1,792 matches
-
celor amintiți sau a altora, ejusdem farinae, din țară sau din diaspora. Valoare acestor opere, post-factum de pe oricâte piedestale academice, politice sau culturale este decretată, nu compensează vandalismul cultural din anii 1944-1948. Nici condamnarea la uitare, nici scurtările și amputările axiologice, vreme de Încă un deceniu și mai bine. Știm, așadar, ce s-a pierdut, nu sunt convinsă decât am câștigat prin asemenea anexări; oricum, fețele lui Ianus trebuie luminate deopotrivă. Să ne reîntoarcem la frământările anului cultural 1949 și să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru vreme. Articolul citat anterior ca și cel imediat următor nu ne familiarizează numai cu probleme strict literare; nu conturează doar imaginea unei dispute literare, În care unii apără niște creații iar alții le neagă, ci reliefează limpede de ce parametrii axiologici din vreme n-au temeinicie și substanță. Nu absența și nici lipsa de tradiție și nici construcția din mers a sistemului de valori Îl lipsesc pe acesta de fundament, de creativitate și, nu În ultimă instanță, de credibilitate, ci felul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Nu absența și nici lipsa de tradiție și nici construcția din mers a sistemului de valori Îl lipsesc pe acesta de fundament, de creativitate și, nu În ultimă instanță, de credibilitate, ci felul În care acționează și funcționează În cadrul sistemului axiologic, relația cauză-efect, adică adevăr-valoare: o relație care În sfera ideologicului n-a funcționat niciodată corect, pentru că circuitul nu se putea săvârși din cauza marii rupturi dintre termeni. Forțat totuși să acționeze, mecanismul funcționa vizibil - nu numai pentru noi ci și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
consecințe distinctive și anume: - caracter oficial, de stat; consecințe: negarea și eliminarea altor orientări, teme sau formule de creație și egalizarea (comunizarea, pecerizarea) paradigmei literare; - preeminența criteriului ideologic În locul celui estetic În creație, În judecata de valoare și În ierarhizarea axiologică; consecințe: absolutizarea partinității În creație și a funcției pragmatice a operei care devine o „instituție” cu scopuri precise, de a forma comportamente și adepți; - transferarea luptei de clasă În perimetrul inspirației literare și a creației propriu-zise; consecințe: creșterea combativității ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
indică drept un veritabil om al cărții în agutenberghiana eră a Internetului -, capacitatea sa de a conexa valoric evenimente și acțiuni, oameni și percepte în/din spațiul dobrogean într-un timp al reașezărilor eticomorale și religioase; o abordare din perspectiva axiologică ce arată disponibilitățile de cercetare și interpretare ale unui intelectual pentru care relația știință-religie se constituie nu într-un impediment ci, dimpotrivă, într-o potențare în poliformia actului creativ. O potențare fertilă pentru condiția nouă a personalității umane - izvorâtă sub
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
complexă, asupra căreia urmează să insistăm. Până atunci, să trecem în revistă faptul că "paradigma operativă" liberală și cea marxistă au dezavantaje majore, fiecare pornind de la propria imagine asupra omului și societății care este însă abordată prin prisma unui eșafodaj axiologic bine conturat, nu în absența lui, așa cum este indicat pentru orice demers științific. Liberalii consideră că omul este în primul rând consumator, având o percepție intensă asupra drepturilor sale individuale și cu o conștiință civică bine pusă la punct, revendicând
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
creează autoritate nu cade în această capcană. Sigur, nici nu poate pretinde că pornește de la un nivel social "pur", ceea ce ar fi imposibil, dar aduce în prim plan anumite practici evidențiate prin simpla observație, fără a le circumscrie unui cadru axiologic dat (Onuf: 1989, 13-22). Astfel, cele trei "tipuri ideale" ale autorității avansate de Weber, cea "tradițională", "rațională", respectiv "charismatică", sunt abandonate în favoarea unor alte tipuri de autoritate, având o ancorare socială mult mai profundă (Onuf: 1989, 24-26). Regulile și normele
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dintre grilele analitice ale consolidării puterii prin intermediul "strategiilor de construire a națiunii" propuse de către cercetătorul american Kenneth Jowitt. Ocurența acestora este limitată la regimurile politice de factură non-democratică. "Construirea națiunii" conține două faze, fiecare încorporând o componentă politică, respectiv una axiologică. În prima fază, aceea a "penetrării" (breaking-trough), noua elită politică urmărește "alterarea sau distrugerea decisivă a valorilor, structurilor și comportamentelor care sunt percepute [...] ca înglobând sau contribuind la existența reală sau potențială a unor centre alternative de putere politică". Aici
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a "penetrării" (breaking-trough), noua elită politică urmărește "alterarea sau distrugerea decisivă a valorilor, structurilor și comportamentelor care sunt percepute [...] ca înglobând sau contribuind la existența reală sau potențială a unor centre alternative de putere politică". Aici, politicul este superior deci axiologicului, cel puțin ca mijloc de acțiune. În faza următoare, aceea a "integrării politice", relația dintre cele două componente se echilibrează, accentul mutându-se de la acapararea și consolidarea puterii la "tipul comunității politice care este creată" (Jowitt: 1971, 7-8). "Penetrarea" și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
