16,324 matches
-
Avionul meu. MICUL PRINȚ: Se poate. Dar mie-mi trebuie o oaie. Desenează-mi-o, te rog! OMUL: Să mai încerc o dată. Repetă jocul, îi arată desenul) Poftim! MICUL PRINȚ: N-ai nimerit-o nici acum. Oaia asta-i prea bătrână. Eu vreau una care să trăiască mult. OMUL: Foarte bine. Acum am înțeles. (Repetă jocul) Iată, asta e o ladă. Oaia care-ți trebuie ție se află înăuntru. MICUL PRINȚ: Bravo! Chiar așa mi-o și doream! Crezi că oaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chiar că erau interesanți. Mai ales când luau ceva la bord. Adică aproape tot timpul. Într-o după-amiază, când Paganel a avut proasta inspirație să le treacă pragul, în curtea familiei Ghindoc situația se prezenta în felul următor. Ghindoc ăl bătrân atârnase niște pastramă pe prispă. În niște cârlige. Și câinele mâncase toată pastrama. Drept urmare, bătrânul alerga câinele să facă din el pastramă. Din câine. Ghindoc ăl mic (ăl mic e un fel de-a spune, având în vedere că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cu personalitate juridică, cu finanțare de la bugetul de stat și funcționează În subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Direcțiile județene au atribuții privind auditul intern, organizarea și coordonarea activităților de asistență socială de ocrotire a minorilor și familiei, a bătrânilor pensionari și nepensionari, precum și a altor categorii de persoane vulnerabile. De asemenea, sprijină agenții economici și unitățile bugetare În vederea aplicării corecte și concrete a legislației În domeniul salarizării, normării muncii, Încheierii contractelor colective de muncă, solicită agenților economici și instituțiilor
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
Învățătorul și-a luat bastonul de după ușă și, sprijinindu-se de brațul lui Costăchel, au pornit spre poartă. Ia să-l pup pe Tăchel, că tare-i frumos - a grăit învățătoarea. Măi, da’ mândri mai suntem noi astăzi! a apreciat bătrânul învățător. Dar nu mi-i rușine nici cu mămicile lor. Uite-te la ele cât îs de emoționate și ce bujori le-a pus în obraji bucuria! Hai să ne grăbim, copii, că se cam apropie ceasul... Cei doi tineri
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la ele cât îs de emoționate și ce bujori le-a pus în obraji bucuria! Hai să ne grăbim, copii, că se cam apropie ceasul... Cei doi tineri învățători le-au ieșit în întâmpinare. Aveau multe motive să iasă înaintea bătrânului învățător... Purtau în brațe buchete de flori, iar pe chip zâmbete calde și pline de respect... În zidirea noii școli ședea întipărită gândirea și strădania îndelungată a bătrânului. Costăchel venise în chip de părinte, dar ei considerau prezența lui ca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din vedere faptul că lumea din jurul nostru se mișcă și se schimbă mereu. E ușor de ghicit care sunt lupii din jurul țării noastre. Unii dintre ei au stăpânit bucăți mari din țara asta vreme înelungată. Acestora - Austro-Ungaria și Rusia, lupi bătrâni - li s-a adăugat acum unul nou: Bulgaria. Vom vedea ce ne aduce viitorul, dragul meu. Doamne, câte am putut să aflu de la dumneavoastră astăzi! Ce știam eu nu avea mare valoare. E drept că în ultima vreme nu am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai cu mine. Păi, cum să-ți spun, moș Dumitre, dacă matale o ții tot într-o șagă? Și mie cum nu-mi place șaga, cum nu-i place mâței smântâna, ai nimerit-o numai bine. Ia te uită. Om bătrân și prost. Te țin la poartă ca fetele mari pe flăcăi. Ia fă-te-ncoa’, măi Petrache, și deslușește-mi pe așăzatelea taina despre care ai adus vorba. Moș Dumitru a luat-o înainte, iar Petrache pe urmele lui. Când
