14,396 matches
-
atât ― cum, asta era tot? ― da, cam atât, prea puțin ca să nu simt un gust de noroi în gură. Iubisem în felul meu o femeie, sigur că o iubisem, dar mă lepădasem de ea. Dinu îmi fusese singurul prieten la azil. Acum zăcea, poate din pricina mea, în fundul mlaștinei. Tot ce atingeam murdăream așadar și transformam în pustiu. Nu mai exista nimeni care să-mi fie aproape, nu mă mai lega nimic de alții, făcusem tot ce depinsese de mine ca pustiul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întîmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu venisem la azil ca să fiu tot un oarecare. Peste antipatia celor care nu mă înghițeau puteam să trec; ea semăna din multe puncte de vedere cu admirația. Dar trebuia să storc din mine ultimele rămășițe de compasiune și de tact. Nu aveam nevoie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și ieși. Avea și un alt fel de mers acum, plin de importanță. Rămas singur, am aruncat o privire în jur. Erau aceleași etajere burdușite de hârțoage de sus până jos, pe care le remarcasem prima oară când sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă, aurind mobila vopsită grosolan. Numai că până și amintirile despre această încăpere se decoloraseră parcă, arătau ca niște fotografii uitate, găsite întîmplător într-un sertar, despre care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că Arhivarul, când mă lăsase singur, spusese ceva despre mine, deoarece și Aristide, care zorea spre ieșire, m-a anunțat fără nici o altă explicație că renunțase la bustul pe care mă rugase să i-l fac. Altădată, îmi închipuisem că azilul s-ar fi dărâmat ca zidurile Ierihonului fără mine. Acum descopeream că uitasem de vanitățile și interesele celorlalți. Ca să-mi ridic moralul, m-am hotărât să mă duc în sala cu oglinzi unde nu mai fusesem de la moartea lui Dinu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mai puteam rămâne în cameră. Am ieșit pe țărm. Ceața dispăruse, iar marea ardea orbitoare în lumină. Cred că intenția mea a fost doar să-mi descarc nervii când am luat de jos o piatră și am azvîrlit-o spre azil. Piatra a nimerit însă într-un geam, făcîndu-l țăndări și imediat la ferestre au apărut câteva capete. Arhivarul, portarul și Mopsul, întîmplarea a vrut ca ei să fie cei mai curioși și să dea cu ochii de mine. "Ce vă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o hotărîre? M-am încordat să ascult zgomotul valurilor, parcă de asta depindea răspunsul, după care mi-am zis: " Îi voi face voia lui Vecu. Vroia ca Judecata de Apoi să aibă loc în timpul vieții noastre? Foarte bine. Voi purifica azilul de toate păcatele, scutindu-l de un purgatoriu prea lung. Va dura numai o noapte. După aceea va începe paradisul. Un paradis de cenușă, dar Arhivarul și Mopsul nu merită altul mai bun. Va fi un paradis pe măsura lor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sculptor, dacă vrei să scapi cu viață. Grăbește-te. Așadar, își permitea să fie și generos. În ultima clipă mă umilea. Mi-a venit să-l îmbrîncesc, să-l lovesc, dar mi se făcuse frică și am ieșit de-acolo. Azilul ardea ca un putregai uriaș. Mă surprindea însă că nu vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși funingine, acoperea ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul. Un geam s-a spart, pocnind probabil din pricina căldurii. Apoi fumul s-a îngroșat și aproape nu mă mai puteam orienta. Mergând la întîmplare pe coridoarele întunecate de fum, m-am pomenit din nou în pragul sălii cu oglinzi. M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Înfricoșătoare. Parcă lumea se năruie pentru a se naște din nou. O, fii binecuvântată noapte care naști! Da, domnule, destinul n-are decât să behăie acum ca o capră. Nu mai am chef să-l acuz. Nici pe el, nici azilul. Dealtfel, azilul n-a făcut decât să dezvăluie ceea ce exista în mine. Îl purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sânt totuși un om norocos! E jalnic să-ți irosești viața și să n-ai curaj să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lumea se năruie pentru a se naște din nou. O, fii binecuvântată noapte care naști! Da, domnule, destinul n-are decât să behăie acum ca o capră. Nu mai am chef să-l acuz. Nici pe el, nici azilul. Dealtfel, azilul n-a făcut decât să dezvăluie ceea ce exista în mine. Îl purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sânt totuși un om norocos! E jalnic să-ți irosești viața și să n-ai curaj să te înalți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iar tu n-ai fost în stare nici măcar să-ți aduci niște lemne... Stai că stârnești câinii din cartier!", na că a și început unul să latre. Probabil, bătrâna vrea să știe dacă mai plec sau nu la mare, la azilul unde am fost chemat, și ce să facă cu lucrurile mele în cazul că, Doamne ferește, simte apropiindu-i-se ceasul înainte de a mă întoarce eu... Sau visez încă? Dar atunci cine bate?
