3,370 matches
-
nume Ghioacă, un meșter tare iscusit, îmi făcuse o pușcă din lemn alb, nici Brâncuși n-ar fi nimerit-o mai bine. Mi-o atârnam cu o sfoară de gât și, așa înarmată, alergam prin toată pădurea, călare pe un băț cu un cap de cal preistoric, creat tot de Ghioacă pentru mine. Ne jucam de-a războiul printre copaci, lup tându-ne cu haiducii sau cu Genghis-Han... desi gur, bătăliile erau crunte, iar dușmanul, tare voinic, pentru că nu ne opream noi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Și din uriașe cizme de paradă aruncă cu grabă ultimii fulgi, simte primăvara și să nu piardă se-mprăștie-n grabă să n-o alungi. VASILE CREȚU - Gândărețul Născut în apropierea Deltei Dunării și crescut la numai o aruncătură de băț de lacul Siutghiol, încă din copilărie, mai apoi în adolescență am fost atras de natură, de oameni, de artă. Primele manifestări ale harului lăsat de Dumnezeu apar la grădiniță unde am avut și eu o mică expoziție de animăluțe din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
porțelan cu fisuri mici, opera lor fiind la fel de fină ca o broderie. Bărbierii își fredonează cântecele preferate în timp ce își bărbieresc clienții. Copiii țipă fericiți când cămile cu ochi șireți trec țanțoș, încărcate cu greutăți mari. Ochii mei sunt atrași de bețele pe care se află fructe învelite în zahăr. M-aș simți groaznic dacă n-aș vedea un grup de culi cărând pe umerii goi tije de bambus de care sunt atârnate găleți grele. Oamenii strâng fecalele pentru negustorii de îngrășământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de un cal care este bătut. Apoi, sparte și gâtuite, notele sunau precum vântul șuierând prin câmpiile mongole. Opera începu. Actorii intrară îmbrăcați în rochii de femeie cu modele florale alb cu albastru. Muzicienii își loveau tuburile de bambus cu bețele, în timp ce actorii cântau și se loveau peste coapse. Bang! Bang! Bang! mi-am reamintit sunetul. Era neplăcut și nu puteam înțelege de ce le plăcea oamenilor. Mama îmi spusese că era un spectacol manciurian tradițional, amestecat cu elemente de operă chineză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de divertisment pentru oamenii de rând. Din când în când, cei bogați cereau să fie executat, „pentru a gusta savoarea locală“. Mi-am amintit că stăteam în primul rând. Urechile începuseră să-mi asurzească de la zgomotul puternic al tobelor. Sunetul bețelor care loveau tuburile de bambus era ca un ciocan care mă lovea în cap. Bang! Bang! Bang! Gândurile-mi erau izgonite. Eunucul-șef Shim și-a schimbat costumul. Țesătura e pictată manual cu nori roșii care plutesc peste un deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și noduroși de pe crestele munților. Nici urmă din frumusețea trecută nu a râmas pe aceste chipuri. Nu mi-o pot închipui pe nici una dintre ele ca fiind obiectul pasiunii unui împărat. Femeile își ridică spre cer brațele subțiri ca niște bețe. Mâini în formă de gheare fac mișcări ce par să zgârie aerul. Mă cuprinde un copleșitor sentiment de milă pentru aceste femei și mă aud spunând: — Eu sunt Orhideea. Îmi pare bine să vă cunosc. Ele se ridică, mijinduși-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nemilos e față de poporul său. „A muri e ușor, dar a trăi e nobil“. Gem precum o femeie beată. Încercând să-l înveselesc, dau poruncă să fie jucate operele sale preferate. Trupele dau reprezentații în salonul nostru, astfel că săbiile, bețele actorilor și caii de recuzită sunt la o aruncătură de piatră de nasul Majestății Sale. Asta îi captează atenția: pentru câteva zile, e distras în mod plăcut de la propriile gânduri. Într-o zi însă, iese în mijlocul spectacolului. Gata cu opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toate astea într-o zi acest lucru va deveni inevitabil. Ningea de trei zile și în fața porții erau troiene înalte. Deși încălzitoarele cu cărbuni ardeau, era totuși prea frig pentru a fi confortabil. Degetele mi-erau la fel de țepene ca niște bețe. Îngropat în haina sa de blană, Hsien Feng stătea tolănit pe un jilț din Sala Dezvoltării Spirituale. Ochii îi erau închiși. Stăteam la birou, făcând rezumatele documentelor pentru el. De câteva luni devenisem din nou secretara împăratului. El rămăsese pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
