereții ei, plini de scântei, era așezată lumea mea. Alunec printre obiectele grele de suveniruri, mă ispitesc desprinse din iubiri și suferințe ale unor ființe ce nu le-am cunoscut. Vin din schimbarea unghiurilor, ce râvnesc la trăirea vieții în aventura ei, lacome de alte idei, de atmosfera, care măsura o caută, mereu în lumea cealaltă: cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
din acestea; e o apariție integral inedită. Scrise în decursul ultimul an, piesele cuprinse în Galerie concentrează, în expresie mult evoluată, experiența pe toate planurile a unei sensibilități formate, în aproximativ în egală măsură, în zbuciumul existenței materiale și în aventura autofăuririi intelectuale prin lectură, studiu și meditație. Între Poezii -le din 1960 și chiar cele din următoarele două volume, distanța calitativă e ca mugurii primăverii, și fructele timpurii, și roadele coapte pe deplin ale toamnei. Tipul de spunere e însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
acută. Dacă Manuela e ușor indispusă și trece pe dinaintea vitrinei unui armurier, gândul morții i se insinuează brusc în minte și începe să o obsedeze. Niște priviri dornice de bărbat, surprinse pe stradă, o fac să își imagineze o întreagă aventură erotică. Universul acestor prime cărți ale autoarei, prin caracterul lor pretențios și luxos, și prin unghiul monden prin care e privit, se înrudește social cu lumea lui Proust în Les plaisirs et les jours. Apropierea e însă speculativă, întrucât existențele
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
boala acceptată de eroină, monotonia zilelor... Acțiunea este estompată de patosul trăirii, nici nu mai trebuie să facă ceva, este suficient că s-a gândit, că și-a consumat actul fizic prin gând, deoarece “tot așa, trăise în minte toate aventurile lumii”. În ciuda construcțiilor realiste, în roman întâlnim pasaje de un romantism siropos. De fapt prin Manuela, autoarea își exprimă viziunea despre cuplu, despre rolul fiecărui membru. Silueta de femeie se înalță pe marginea unui bloc abrupt, pe buza prăpastiei, iar
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
vârstă când știe să prețuiască generozitatea cu care femeia i se dăruiește, trup și suflet; și îi percepe, la rândul său, dorința de reciprocitate. Prin urmare, o ființă care vrea să se simtă femeie, nu doar femelă. Toate acestea induc „aventurii” o desfășurare deloc lineară, oferind suficient loc și suspiciunilor, și reproșurilor, și regretelor amândurora de a se fi găsit cu atât de mare întârziere. Poate că de aceea întâlnirile lor (rare!) au ceva „aparte”. Iat-o pe Teodora cum îi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]