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o vedeți? E aici de față și râde pe sub mustăți. Tu ești, Petrache? Apoi, drept să vă spun, am nădejde în asemenea dădacă. Să vedeți numai ce țâfnos îi când îl aștept seara ca să-l iau acasă. Ca o fată bătrână. Ce mai... Nașule, nu-l lua în seamă. Și tu, Petrache, nu crezi că ne-am cam lungit la vorbă? Ia hai acasă, că s-a înnoptat de-a binelea. Hai, băiete, că cum văd eu te-ai cam dedulcit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
capra căruței, în stânga vizitiului, și s-a apucat să caute prin jurnale... Să se lămurească cum vine treaba cu Ardealul, că acolo la prefectură prea se agitau toți... „Am să mă opresc la nașul, să mă tălmăcesc cu el. Bătrân bătrân, dar mintea i-i limpede cum îi cristalul. Ce bine ar prinde acum să mă întâlnesc și cu agronomul” - gândea Costăchel, după ce citise câteva știri din jurnale... Când au ajuns la poarta învățătorului, se înserase binișor și în casă era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tu îți mai aduci aminte de copilărie? Drept să-ți spun, am uitat de ea cam de multișor. Da’ ce vrei să spui cu asta? Când vom ajunge la piață, tu ai să rămâi la căruță, iar eu - ca mai bătrân - am să cercetez dugheana și apoi am să merg la doctor. Ei, acum ai priceput cum devine treaba cu copilăria? Am priceput eu de la început, pentru că multe zile amare mi-o făcut mie piața asta când eram mic. Ședeam în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dar parcă te așteptam... și ai venit.” Am băut apoi câte o picătură... Parcă nu îndrăzneam să beau... „Pe mine - a pornit vorba colonelul - m-au lăsat aici în spatele frontului să am grijă de rezerviști. Ei spun că sunt prea bătrân pentru prima linie, dar, dacă va fi nevoie... Mă vor trimite. Nu mai avem tunuri. Așa că ne vom face infanteriști. Iepuri de câmp, cum se spune. De fapt, infanteria este - o recunosc și răutăcioșii - regina armatei... Cu cine ai venit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dacă n-o voi citi din scoarță-n scoarță - a filozofat inginerul Cicoare. Și unde propuneți să o răsfoim, domnule inginer? - a întrebat Petrache. Locul cel mai potrivit ar fi aici, la mine. Ce spuneți? Nu vă cere prea mult bătrânul vostru prieten? Costăchel și Petrache s-au privit reciproc și răspunsul a venit fără ezitare, prin glasul lui Costăchel. Nu ne cereți prea mult. Tot vine iarna acușica și nopțile sunt nesfârște... Numai bune de povești... Armăsarul își mușca zăbala
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noaptea mai repede”. „Spune, măi Tânjală!” Și-a dres caprariul glasul și... „Satul meu se cheamă Buhai. Așa îi zice și pace. Într-o zi, pe o căldură mare, la fântâna din marginea satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde ai fost, mătușă, pe o căldură ca asta?... Apoi... am fost cu nora
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
șosea, sub pază... Direcția de marș? Cine s-o știe?... Rusnacii ne-au spus că războiul s-a terminat și vom pleca acasă. Drept-îi că după câteva luni de marș din lagăr în lagăr ne-au ales pe cei mai bătrâni și... „pașol damoi”. Adică acasă. Cei tineri - se știe - au luptat împotriva nemților până în mai 1945 - a sfârșit vorba Petrache, cu obidă în glas. Povestea mea îi lungă, băiete. Ca s-o pot povesti, îmi trebuie timp să-mi revin
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lipsea... La apelul de dimineață - înainte de plecarea la muncă - Costăchel a cerut ca Brad Filip să fie pus șeful unei grupe. Ia să-l văd! Care-i individul? - a întrebat șeful. Aista-i! - l-a arătat pe Filip. Îi cam bătrân... Va face treabă? Îi autoritar? Ori trebuie împins de la spate? Va face - a răspuns militărește Costăchel. Pe răspunderea ta! În caz contrar... Știi ce vă așteaptă pe amândoi!... Sfârșitul verii a venit parcă mai repede. Vremea se înrăutățea din ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