umanitatea în raport cu istoria, distrugând balanța delicată dintre acestea; i. e., romanticii ar fi fost chemați să refacă echilibrul. Un alt element care apropie, parțial, leninismul de romantism, este faptul că "posibilitatea, în ansamblul categorial, a fost concepută, din punct de vedere axiologic, ca fiind superioară realității. Starea eternei deveniri este preferată de romantici și valorizată în consecință" (Râmbu: 2001, 21-23; subl. în orig.). Chiar dacă leninismul vizează devenirea revoluționară a lumii, iar leninismul romanic pe cea a națiunii pe care o asaltează, încercând
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
charismatică", în contrast cu "impersonalitatea procedurală" existentă în cadrul regimurilor democratice occidentale. Cu alte cuvinte, în regimurile leniniste charisma este diseminată la nivelul întregului partid care se transformă astfel într-un "erou organizațional", spre deosebire de democrațiile occidentale care funcționează după principiul liberal al neutralității axiologice în spațiul public, coroborat cu eficiența administrativ-organizatorică. Ambele sunt, în grade diferite, "impersonale" deoarece charisma pe care o transmit nu este galvanizată de o persoană anume, ci de o organizație care funcționează în baza unor "norme impersonale" similare (Jowitt: 1993
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a romantismului, transpunând-o pe noi coordonate ideologice (vezi Heywood: 1993, 175). În același timp, utilizează numai mijloace dictatoriale pentru a își atinge scopurile. Astfel, fascismul mimează anti-modernitatea în timp ce încearcă să o obțină la nivel material, schimbându-i însă cadrul axiologic. Preluând de la romantici cultul eroismului, al autosacrificiului și exultarea "marilor fapte" care ar aduce gloria națională, fascismul dispune de un cadru organizatoric mai puțin structurat decât leninismul. Partidul fascist nu are nici pe departe, așa cum am constatat, ponderea ideologică a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
-n vânt desfășurat/ Duși de partidul nostru spre victorii" (Beniuc în Iliescu: 1976, 192-193). Patria, eroii, partidul; putem considera că poezia lui Beniuc (cel aflat in fruntea uniunii Scriitorilor in anii '50, cand fusese impus "realismul socialist") ne dezvăluie ierarhia axiologică a leninismului romantic, profund diferită de cea a leninismului revoluționar, unde conta în primul rând "unitatea monolitică a partidului" urmată de punerea în practică a tuturor mijloacelor posibile în vederea reificării revoluției globale și, implicit, a celei bolșevice. Sau, așa cum scria
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din membri cu o "conștiință revoluționară" deja dezvoltată, maturizați ideologic și fideli disciplinei de partid. Colectivitatea agregată în baza unor valori și principii "burgheze" îi repugna leninismului romantic. Ori, ca orice societate, și cea românească era fundamentată pe aceleași baze axiologice, esențialmente non-leniniste. Lupta pentru transformarea ei într-un fel de partid ideal format din membri ideali, militanți, disciplinați, consecvenți și intransigenți va reprezenta unul dintre obiectivele centrale ale leninismului romantic. Neputând să îl atingă, va deveni din ce în ce mai ostil tendințelor "burgheze
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
continuă; deasemenea, în acest ciclu ontogenetic, care se întinde pe aproximativ patru decenii, individul traversează cele mai numeroase experiențe specific umane. Nu-i mai puțin adevărat că întrebările fundamentale se schimbă odată cu vârsta (și, implicit, răspunsurile); ca urmare, și tabla axiologică a fiecăruia dintre noi se personalizează tot mai sugestiv. Și pentru că umbrele reci ale vieții sunt mai opresive, iar viața este oricum prea scurtă, mulți adulți realizează că nu-și mai pot permite luxul lipsei de autenticitate. Important de menționat
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Deși căsătoria a fost deposedată de însemnele sacralității cu care se împăuna odinioară, ea se obstinează să rămână în inconștientul colectiv ca o lagună de siguranță și comuniune, ca o valoare certă printre atâtea decoruri schimbătoare, chiar dacă regulile și ierarhiile axiologice au traversat modificări de fond, iar perspectiva unui divorț planează mai amenințător ca niciodată. „Din adâncurile deznădejdii sale”, observă inspirat C. Roudinesco (2006, p. 179), „ea pare capabilă să devină un lăcaș de rezistență față de tribalizarea organică a societății mondializate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a toamnei. Apariția nepoților, ca un veritabil „calus afectiv”, poate tămădui suplimentar fracturile cauzate de trecerea anilor, pentru a reinventa speranța. Și în această constelație afectivă, adultul învață mai ales drumul către sine însuși, căci a sosit timpul marilor viraje axiologice și atitudinale. Chiar dacă o serie de calități s-au ofilit ireversibil, individul câștigă în adâncime, prin deplasarea accentelor dinspre virtuțile exterioare spre cele interioare. Conservarea elasticității intelectuale și afective constituie însă o condiție indispensabilă pentru a domina și surmonta, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
