1,939 matches
-
copil nou-născut, de întunecatul Tiberius, care era, înainte de toate, fiul Mașterei, cea de-a doua soție, odioasă, a tatălui ei. Ceea ce Agrippina îi explica, după o tăcere care durase ani de zile, lui Gajus fusese la Roma cea mai spumoasă bârfă. Și mulți se amuzaseră, pentru că și Tiberius se opusese, în mod neașteptat, acelei căsătorii. El era deja căsătorit și, spre uimirea generală, declarase în public că era fericit alături de soția lui, o femeie cu un suflet blând și severă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a deschis procesul, cu Roma împărțită în cei care-i susțineau nevinovăția și cei care o acuzau. Dar, la sfârșitul unei ședințe înflăcărate, Tiberius, mărinimos, le-a scris senatorilor că - inclusiv în numele Augustei, mama sa - o iartă pe Varilia pentru bârfele ei lipsite de temei.“ Până atunci Gajus citise în picioare într-un colț, ținând codexul strâns în mână. Se așeză încet. „Părea că procesul s-a terminat, dar, pe când toți se pregăteau să plece, un martor neașteptat și aparent imprudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puțin inteligenți ai împăratului au catalogat-o drept orgie. Asemenea vești îi linișteau pe Tiberius și pe senatori. Vioiciunea acelei curți deveni repede cunoscută la Roma, la fel ca datoriile lui Herodes și îmbătătoarele experiențe ale lui Gajus, fiindcă unele bârfe au ajuns și în scrierile austere ale istoricilor. Statuia din cuarț roz Explorând regala domus a Antoniei, Gajus descoperi într-o mică încăpere un templu domestic, un lararium, așa cum se obișnuia la Roma din vremea Republicii. Deschise ușa. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
teatrală și rece a Villei Jovis, Tiberius dispărea ciclic, ore sau zile în șir, în încăperi inaccesibile. Pe continent, mesageri, ambasadori, tribuni, praefecti sau proconsules așteptau ca el să-i anunțe că îi primește. În perioadele acelea în vilă domneau bârfele, nervozitatea și neliniștea. Galerii secrete, cu fresce pornografice; codexuri rafinate în care invențiile cele mai explicit erotice ale lui Elephantis - scriitoarea cea mai plină de fantezie și mai lipsită de inhibiții din vremea aceea - erau ilustrate deopotrivă de explicit; patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
continuă: — Nimeni nu se gândește că toate țesăturile și parfumurile acestea trimit corăbii pline de bani spre niște popoare străine și dușmane. Un mic grup de senatori se adună în jurul lui, deoarece comentariile sale, întotdeauna tragice, erau sarea și piperul bârfelor. Însă fiul unui senator sever îi răspunse cu un entuziasm necontrolat, alarmându-i pe prietenii tatălui său: — În sfârșit, Roma trăiește! În toți anii în care a domnit Tiberius, ea a fost o capitală fără împărat. Un tânăr funcționar adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și nimeni nu-i spusese. Callistus continuă: — Piso și Silanus s-au întâlnit în taină cu Sertorius Macro. Tăcu, încercând să-și dea seama dacă se făcuse înțeles. Cu capul sprijinit pe perne, Împăratul asculta în tăcere. Părea o simplă bârfă, dar asocierea celor trei nume i se înfipse în creier ca un cuțit. Se gândi: „Niciodată Callistus nu mi-a adus vreo veste care să mă facă fericit“. Spaima i se strecură în suflet, cu un șuierat din ce în ce mai puternic. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost capul, iar dacă ar fi fost descoperiți, ar fi părut salvatorul Împăratului. Cu toate acestea, era îngrijorat - și întrebă ca o femeie simplă la piață: Dar e o legătură serioasă? E-adevărat că e deja însărcinată? Nu era o bârfă, pentru că și el avea o fiică și, în ciuda tuturor acțiunilor sale de până atunci, și-ar fi schimbat bucuros politica dacă Împăratul i-ar fi acordat acesteia puțină atenție. — Ei nu spun nimic, zâmbi Callistus. Precum țăranii egipteni, se tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
luni. — Iată dovada că creierul lui e zguduit, pretinde că înfăptuiește miracole, se crede aproape un zeu, râse Asiaticus în cercul lui de prieteni. Iar pentru că acum Roma era - și avea să rămână o vreme - un oraș de supuși, unde bârfele lipsite de temei erau preferate discuțiilor constructive, povestea se răspândi pe străzi. — Și pe urmă, soția lui... Era greu de îndurat gândul că Milonia era sora lui Domitius Corbulo - o înrudire primejdioasă pentru mulți. Nu e tocmai frumoasă, vedeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