piept. Stă în genunchi, ținând o pensulă de scris gigantică. Din când în când, înmoaie pensula în cerneală ca să o mențină umedă. În fața lui se află un teanc de hârtie de orez. Chow Tee, care stă lângă el, ia un băț pentru cerneală, la fel de gros ca brațul unui copil, și îl freacă de piatră. Ochii lui Su Shun fixează sigiliile. Mă întreb ce e în mintea lui. În China, toate documentele imperiale, de la Majestatea Sa în jos, sunt valide numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
apropiat, fluturii s-ar fi întors. Aș fi putut să ignor orice altceva, până și singurătatea și dorul profund după un bărbat. Aveam nevoie de dragostea fiului meu pentru a suporta existența. Tung Chih era aproape, la o aruncătură de băț, și totuși am fi putut foarte bine să fim despărțiți de un ocean. Aș fi făcut orice să-i câștig afecțiunea, însă el era hotărât să nu-mi acorde nici o șansă. Fiul meu mă pedepsea pentru principiile după care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
puturos până la haznaua turcească din fundul curții și mă ușuram, răspândind cu dibăcie jetul ca să nu ud numai Într-un loc, peste florile mamei. Într-o săptămână bietele de ele se opăriseră, le căzuseră petalele și frunzele, mai rămăseseră doar bețele tulpinilor, și alea arse de parcă le stropise cineva cu smoală topită. Închei aici scrisoarea asta, am să-ți trimit Încă altele, din belșug, și, la cât de bine funcționează poșta noastră, multe dintre ele le vom primi și le vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puțin până la moarte, departe de sat, Într-o baracă prăpădită, fără curent electric și cu sursa de apă la vreo doi kilometri. Bătrânul avusese stofă de negustor: era În stare să te facă să cumperi de la el și rahat pe băț. Voi sunteți prea mici și nu l-ați apucat În toată splendoarea lui. Pe vremea dictaturii, dacă erai descurcăreț, făceai bani și din piatră seacă. Și subliniez că nu e o metaforă: printre altele, tatăl lui popa chiar făcea negoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu putea trece nevătămat dacă nu se lupta cu câinii rudarilor. Mulți, mari, nemâncați, stăteau trântiți În praful din mijlocul drumului și abia așteptau ca vreun străin să le calce locurile. Dacă acela nu s-ar fi apărat cu un băț ori cu pietre, n-ar fi scăpat Întreg din colții potăilor. Ale dracului jigodii, nu se repezeau să-i muște decât pe cei cu pielea albă; la ceilalți doar lătrau, dar nu-și săltau burțile din țărână. Însă de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceilalți să-l pupe drept În curul cel alb, dacă-i stârnește așa de tare. Merseră către altă japșă, dar fără vreun folos. În cea de-a treia găsiră un șarpe care Înghițise un ou și-l omorâră cu un băț. Blondul se ținea departe. Lică și Scurtul dibuiră, tupilat printre mustățile unei sălcii, un cuib gol. Mai apoi, prinseră În plasă și găinușa care, de frică, se scufundase. Scurtul o apucă de aripi și-i suci gâtul. Ceilalți Îl priviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mult mă prefăceam. Mă obișnuisem să am mereu la mine Într-un buzunar câțiva mărunței luați de acasă. Mă mândream, apoi, În spatele bisericii, cu ceea ce, chipurile, culesesem de pe jos. De multe ori ne prindea educatoarea și ne ardea cu bățul la palmă. Ne confisca averile și, din suma adunată, cumpăra bomboane cu lapte pe care le Împărțea la toți copiii. De sărbători sau când se făceau parastase, așteptam cuminți la intrarea În biserică. Când ieșeau babele cu colivă, ne dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dirijez pe ceilalți când cântau. Adică să țin ritmul cu un bețișor vopsit În alb. Și m-a pus să fac trebușoara asta chiar când era acolo maimuțoiul ei chelios și cu dungă la nădragi. Mă Înroșisem și mâna cu bățul alb bătea aerul aiurea, În contratimp. Noroc că nu ținea nimeni cont de indicațiile mele și fiecare cânta În legea lui de se zgâlțâiau ferestrele Înalte ale odăii. Am hotărât atunci că nu mai era cazul să mă Însor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de somn. „Ba erau beți, tovarășu’”, se Încăpățânase Baronu, „că dimineață au fost la Cazan și-au luat două sticle de țuică de la tata.” „Ce știi tu? N-o fi văzut taică-tău bine.” Cazanul era la o azvârlitură de băț, Într-o coastă a curții Colectivei. „Mergem acum, pe loc, și-l Întrebăm