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o provincie aparent independentă în Imperiul sovietic.” (Câtă luciditate în aprecierea situației țării noastre.) Regimul comunist din România se oferă să-i aducă gratuit în țară pe cei plecați, dar foarte mulți aleg să stea la o imensă coadă cerând azil politic, lăsând în urmă o casă, o familie, o țară, un destin. Curând sosesc vești proaste din țară. Regimul comunist devine tot mai tiranic și încep să dispară personalități importante ca Mircea Vulcănescu, Gh. Brătianu și alții. Azilanții trebuie să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu poate rămâne permanent lângă ea s-o ajute. Unele rude îi vorbesc pe ocolite despre internarea într-o casă de bătrâni, deci i se recomandă această soluție. - Și care e hotărârea mata în această serioasă problemă? Vrei la un azil de bătrâni? - „Nu, în nici un caz nu vreau așa ceva și va trebui să-mi aduc o rudă de la țară, care să locuiască cu mine și să mă ajute la caz de nevoie.” Tocmai discuția avută cu doamna respectivă mi-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și că în ultimul timp nu mai poate să se scoale din pat, deși dorește acest lucru. Are o sumedenie de rude apropiate care roiesc în jurul ei, dar concluzia ce se desprinde ar fi ca ea să meargă la un azil de bătrâni, unde ar avea condiții excelente. De acord cu această părere, dar acolo nu va avea stropul de dragoste după care tânjește orice ființă omenească ajunsă la capătul drumului prin această lume vremelnică. Oare aceasta să fie soluția finală
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la fisurarea zidului casei și pericolul unei iminente prăbușiri a construcției. E nevoită să închidă casa, să plece în ospeție la o rudă, într-un oraș îndepărtat, de unde în cele din urmă se trezește că ajunge ca pensionară într-un azil de bătrâni. Aici are un rol și năbădăiosul înfiat, care se oferă foarte generos?? să subscrie cu o sumă modică ce se adăuga pensiei substanțiale a mamei adoptive. Abia acum, mama, victimă a fenomenului natural și a celui înfiat înțelege
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
diplomatului suedez Raoul Wallemberg și a celui italian Georgio Perlasca, care au salvat mii de vieți evreiești din mâinile hoardelor nyilasiste în perioada 1943-1944, după îndepărtarea lui Horty și ocuparea Ungariei de către hitleriști. Trimis cu domiciliu forțat în Germania obține azil politic în Portugalia,fiind susținut de familii de evrei unguri bogați care locuiau în America. Gestul umanitar față de el s-a datorat faptului că Horty n-a trimis și nici n-a intenționat să trimită vreun evreu în lagărele de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Tunisia, după aprige confruntări între putere și opoziție s-a ajuns la situații asemănătoare cu cele din decembrie 1989 din România. În cele din urmă, președintele tunisian, aflat la putere de zeci de ani, este nevoit să părăsească țara, găsind azil politic în Arabia Saudită. A avut grijă să nu plece cu mâna goală, luând cu el și mult aur din vistieria țării. Odată fenomenul declanșat, observatorii politici avansau ideea că e doar începutul mișcărilor revoluționare pe continentul african - Yemenul, Algeria și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să devină cam nervoasă. — Domnu’ Mancuso nu face altceva decât că-i gentil. — Mai bine plec, repetă Mancuso împăciuitor. — Fac eu rost de bani, strigă doamna Reilly. Vând casa asta. Vând casa asta de sub tine, băiete și mă duc la azil. Ridică un colț al mușamalei și se șterse la ochi. Dacă nu pleci, îi spuse Ignatius lui Mancuso, care își agăța barba la loc, voi chema poliția. — El e poliția, prostule. — Toată situația asta e absurdă, constată Ignatius și plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
