1,778 matches
-
arată totul după o noapte de nesomn, cînd privirile plutesc aiurea. Un adolescent buimac, așa cum sînt adolescenții, un tînăr (după voce) zăpăcit m-a sunat să-mi spună te iubesc. A închis, pînă să apuc să-i zic: ai greșit, băiete. Nonconformismul acestui te iubesc, strigat în pîlnia telefonului la doo de noapte, m-a trezit cu desăvîrșire. Am deschis fereastra, ca să constat că era frig. Frigul venea în valuri: de afară, dar și dinăuntru; de la teancul de cărți necitite, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
plexul solar și-l făcea să eructeze. Mai ales toasturile, încheiate cu tembela urare: "Succes pe sector!", i le bruia: "Să ridicăm paharul pentru unitatea..." "...de monolit!" prelua Miron, de la fileu. "...colectivului, pentru spiritul..." "...spirtul", perturba Miron. "...nostru de echipă. Băiete, băiete, ți-i prea bine ție", îl amenința Volodea. Nici că-i păsa. În ținută mereu surprinzătoare, dădea iama prin cadîne: "Punem de cafea? O punem?", insinua păcătosul, cu ochii pe Maja Desnuda, nume de alint pentru Maia Branea. Starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
solar și-l făcea să eructeze. Mai ales toasturile, încheiate cu tembela urare: "Succes pe sector!", i le bruia: "Să ridicăm paharul pentru unitatea..." "...de monolit!" prelua Miron, de la fileu. "...colectivului, pentru spiritul..." "...spirtul", perturba Miron. "...nostru de echipă. Băiete, băiete, ți-i prea bine ție", îl amenința Volodea. Nici că-i păsa. În ținută mereu surprinzătoare, dădea iama prin cadîne: "Punem de cafea? O punem?", insinua păcătosul, cu ochii pe Maja Desnuda, nume de alint pentru Maia Branea. Starea rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dimineață, se trezi în zori și se privi în oglindă. Era neras, îngrijorat de unele probleme la care încă nu găsise răspuns, dar își zise cu un zâmbet nedeslușit: Am îmbătrânit! Sunt tată, băiatul meu a împlinit o zi... Ei, băiete, altă făină se macină de acum la morile tale! Viața e ca o apă curgătoare: chiar dacă apar unele obstacole, nu poate fi oprită în loc. Trecând prin filtrul minții, această lege nescrisă a pământului, Olga ținu să-i declare Inei că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
eu pe strada aceasta plină de ierburi ca și cum n-ar fi călcată de nimeni, mă uit cum se cheamă: da, strada Uzilop, nu știu cum să ies; paralel cu mine-n tufișuri, ceva se târăște când merg, stă când mă opresc: „hei, băiete, cauți ceva?“, „unde este strada Polizu?; cine mi-a vorbit, de unde; n-am auzit decât Întrebarea fără voce, Înainte la dreapta, Înainte la stânga, la dreapta, la stânga, prima la stânga, a doua la dreapta, Înainte la stânga, la dreapta până Întrebare stop: „ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un petic de pământ, mai bine să-i tai mâinile. Așa ceva mai rar, ce să-ți spun... Ei, te-am salutat, cucoane, că văd că ne-am oprit, și să ne mai întîlnim sănătoși!... (Deschisese portiera.) Aide, hamal, hamal!... Aici, băiete!... N-auzi, bre? Ce, ești surd?... Unde te uiți, zăpăcitule? Nu mă vezi? Ce, ești orb?... Vino repede și ia astea! Locomotiva gâfâia rar, extenuată. Printre respirațiile ei dominatoare, glasurile oamenilor ce coborau din vagoane și ale celor ce-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Când vor ajunge cele două mii cinci sute de pogoane de la Babaroaga în mâinile țăranilor, aș vrea să te văd ce învoieli ai să mai poți face cu dânșii. Au să-ți râdă în nas și să-ți dea cu tifla, băiete! Azi sunt (vru să spuie că sunt hoți, dar își aminti de Buruiană și schimbă)... sunt cum îi știm; atunci o să-și bată joc de tine și mai târziu o să te bată de-a binelea. Mulțimii îi trebuie stăpân și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prost să vă dea pământul până nu se asigură de bani, ca să-l înșelați voi și pe urmă să ziceți: n-avem bani, dar moșia n-o dăm înapoi că-i a noastră, măcar că n-am plătit-o... Ei, Marine, băiete, multă țuică ai să mai înghiți până să păcălești tu pe boierul Miron! ― D-apoi că omul cu socoteală nici nu se poate gândi să ia pământul de pomană, zise și Luca Talabă dojenitor. Numai dumnealui crede așa, că vorbește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avut nici o pedeapsă. Plutonierul îi mai puse câteva