capăt nu putea fi bănuit unde începe și unde se sfârșește. În fiecare dimineața, Simona vedea de la aceeași fereastră femei cu copii în brațe, școlari cu ghiozdane grele pe spate, muncitori, funcționari grăbiți să înceapă o nouă zi de trudă, bătrâni pensionari sprijinindu-și anii în bastoane, parcurgând anevoie drumul până la alimentara din colț pentru o sticlă de lapte, un iaurt și o pâine proaspătă. Aceleași și aceleași cotidiene preocupări, fără nici o excepție, de la o zi la alta. Cum se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vreun necaz, ești bolnavă? Simona reflectă o clipă, apoi îi rugă pe amândoi să ia loc, să fie calmi și să o asculte: Tată și mamă, luna care vine împlinesc 36 de ani. Sunt, cum s-ar spune, o fată bătrână. Nu am primit nici o propunere de căsătorie în toți acești ani care s-au numit anii tinereții mele. Părinții o ascultau cu luare aminte, nebănuind unde vrea să ajungă. Ei, și, spuse tatăl, ei și? Simona își pierdu pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scândurele să i-l imobilizăm. Nană Marie, dă-ne matale repede niște sfoară mai groasă, avem mare trebuință. Așa bandajat îl transportară la spital. Trei luni în șir purtă Costache Deleanu gipsul greu și incomod. Făcu mai multe controale. Osul bătrân se lipea greu. Doctorul care îl îngrijea îl iscodi: Te văd om în vârstă și înțelept, așa îmi pare, ce-ți veni să tai un copac înainte de a-i cădea frunza? Îmi stătea în cale dom' doctor, ș-apoi începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cărți nu era chiar sigur). Cu toate acestea, însă, el cunoștea mecanismele și principiile doar teoretice ale adevăratei iubiri, făurindu-și, astfel, modelul perfect de fată, la care privea cu aspirație. Își dorea să fie nici prea tânără, nici prea bătrână; nici prea înaltă, nici prea scundă; nici prea grasă, nici prea slabă ș.a.m.d. Dar era absurd și contrar cu totul bunului simț! Se pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare. Dacă spiritul este glasul materiei, atunci creatorul meu se vede că a cam dat greș în a mi le sincroniza
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-i nevoie să le trăiești neapărat pe viu, ca să te lămurești cât de adevărate sunt. Așa încât, într adevăr, socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de mai demult, că, decât să mor bătrân, sărac și liniștit, mai bine tânăr, bogat și neliniștit! Sibarit mă fac, asta vreau, asta mi se potrivește mie! Mă rog, acestea toate sunt doar gânduri, gânduri proprii, pe care am să le pun eu, odată și odată, în practică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de minute totul va fi gata. Veniți să vă Îmbrățișez, dragii mei dragi! Abia aștept să așezăm bucatele pe masă, să ciocnim un păhărel de “țuică de prună” și, nu În ultimul rând, o “Grasă de Cotnari”, care este și “bătrână” pe deasupra. Dar să mergem În sala de mese. Maria se va ocupa de acum Încolo de așezarea și servirea celor pregătite. Maria, o femeie În jur de 55 de ani, plinuță, roșcovană, cu bujori În obraji, veselă și pusă oricând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu părea a atrage ochiul privitorului. Cartierul Villaggio Prealino se afla situat Într-o zonă mărginașă, având puține case și dintre acestea, doar câteva mai răsărite. Străzile dau o senzație stranie de pustiu. Cei care locuiesc aici sunt mai ales bătrâni, care arar ies la plimbare. Din acest peisaj șters, mohorât, nu lipsește, nici biserica, nici cimitirul. „Străina” a ieșit să facă primele cumpărături. Cu sufletul abătut și pasul nehotărât, Își aruncă privirea de la o casă la alta, căutând „Fornaia” (așa
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de jale, îi zise: - Te-am visat noaptea trecută. Exact așa cum ești. În aceste haine și în acest batic pe cap. Eu am foarte mulți ani de când port vina unor păcate, pe care nu le pot mărturisi, și acum sunt bătrână și simt că nu voi muri, până nu le voi mărturisi, dar sunt atât de grele și urâte, că nu le pot mărturisi nici la un preot. Mi s-a arătat astă noapte Domnul în vis și mi-a zis
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]