2,854 matches
-
cu costumele marca Banana Republic. Nu mai văzusem în viața mea un ansamblu atât de rafinat. — Îți plac? m-a întrebat Randall, plin de speranță. Sprâncenele i s-au ridicat, iar preț de-o clipă, Randall a semănat cu un băiețel care-și dorea, cu disperare, să mă facă fericită. — Îmi plac la nebunie, i-am răspuns. Îți mulțumesc foarte mult. Cadouri generoase de la frumosul și minunatul meu prieten... știam că era ceva la care multe femei visau, dar eu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
milițienilor. Primirea la Academie a renumitului scriitor, somptuoasa vilă anoului academician, academicianul vorbind la Congresul Partidului. Curtea fabricii. Apartamentul moșierului tocmai arestat, celebrul colecționar de tablouri. Istoria unei familii. Pianistul copil, tatăl, grav, lângă mama obeză, cu ochelari. Fetița și băiețelul la școală, plimbarea cu barca, înmormântarea fetiței, concertulfestiv. „Cinci mii de fotografii, domnule Vancea! O epopee!“, anunțase victorioasă Venera. Croitorul cu familia, cei doi frați ofițeri. Balerina cu maică-sa și cu pisicile. Ședința de partid a surdomuților, nunta surdomutilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a fost mai mult decât un clișeu plin de sentimentalisme infantile. Dar, la vremea aceea, eram doar un copil, iar războiul era pretutindeni și toată lumea vorbea despre el, tot timpul. Eram prea mic ca să plec pe front, dar, ca toți băiețeii grăsuni și fără minte, visam să mă fac soldat. Scârbos. Scârbos și iar scârbos. Ce capete seci suntem noi, muritorii. Așa că am creat în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
eram un suflet atât de altruist și netemător, m-am autoproclamat salvatorul lor. Era misiunea mea, țelul meu în viață și în fiecare zi, până la sfârșitul războiului, m-am parașutat în câte un colț demolat al Europei pentru a salva băieței și fetițe care rătăceau sub amenințarea foamei. Coboram cu greu coaste de munte incendiate, traversam înot lacuri ce explodau, îmi făceam loc cu mitraliera prin pivnițe umede și, de fiecare dată, descopeream încă un orfan, luam un copil de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Harry. Pa-pa. Apoi ușa s-a deschis și, în timp ce Dryer și Trumbell își făceau loc pe lângă el, Rufus a aruncat o privire în birou și l-a văzut pe Harry așezat la birou cu capul în mâini, suspinând ca un băiețel. Dacă ar fi rămas pe loc și și-ar fi lăsat timp să se gândească la cele petrecute, și-ar fi dat seama că Trumbell și Dryer nu au nici o dovadă împotriva lui și că amenințarea cu poliția nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nostru complet tăcută, în timp ce lumea rostea scurte discursuri vorbind despre Harry și, apoi, în timp ce Tom deschidea cutia și răspândea cenușa pe pământ. Părea că treaba noastră aici se încheiase, dar, până să ne întoarcem pe călcâie și să plecăm, un băiețel negru și dolofan, de vreo doisprezece anișori, s-a desprins de la marginea păduricii și s-a apropiat de grup. În brațele întinse ducea un CD player, pe care îl purta ca și cum ar fi dus o coroană pe o pernă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mea alături de domnul Kirrane și aștept ca Amy să plătescă ce a cumpărat. Se instalează acum oboseala de după drum și mă lupt să țin ochii deschiși. Amy se întoarce de la casă încărcată de haine și jucării pentru nepotul ei. Norocos băiețel. Nu-mi aduc aminte să fi avut vreo mătușă care să facă cumpărături pentru mine. Spune că vrea să se întoarcă la hotel să lase lucrurile în camera ei, pentru că nu vrea să le care după ea toată seara. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nici măcar să nu-și deschidă cadourile înainte de ziua de Crăciun! Cum aș fi putut să nu știu dacă o să am băiat sau fată? Sunt încântată că o să fie fată, pentru că mereu mi-am făcut griji că dacă voi avea un băiețel, o să vrea să iasă să bată mingea tot timpul sau așa ceva. Sau o să se joace de-a soldatul și o să vrea să mă lovească întruna. Vedeți voi, nu am avut decât o soră, așa că nu prea am cunoscut băieți. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