întrebări, mai oftă după viața de la București, unde a petrecut și el de vreo două ori înainte de a se însura, și apoi strigă către Pantelimon: ― Uite-așa să te porți și tu, băiete, ca dânsul, nu să-mi umbli cu rebeliuni! Îl amenință, râzând, cu degetul, apoi strânse mâna lui Petre: ― Într-un ceas bun! 3 ― Ia s-auzim, măi băieți, ce vă doare? zise Miron Iuga către țărani care, cu capetele goale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a sosit, dar i-au venit cumpărători la moșie, răspunse bătrânul. ― Ce spui? făcu tânărul mirat. Și anume cine, cine? Miron Iuga îl privi o clipă și pe urmă spuse întorcînd capul: ― Țăranii! 4 ― Dă-te jos de acolo, măi băiete, că-mi dărâmi portița, fire-ai al dracului! strigă baba Ioana, bosumflată ca totdeauna, către copilul lui Vasile Zidaru, care se legăna, cățărat pe ulucile portiței, lălăind cât îl țineau plămânii. Ioana dădea de mâncare purcelului mai în fundul ogrăzii, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scaune fără spetează, unde avea cancelaria moșiei ― în corpul caselor de argați ― Plata-monu scoase din portofelul umflat o hârțoagă albă și o flutură sub ochii logofătului. ― Vezi tu zdreanță asta, Chirilă?... O vezi bine... Uită-te!... Ei, asta e Babaroaga, băiete! strigă arendașul cu o bucurie exuberantă. Uite asta! Poți să le și spui oamenilor, ca să știe și să nu-și mai bată picioarele de pomană pe la curte! ― S-o stăpâniți sănătos! zise Chirilă cu respect. ― Să dea Dumnezeu! mulțumi Platamonu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tu ai să ajungi! Ascultă-mă pe mine ce-ți vorbesc, că eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rând cumsecade. Ai să ajungi, băiete, pentru că îți place munca și nu te codești! Să știi!... Ai și talent, ești și sârguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. Nu zic, se poate să te lași de meseria asta, că te văd băiat cinstit și corect, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nadina nu mai tăcea din gură, atâta era de entuziasmată. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un strigăt nearticulat, aci lălăia un început de galop cantabil și din când în când striga către vizitiu cu o încurajare ațîțătoare: ― Hai, băiete, hai, nu șovăi! ― Nu șovăiesc, coniță, n-aveți grijă! mormăia Petre fără a se întoarce, cu glas în care tremura un râs puțin bațjocoritor. Goana vijelioasă ținea de un ceas. Trecură prin Ruginoasa, prin Bîrlogu, prin Babaroaga, prin Gliganu. Pe când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lung, să-l domine. Petre îi înfruntă privirea, simplu, ca și când ar fi zis că el nu se sperie de o muiere, fie și boierească. Apoi Nadina răspunse puțin disprețuitor: ― Crezi că pentru ochii voștri am să-mi risipesc averea? Nu, băiete, și nu, oameni buni! Eu vând moșia, ca să iau bani în schimb, nu ca să fac pomană altora. Pomană poate să facă statul, dacă vrea... În colțul străzii, țăranii se opriră și se sfătuiră până ce îi pătrunse frigul la os. Porniră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ochii ei. Dacă ar ști omul dinainte ce-l paște, s-ar feri, dar așa... ― Te lăcomiși să slujești pe grecotei ș-acu plătește Gherghina! mormăi Nicolae cu imputare. ― Acu lasă-mă și nu mă mai năpăstui și tu, măi băiete, că destul m-a bătut Dumnezeu! făcu Chirilă amărât. Că eu dacă am știut că Gherghina e în dragoste cu tine, n-am mai păzit-o prea tare, că mă bizuiam și pe tine, de! ― Apoi eu tot nu mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
își descoperea dreptatea lui. Răspunse cu un surâs vag de aprobare. Roșu insistă: ― Sper că ai citit în ziarele de dimineață? Dar ce e în ziare e floare la ureche. Ministerul de Interne dă drumul numai telegramelor inofensive. Realitatea, ehe, băiete, realitatea e... Încheie cu un gest care voia să exprime maximul de îngrijorare patriotică. Cum însă Herdelea continuă să tacă nedumerit, secretarul continuă misterios: ― Dansul macabru a început! Și boierii noștri își pierd capul! Să-l vedem acuma pe gentilul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