paza Împăratului: Cassius Chereas, cel care, cu trei ani în urmă, îi înmânase lui Callistus mesajul fatal al lui Sertorius Macro. Chereas era un om aspru, de modă veche, curajos și foarte puternic, care nu suporta - și, probabil, nu înțelegea - bârfele și glumele de la curte. Callistus râse de el aruncându-i un cuvânt jignitor, iar când celălalt se supără, îi spuse că numele respectiv fusese inventat de Împărat. Chereas, care îi fusese credincios ca un câine Împăratului, se simți trădat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spune diseară, îi făgădui. Ieși din cameră, îl chemă pe Callistus și-i spuse: — Vreau să-l întâlnesc de îndată pe sacerdotul de la Iunit Tentor. Callistus îl sfătui să nu tulbure serbările cu un interogatoriu, să nu dea naștere la bârfe. După o ușoară ezitare, Împăratul se hotărî: — Voi vorbi cu el mâine. Nu văzu că pe obrajii palizi ai lui Callistus se ivise o umbră de zâmbet. Sala isiacă — Ah! strigă cuprins de o fericire delirantă tânărul mim Mnester, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de Gajus Caesar Augustus Germanicus în patru ani este cu mult mai lungă decât cea a monedelor bătute de Tiberius în douăzeci și trei de ani. Dacă nu ar exista monedele și inscripțiile comemorative de pe ele, astăzi am cunoaște doar bârfele otrăvite ale detractorilor săi, însă nu și legile libertare și civile care le anunțau pe cele din viitor. Monedele ne spun însă că împăratul n-a scăpat de obsesia afecțiunii pentru familia sa. La British Museum se păstrează prima monedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru a ilustra fazele tainicului rit isiac. Însă necunoscutul artist roman a încercat să copieze misterioasa scriere hieroglifică fără s-o înțeleagă. Callistus. Istoricii au trecut prea ușor cu vederea acest personaj. Svetonius, care își folosește talentul ca să povestească diverse bârfe, spune doar că acea conspirație a luat naștere non sine conscientia potentissimum libertorum, nu fără ca anumiți liberți foarte puternici s-o știe. Callistus nu a fost altceva decât instrumentul necesar al luptei subterane, însă mortale dintre puterea senatorială și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dureze multă vreme, lăsând urme devastatoare în cronicile dinastiei Julia Claudia și lumini ale triumfului, aproape hagiografice, în cele succesive. Cu ajutorul acelor cronici, istoricii de mai târziu au construit scheletele operelor lor. Svetonius, de pildă, a dedicat zeci de pagini bârfelor despre Tiberius, Gajus Caesar și Nero, iar apoi, povestind asediul atroce al Jerushalemului din vremea lui Titus, a rezervat un rând și jumătate morților - în jur de un milion. Asupra tuturor avea să acționeze cenzura. Cele mai obiective mărturii contemporane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imensa prostie populară ca în politică, ci ai nevoie de ceva esențial, abscons și complet inexplicabil, ca natura umană adică spus mai pe limba lui Andrei Pleșu, ceva care să fie perpetuu emergent, ca o pendulare imaginar-speculativă, între metafizică și bârfa de mahala. Și ca de obicei, acolo unde apare o nișă de piață, cu o asemenea orientare și cu vaste perspective de dezvoltare, imediat șacalii presei tabloide, au și intrat în viteză și au dezvoltat mai mult empiric, o nouă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care au jurat, să țină atenția publicului trează și îndreptată spre ei, pentru a nu le tece prin cap ideea că nu au ce pune pe masă. Românul, se culcă mulțumit și dacă în loc de mâncare a urmărit la televizor, o bârfă politico-polițistă pe cinste. A trebuit să hotărască imediat, ce este de făcut cu parcarea subterană ce se construia în București, unde după trei săptămâni de săpături, lucrătorii de la parcarea subterană au dat peste niște ziduri și peste ceva oale mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
iar eu o s-o ajut cât pot, știu cât este de ambițioasă. - Eu sunt de partea ta, dar Geta este influențabilă și tot timpul își apleacă urechile la ce spun prietenele ei, ce spune lumea, în general. - Mamei îi plac bârfele, asta este, se împrietenește cu cine nu trebuie! Au ajuns la gară. Pâna la ora de sosire a trenului în gară, mai era o oră și jumătate. Nicolae îl invită pe George la restaurantul gării să ia masa împreună pentru că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu toate amăgirile ei. Ferește-te s-aprinzi focul dacă n-ai cu ce să-l stingi la momentul potrivit. De vrei să trăiești bine muncește și pătimește. Nu tânji una-una după odihnă că te vei odihni mult mâine, poimâine.... Bârfa-i necurată răutate, când își face loc în cetate. Fericit cel ce știe să-și confecționeze singur jucăriile, acele mici flecuștețe de care noi toți avem nevoie. Important e să găsești ceea ce nu poți vedea ori se vede prea puțin