pe tata, că n-a terminat de făcut toată prăștina!” „Numaidecât, cum să nu, chiar mă gândeam: ce-ar fi să dau eu o raită pe la Cazan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zece ani mai mult decât cei optsprezece și jumătate ai mei și de aia, am socotit eu, nu se prea amesteca În zbânțuielile și zgomotele puștimii, care urla de fiecare dată când dintr-un casetofon hodorogit, cu butoane Înțepenite cu bețe de chibrituri, izbucnea hârâit câte un cântec la modă. Nu pot să spun de ce stăteam pe capul ei: În afară de sânii mari care, după cum am avut cinstea să-ți spun, mă fascinau și-mi luau răsuflarea Încă de mic copil, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ajungea mai mereu În curtea lui, printre aracii cu viță de vie, și săream cu rândul gardul de ciment cu ochiuri Închipuind niște romburi. Al dracului moș ne pândea câteodată, tupilat după câte o viță, și ne altoia cu un băț de sânger ori de corn, apoi tăia cu un cuțitoi mingea de cauciuc și ne-o azvârlea. Nu izbutisem niciodată să deslușim ce Îndruga bătrânul: mormăia numai, supărat și agresiv. Mi-a venit și mie rândul de câteva ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mingea școlii!”. Din mormăieli și gâjâituri, iar nu din vorbe, pricepeam că Moș Vasile cu Nasu’ Roșu avea prea puțină considerație pentru Director, odrasla sa ori organele de Miliție și continua să mă țină cu stânga de guler, iar cu bățul din dreapta să mă altoiască pe unde nimerea, mai ales peste cur și picioare. Cu greu, sub ploaia de lovituri, izbuteam să mă cațăr pe gard și să ajung iară În curtea școlii. Cele două porți de fotbal, cu barele făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
singură odaie strâmtă se numea La Titi, Ectoraș (care se Împrietenise cu vorbărețul gestionar ce se plângea tot timpul că, după cât câștiga În urma negoțului său, ar fi fost mai Înțelept din partea lui să investească o sticlă de gaz și un băț de chibrit ca să dea foc Întregii șandramale și să-și vadă liniștit de viața lui) visase că furase din rafturile cu marfă ale prietenului său niște rahat cu aromă de fistic, săptămâni bune după aceea fiind Încredințat că furtul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încredințau că nimic rău nu era pe cale să se Întâmple. Nu apuca, Însă, să se desfete prea mult În fericirea molcomă și senină. Privirile Îi cădeau pe vârful Înfipt În țărână al toiagului și Înțelegea Într-o clipită că acel băț de corn Îndruma Înălțarea și lățirea ciupercii. Îl mișca ușurel de colo-colo și umflătura o lua și ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile cu uluci ascuțite - precum țepii vineți și veninoși de pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-alături. Lumina lămpii era deosebit de palidă, fiind filtrată prin plasa verde de borangic pentru țânțari, care atârna în jurul lui Mitsuhide. Când dormea, plasa îl înconjura din toate cele patru laturi, dar acum, faldul din față era susținut pe un băț de bambus. — Intră, Mitsuharu, îl chemă Mitsuhide. — Despre ce e vorba? întrebă vărul său, după ce îngenunche în fața lui Mitsuhide. — Mitsuharu, ți-ai risca viața pentru mine? Mitsuharu îngenunche în tăcere, arătând de parcă și-ar fi pierdut darul vorbirii. Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am trăit mulți ani. Dar acum, bătrâna mea mătușă din Niwase e pe moarte, adăugă el, împreunându-și, rugător, palmele. Minți! strigă ofițerul. Oi fi ținând tu ochii închiși, dar mă-ndoiesc că ai nevoie de ăsta! Îi smuls brusc bățul gros de bambus și-l reteză în două cu sabia. Din interior căzu o scrisoare rulată strâns. Ochii omului se învăpăiară spre soldați ca două oglinzi. Căutând o ruptură în cercul de oameni, încercă s-o ia la fugă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Amagasaki, cât și în tabăra de la Shimo Toba. Imediat ce reveni în tabără, Mitsuhide se întâlni cu generalii săi, la comandament, și discută strategia de luptă. Încă nu-și dădea seama că Hideyoshi se afla deja la o zvârlitură de băț, în Amagasaki. Deși avangarda lui Hideyoshi își ocupa deja pozițiile, Mitsuhide socotea că mai era nevoie de câteva zile pentru a sosi și Hideyoshi însuși. Ar fi nedrept să-i atribuim această greșeală intelectului său. Nu făcuse decât să emită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]