minute o șterse acasă, nevrând să fie de față când oamenii vorbesc prea multe prostii. Petre Petre, înflăcărat, amintea lui Luca Talabă cât au alergat prin București pentru moșia cucoanei, și încheie: ― Bine că nu ne-am încurcat! ― Ei, stai, băiete, că nu s-a isprăvit! Dacă s-ar împărți moșiile cum merge gura oamenilor, ehei, bine ar fi! Atunci glasul lui Trifon Guju, zgrunțuros și ursuz, se înălță peste șovăirile țăranilor: ― Da noi ce facem, măi creștini? Șezătoare ori?... ― Așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Că noi liniște și pace vrem, și dreptate!... Dar credeam că boierul te-a întrebat și pe matale cum și în cel fel să împartă pământurile la oameni... ― Apoi tocmai pe boierul Miron I-ai nimerit să împartă pământuri, Marine băiete? râse primarul. Nu-l știi tu pe dumnealui cât i-e de dragă moșia? ― De bunăvoie cine-și împarte averea? mormăi Ignat Cercel. Dar dacă-i porunca de la vodă?... Mie nu mi-a luat porcul pentru bir? Ș-am tăcut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că noi ce păzim? strigă Petre Petre mai tare ca toți. În vreme ce oamenii se frământau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său Costică: ― Du-te, măi băiete, la mă-ta mare să te joci cu copiii, c-așa ți-a poruncit mămica! Du-te, Costică, nu te ține după mine, printre picioarele oamenilor, c-aici nu-i de copii, nu vezi? (Și cum Costică tăcea și se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai adineaori i-a plecat de pe cap nebunul de Anton: " Abia scăpai de un nebun și-mi vine altul, mai îndrăcit". Când în sfârșit Costică, împreună cu Nicu, se ivi în pragul casei, bătrâna îl bombăni fără să-i privească: ― Ascultă, băiete, să vă jucați frumos și să nu mă mai amărăști și tu, că sunt eu destul de amărâtă, fire-ar a dracului! Costică nu luă în seamă cicăleala ei și, după ce se învîrti puțin prin casă și se hărțui cu câinii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi mai ocăra, îi mai blestema ca să nu-și facă de cap: ― Măi dracilor, lăsați câinii în pace, c-o să vă muște!... Costică, fire-ai al dracului, nu-mi hâșăi găinile, că se sperie și nu se mai strâng acasă!... Băiete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu călare pe purcel, să mi-l deșeli, bată-te Dumnezeu! Mai târziu, Costică ieși în uliță, unde avea mai mult loc pentru a arăta lui Nicu alte năzdrăvănii. El
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai mult loc pentru a arăta lui Nicu alte năzdrăvănii. El, fiind mai mare, se socotea obligat să întreție admirația tovarășului de joacă prin toate obrăzniciile posibile față de bunică-sa. După un răstimp baba Ioana iar strigă din casă: ― Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce vreo căruță și să-mi mai găsesc beleaua din pricina ta! Numaidecât răsună de peste drum și glasul nevestei lui Vasile Zidaru: ― Nicușor! Vin' la mămica și nu te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ales, însă, nu suferea să-i ocărască nepotul. Cu mâinile ude, cum spăla o cratiță, ieși la poartă, în uliță: ― Costică, drace, acu să vii înăuntru, auzi?... Ce mi te zbenguiești pe drum? Ograda nu-ți ajunge?... N-auzi, măi băiete?... Ori înăuntru, ori pleacă acasă! Copilul se miorlăi, fără a se opri din joc: ― Ce-ai cu mine, mamaie?... Lasă-ne să ne jucăm, că nu facem nimic! Bunica, dezarmată, bolborosi ceva, trânti portița și se întoarse la cratiță: ― Să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fire-ai al dracului! Nici n-apucă bine să-și bage iar mâinile în cratiță, că se și auzi de departe un tutuit de automobil. Cât era de mânioasă, baba tot mai strigă după odorul de nepot: ― Fugi de-acolo, băiete, să nu te calce aia! Nicu, fricos, nu mai așteptă glasul mămicăi și se retrase grabnic după portiță, mulțumit să privească printre uluci. Costică însă, viteaz, se înfipse în mijlocul uliței și de acolo făcu falnic: ― Uite, Nicule, mie nu mi-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne-o lăsa-o guvernul s-o dăm? ― Eu nici n-o mai comunic, făcu Bididiu, somnolent. Ar fi inutil. Noi nu publicăm decât informații cu ștampila oficialității. ― D-aia sunteți organul lașității de cugetare! surâse un tânăr bătăios. ― Zi, băiete, cât poftești! murmură redactorul, strângând din umeri. Ce, Universul e jurnalul meu? Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. Se auzeau glasurile aprozilor de pe culoare: "Poftiți la ședință, domnilor deputați!" Examinând figurile de jos, Titu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]