trezesc într-o curte, în care se intra din drum fără nici o opreliște, nici un prag, nici un gard, o curte unde zece-doișpe copii destul de mici pentru a nu se rușina unii de alții să-și arate goliciunile feselor și sexelor de băieței și fetițe, se tăvălesc în nisip și băltoace de-a valma cu niște câini. De unde pot să iau autobuzul spre oraș? grăiesc eu cu intenția să mă fac auzit, dar a trebuit să repet de vreo trei ori până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îmi stârnește râsul. Își cere scuze pentru maniere, dar mănâncă mai departe. Zice despre el că e un vas de toaletă care trage mâncarea în jos. Îmi încrucișez picioarele pe podea și-l privesc cum doarme. Chipul dulce, ca de băiețel. Uneori salivează. E atât de obosit, că doarme cu haina pe el. Nu mai are energia să și-o dea jos. Nu-l trezesc. Încet, cu grijă, îi scot pantofii din picioare. Pe stradă trece un camon. Mi-e teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un hambar. La cel dinspre apus se înalță o fântână publică. Fântâna nu are nici un fel de bare de protecție și iarna e acoperită de gheață. Plutonul meu trece strada, îndreptându-se spre terenul de instrucție. Lângă fântână, zăresc un băiețel cu obraji ca merele. Scoate apă cu o găleată legată cu o funie. Greutatea îl face să se aplece periculos de mult peste marginea fântânii. Ar putea să alunece și să cadă în orice clipă. Când trec pe lângă el, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aprig și ne bătea adesea pe mine și pe frații mei. În acest punct al povestirii, fata își inserează comentariile. Îl descrie pe tatăl ei. Zice că înțelege perfect cum trebuie să se fi simțit pe vremea când era un băiețel speriat de tatăl lui. Îl privește cu ochii în lacrimi. El dă din cap, îi ia mâinile, le ține într-ale lui și continuă. Tata nu ne-a dat nici un ban. Ne dădea cea mai proastă mâncare. La cincisprezece ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
s-a declarat războiul - pentru frontul rușilor din Galiția; boii - mâncați și ei de armată... Eu n-am apucat, dar mi-a spus Moș Iacob: Severin se Înhăma, cu nevasta, la plug, Își băgau gâturile În șlih și trăgeau, Pantelimon, băiețelul avea cinci ani, trebuia să stăpânească plugul, să-l ție drept... Acela Adam! Aceea „sudoare a frunții”... Așa a arat, a boronit Severin - dar cum să-i ceri unui suflet să tragă În ham, de bunăvoia lui? - Nu poate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fată; mică și tâmpică. Nu mă supăr nici când, venită pe la spate, Îmi dă o bleandă: cad cu mâinile amândouă În paner, drept În cele frumos culese. Doamna zice: - Mili! Îți rup urechile, dacă nu-l lași În pace pe băiețel! Îmi vine să-i dau una Doamnei cu o abricoată răscoaptă și răs-chiflicită sub talpă - cum, băiețel? - Nu face nimica, zic eu, cu glasul meu cel gros, descoperit În pădure. E-așa de mititicăăăă... - Ba mititic ești tu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu mâinile amândouă În paner, drept În cele frumos culese. Doamna zice: - Mili! Îți rup urechile, dacă nu-l lași În pace pe băiețel! Îmi vine să-i dau una Doamnei cu o abricoată răscoaptă și răs-chiflicită sub talpă - cum, băiețel? - Nu face nimica, zic eu, cu glasul meu cel gros, descoperit În pădure. E-așa de mititicăăăă... - Ba mititic ești tu și cu mă-ta ta! Doamna o Înhață din zbor (cunosc metoda, de la mama), o duce, la subțioară, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nazuri de cel puțin doi ani. —Adolescența, a murmurat ea doar pentru sine. Perioada dintre copilărie și viața de adult. Puștiul nu fusese așa de la început. Când Fiona se cunoscuse cu David, în urmă cu patru ani, Jake fusese un băiețel prietenos, de doisprezece ani, cu ochi mari și albaștri și un păr blond, nețesălat. Fusese angelic și ca aspect, și ca fire. În vremea aia, până și Belinda fusese înțelegătoare. Ea se despărțise de David înainte ca bărbatul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nevoie de cineva care să-i repare mașina? În ciuda faptului că Jake era un adolescent înalt și bine făcut, care probabil c-ar fi fost în stare să escaladeze și vârful Kilimanjaro fără să transpire, Belinda continua să susțină că băiețelul ei e foarte fragil și de aceea