diversele capace, își pregăti un crenvurșt și îl înfulecă lacom. Mama lui fusese prost dispusă toată săptămâna, refuzând să-i cumpere bere, bătându-i în ușă când încerca să scrie, amenințându-l că vinde casa și se duce într-un azil de bătrâni. Îi vorbise lui Ignatius despre curajul agentului de stradă Mancuso, care, în ciuda ghinioanelor, se lupta să nu-și piardă slujba, dorea să muncească și îndura cât putea de bine tortura și exilul din closetul stației de autobuz. Situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-și negocieze distribuirea mărfii, iar în cele două ore de plimbare hârtia pachetelor se umezise și începuse să se rupă. Dacă unul dintre acele pachete se desfăcea în mijlocul străzii, putea să se aștepte să petreacă niște ani într-un azil de detenție pentru minori. De ce încercase oare să-l aresteze la toaletă agentul acela deghizat? Nu făcuse nimic. Agentul avea probabil vreun fel de clarviziune extrasenzorială de detectiv. În cele din urmă, lui George îi veni în minte un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înscenezi o acuzare falsă. Nu mai pot îndura, Gus. Nu mai pot! Nu mai pot! — Și atunci vrei să afirm că am scris-o eu? — Sigur că nu! țipă doamna Levy la soțul ei. Sunt oare sortită să mor în azilul de săraci? Dacă a scris-o tânărul idealist, n-are decât să meargă la închisoare pentru plastografie. — Spuneți-mi și mie, ce se-ntâmpl-aici? întrebă Zalatimo. Se-nchide șandramaua asta, sau ce-i? Vreau și eu să știu. — Taci din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la sân! Poți să-ți iei rămas bun de la Levy Pants. Trădătoareo! Concediată! Vei fi concediată! Domnișoara Trixie zâmbi. Femeia asta sâcâitoare își ieșise serios din fire. Gloria îi fusese întotdeauna prieten. Iar femeia asta sâcâitoare o va sfârși la azilul de săraci. Poate. Dar deocamdată se îndrepta spre ea cu unghiile acvamarine scoase ca niște gheare. Domnișoara Trixie începu să țipe. — Las-o în pace, spuse domnul Levy soției sale. Ei bine, mă întreb dacă lui Susan și Sandra le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
COMUNITATE DE PENSIONARI DISNEY SHANGHAI: 2012 Disneyland pentru pensionari Personal medical pregătit în SUA. Costuri mai mici cu 50% decât în SUA și Europa. Până în prezent au beneficiat de aceste servicii peste zece milioane de cetățeni chinezi. Program complet de azil: admis pe bază de cartelă Dignity și Disney. ------------------------------------------------------------------------- În timp ce economiile SUA și ale Europei înregistrează o creștere de 3 până la 4 procente anual, economia Chinei a cunoscut o creștere de nu mai puțin de 10%. Oamenii au puterea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
zâmbi lui Ellis. Foarte nepotrivit. Aproape ca și cum ... Ar putea fi un început de demență, își spuse el. Ar putea fi primul semn. — De ce te uiți așa la mine? — Cum mă uit, mamă? — Nu sunt nebună. Nu o să mă duci la azil. — De ce spui asta? Știu că voi, băieții, vreți banii. De aceea vindeți casele din Vail și din Virgin Islands. Pentru bani. Sunteți lacomi, cu toții. Sunteți ca niște vulturi, care așteptați ca părinții voștri să moară. Iar dacă n-o să murim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
banii. De aceea vindeți casele din Vail și din Virgin Islands. Pentru bani. Sunteți lacomi, cu toții. Sunteți ca niște vulturi, care așteptați ca părinții voștri să moară. Iar dacă n-o să murim, o să ne ajutați voi. O să ne duceți la azil. O să ne dați la o parte. O să ne declarați nebuni. Ăsta e planul, nu? Vânzătoarea se întoarse cu o eșarfă albă. Mama lui Ellis și-o aranjă în jurul gâtului, o aruncă peste umăr cu un gest extravagant. — Ei bine, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]