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Pașii noștri-nceți și siguri ne îndreaptă spre uitare, Viciați de incultură, de-analfabetismu-n floare. Cum să mai clădim destinul, viitorul țării ntregi Cu aceste mutre acre, adormite prin bodegi, Ce răsar de prin maidane cu toți șchiopii și scrântiții, Toarnă bârfe în pahare și o fac pe erudiții?! Noi ne-am învățat să tragem la răspundere pe alții, Să dăm vina pe cei care vin din alte generații, Să ne acuzăm destinul că ne-a dat să fim români, Ca și cum noi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și cel de-al doilea pahar. Auzi, cuscre, ce zice lumea pe-aici prin sat, glăsui țăranul cu limba dezlegată, că vrei să te faci membru de partid și nu știu mai ce!... E-adevărat, cuscre?... Astea-s prostii și bârfe, Grigore, ți-am mai spus și-altă dată! zise Stelian, străduindu-se să zâmbească indulgent. Doar știi bine că eu n-am făcut niciodată politică!... Eu nu spun decât ce-am auzit pe la unii și alții, se scuză Grigore Gospodin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
grele, spre bucuria maicilor care-o pârâseră și-ar fi vrut s-o vadă ajunsă cât de rău. Așa că-i ajunsese până peste cap, hotărâse să plece de la mănăstire, cu toate că își petrecuse acolo toată viața ei. Că unde-i răutate, bârfă, invidie e greu de trăit, oricât de răbdător și de iertător ai fi... Și uite-așa, își pusese la bătrânețe ("nu ești bătrână, tușico!" protestă Mariana) traista-n băț și se dusese să bată la ușa înalt prea fericitului, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
depărtare de casa unde locuiam, așa că am pornit într-acolo. Clasa era pustie, ca în orice altă zi. Am intrat. M-am așezat în bancă și i-am așteptat pe ei, pe colegi. Orele de curs au trecut rapid, iar bârfe și despărțiri umpleau liceul. Ca o altă zi normală de clasa a XII-a. Ultimul an. Ultimele momente de chin, de falsitate și urma facultatea, portița mea de scăpare. Vezi pe unde mergi! Strigă la mine un băiat de vreo
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o conducea deja pe Marie spre bibliotecă, declarîndu-se Încîntat să-i răspundă la Întrebări. - O să-mi ofer plăcerea de a-ți pune și eu cîteva, mi-ar plăcea să știu, ca informație de primă mînă, ce e adevărat din toate bîrfele care circulă acum, susură el. Este extrem de excitant! Măcar o dată se petrece ceva și În fundătura asta! - Îți confirm că uciderea fratelui meu nu are nimic dintr-o bîrfă, spuse ea sec, potolindu-l pe loc. PM Își luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
știu, ca informație de primă mînă, ce e adevărat din toate bîrfele care circulă acum, susură el. Este extrem de excitant! Măcar o dată se petrece ceva și În fundătura asta! - Îți confirm că uciderea fratelui meu nu are nimic dintr-o bîrfă, spuse ea sec, potolindu-l pe loc. PM Își luă un aer plictisit și o introduse În bibliotecă. Pe cît restul castelului aducea cu un mormînt gotic, pe atît magnifica bibliotecă se arăta fascinantă. Rafturile de lemn gemeau de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lacomă. Fiecare dintre ele, mîndră să ducă vestea, pleca mai departe ca din pușcă s-o Împrăștie, cu plăcerea de a trezi și pe alte chipuri emoțiile pe care tocmai le Încercase. Gwen nu era genul să piardă vremea cu bîrfe, străbătea piața cu o aparentă indiferență, dar nu pierdea nici o fărîmă din ce se șoptea. - O crimă? Nu se poate, Doamne ferește! - Și vrei să zici că pe menhir a curs sîngele lui Gildas? - Sfinte Doamne! La fel ca la jefuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu ziarul În mînă. - Hotărît lucru, nu e ziua ta norocoasă, biata de tine, decretă Philippe, cu un aer fals compătimitor. După amantul găsit Într-un năvod, e rîndul maică-tii să cadă În plasă. - Nu știam că te interesează bîrfele. Îi smulse ziarul din mîini și-l azvîrli pe scaunul de lîngă ea În timp ce se așeza la volan. - Mișcă-te! El ținu portiera pe care Gwen se pregătea s-o trîntească. - Mama ta e un monstru, Gwen, și a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]