are nevoie ca ea să fie acasă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile din șapte, ca să-i satisfacă toate poftele - să-i încălzească tăiețeii preferați sau să-l ducă prin oraș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din casa părinților lui Luca. Dac-aș putea să dau timpul înainte, s-a gândit Alison, oare aș sta aici și m-aș uita la fotografii cu mine și cu copilul lui Luca? Sau poate chiar cu doi copii... un băiețel și-o fetiță? Femeia își dorea asta cu disperare. Numai gândul că n-avea să aibă nici un copil și imediat i se trezea în piept o durere sfâșietoare. Alison a deschis încet ușa de la baie, a intrat în încăpere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ușa bucătăriei, femeia s-a întors către cuptor cu un zâmbet larg pe față - același zâmbet care nu-i părăsise buzele aproape toată ziua, începând cu mijlocul dimineții, când James o sunase ca s-o anunțe că Deborah născuse un băiețel. Șah-mat, s-a gândit Julia pentru a mia oară, în vreme ce scotea păstârnacul tras în miere de la cuptor și-l răsturna din tavă cu mână de expert. Acum că făcuse un copil cu altcineva, era imposibil ca Deborah să continue să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai spus nici cum îl cheamă. Asta pentru că nici eu nu cunosc răspunsul la întrebările astea, i-a replicat James pe un ton plat. N-am primit decât un sms de la Deborah, în care mă anunța c-a născut un băiețel și că totul pare să fie în regulă. La dracu, s-a gândit Julia, tipa zace întinsă pe spate, în timp ce doctorul îi coase vintrele, dar tot reușește să-i scrie un sms nenorocitului meu de bărbat. Oare tenacitatea ei chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui Paul? a spus ea cu voce tare ca să-și confirme faptul că auzise corect. Julia era teribil de nelămurită. —De unde știi? Jade a ridicat din sprâncene și-a aspirat aerul printre dinți. Păi, cea mai sigură chestie e că băiețelul e alb ca laptele. Juliei i-a fost imposibil să se abține și și-a dus o mână la gură. —Doamne Dumnezeule! Și Paul a știut? — Nu. Prima dată când a bănuit ceva a fost când moașa i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
treaba? Susan a zâmbit cu căldură. —Au fost de-a dreptul minunați. Și, sincer, niciodată n-am crezut c-o să ajung să spun asta despre ei. Milly stă la ei destul de mult, iar Jenny chiar mi-a zis că, după ce băiețelul o să mai crească puțin, ar fi fericiți să meargă și el să stea acolo. Ca să-mi mai trag și eu sufletul. Susan a sesizat surpriza de pe chipul Juliei. Știu, e o schimbare de proporții! Dar, în ultima vreme, eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am recunoscut-o imediat. Ea era femeia cu care Îl văzusem pe Derek În seara aceea, la Silver. * * * Mi-am ascuns capul În dosul revistei. Cu coada ochiului, o vedeam venind către mine, pe stradă, ținându-l de mână pe băiețel. Contrastul dintre ei era izbitor. Ea era Îmbrăcată de sus până jos În negru, dar nu genul ăla de negru uzat, specific pentru Camden, pe care nu se observă petele și care maschează rotunjimile, ci din acela de firmă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Era ținuta pe care ar fi Îmbrăcat-o și Rachel: pantaloni de călărie, un pulover pe gât și o haină din piele foarte fină, cu curea, iar În picioare, ghete scurte, cu tocuri pătrate, după ultima modă. Cu toate astea, băiețelul de lângă ea era Înveșmântat Într-o explozie de culori: haină galben strălucitor, șapcă de baseball roșie, pulover În dungi multicolore, peste care avea și o vestă matlasată, plus blugi verzi. Ce la modă era micul șmecher?! Părea foarte entuziasmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fost exact ce Îmi trebuia. — Eu sunt Sam, m-am recomandat. Sam Jones. — Janice King. Ne-am zâmbit reciproc. În curând, gura mea avea să crape de atâta veselie și bunăvoință. — Ți-am mai auzit numele, am zis, arătând spre băiețelul de pe scaun, care-și bălăngănea picioarele din toate puterile. El trebuie să fie al lui Derek, nu? Îi seamănă foarte mult. — Devon Îl cheamă. Da, e a lui Derek. Seamănă deja cu tatăl lui. Janice Întinse mâna ca să-l potolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]