b) strategii orientate către investiția în resursele umane, care pun accentul pe elemente de natură să faciliteze sensibilizarea acestora în raport cu strategia de dezvoltare organizațională, diminuarea rezistenței la schimbare și amplificarea deschiderii către nou și inovare; c) strategii orientate către seturi axiologice, care pun accentul pe valori cum ar fi echitatea, dreptatea, performanța, relațiile sociale, comunicarea, informarea, transparența sau pe valori specifice unei anumite organizații, cuprinse în ceea ce numim cultură organizațională; d) strategii orientate către resursele existente la nivelul organizației, ce pun
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Mai înseamnă, de asemenea, investiția instituției în resursele umane de care dispune, motivarea pentru ca propriile nevoi ale acestora să devină nevoile instituției și viceversa (acesta fiind și unul dintre principiile obiective ale managementului carierei în orice organizație), precum și pentru ca setul axiologic promovat în interiorul organizației (așadar,cultura organizațională) să devină cu adevărat setul axiologic al persoanelor respective. O astfel de dimensiune a managementului resurselor umane este important să fie înțeleasă ca parte integrantă a activității de conducere și coordonare a instituției, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
motivarea pentru ca propriile nevoi ale acestora să devină nevoile instituției și viceversa (acesta fiind și unul dintre principiile obiective ale managementului carierei în orice organizație), precum și pentru ca setul axiologic promovat în interiorul organizației (așadar,cultura organizațională) să devină cu adevărat setul axiologic al persoanelor respective. O astfel de dimensiune a managementului resurselor umane este important să fie înțeleasă ca parte integrantă a activității de conducere și coordonare a instituției, întrucât, în staff development/dezvoltarea de personal, în munca cu angajații, se realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
continuă; deasemenea, în acest ciclu ontogenetic, care se întinde pe aproximativ patru decenii, individul traversează cele mai numeroase experiențe specific umane. Nu-i mai puțin adevărat că întrebările fundamentale se schimbă odată cu vârsta (și, implicit, răspunsurile); ca urmare, și tabla axiologică a fiecăruia dintre noi se personalizează tot mai sugestiv. Și pentru că umbrele reci ale vieții sunt mai opresive, iar viața este oricum prea scurtă, mulți adulți realizează că nu-și mai pot permite luxul lipsei de autenticitate. Important de menționat
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Deși căsătoria a fost deposedată de însemnele sacralității cu care se împăuna odinioară, ea se obstinează să rămână în inconștientul colectiv ca o lagună de siguranță și comuniune, ca o valoare certă printre atâtea decoruri schimbătoare, chiar dacă regulile și ierarhiile axiologice au traversat modificări de fond, iar perspectiva unui divorț planează mai amenințător ca niciodată. „Din adâncurile deznădejdii sale”, observă inspirat C. Roudinesco (2006, p. 179), „ea pare capabilă să devină un lăcaș de rezistență față de tribalizarea organică a societății mondializate
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a toamnei. Apariția nepoților, ca un veritabil „calus afectiv”, poate tămădui suplimentar fracturile cauzate de trecerea anilor, pentru a reinventa speranța. Și în această constelație afectivă, adultul învață mai ales drumul către sine însuși, căci a sosit timpul marilor viraje axiologice și atitudinale. Chiar dacă o serie de calități s-au ofilit ireversibil, individul câștigă în adâncime, prin deplasarea accentelor dinspre virtuțile exterioare spre cele interioare. Conservarea elasticității intelectuale și afective constituie însă o condiție indispensabilă pentru a domina și surmonta, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
b) strategii orientate către investiția în resursele umane, care pun accentul pe elemente de natură să faciliteze sensibilizarea acestora în raport cu strategia de dezvoltare organizațională, diminuarea rezistenței la schimbare și amplificarea deschiderii către nou și inovare; c) strategii orientate către seturi axiologice, care pun accentul pe valori cum ar fi echitatea, dreptatea, performanța, relațiile sociale, comunicarea, informarea, transparența sau pe valori specifice unei anumite organizații, cuprinse în ceea ce numim cultură organizațională; d) strategii orientate către resursele existente la nivelul organizației, ce pun
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Mai înseamnă, de asemenea, investiția instituției în resursele umane de care dispune, motivarea pentru ca propriile nevoi ale acestora să devină nevoile instituției și viceversa (acesta fiind și unul dintre principiile obiective ale managementului carierei în orice organizație), precum și pentru ca setul axiologic promovat în interiorul organizației (așadar,cultura organizațională) să devină cu adevărat setul axiologic al persoanelor respective. O astfel de dimensiune a managementului resurselor umane este important să fie înțeleasă ca parte integrantă a activității de conducere și coordonare a instituției, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]