2,242 matches
-
curată pe jumătate. Băi băiete! Pe puțin 35 kg, pun pariu. Are băi, nu vezi că-i cît Victor? 35 kg? Pe puțin 45 kg. Pariez. Uitați-vă ce bot are! se grozăvește Victor. Ca prin minune apar grănicerii. Ce balaur ați prins! Tov. Colonel nu răspunde. O să răspundă el. Dar noi nu putem... Mergem la pichet și confiscăm peștele. Sîntem uzi, trebuie să fugim acasă la Ghireni. Nu ne putem înțelege? Profesorul nu mai impresiona. Era murat ca un șoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
kg de pește în total, deși am fost și prin Delta Dunării de cîteva ori. Acum, la lumina lunii, amintiri pe tema pescuitului îmi creau un fel de frustrare vagă că n-am prins și eu în viața mea un balaur de pește de măcar vrea 5-6 kg, așa, ca să rup gura tîrgului. Deloc optimist, eram totuși vag interesat de un record în domeniu, ceea ce îmi alunga somnul. Este dificil să înțelegi omul pescar care, deși l-ai pune să pescuiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bonus consistent și un sac plin cu mulțumiri și, în plus, recunoștință veșnică. Luna înainta spre înaltul bolții cerești și eu nici vorbă să pot adormi. Lunecam ușor, ușor, spre o stare între veghe și somn și... atunci am prins balaurul. Un pește mare și fioros, pe care îl trăgeam la mal, încordat și tremurînd de emoție amestecată cu bucurie. Atunci domnul Covalciuc își dă arama pe față, sare în spatele meu și apucă de fir. Este al meu, țip isteric și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a spulberat și am recăpătat buna dispoziție. Soarele răsărea majestuos, pe lac era și un bătrîn pensionar, domnul Costică Nechifor. Acesta adusese și sculele de pescuit pentru toți, cel mai mare ac nu depășea un centimetru. Am zis aleluia la balaur și mi-am pregătit ochelarii ca să vad peștele pe care îl vom momi cu rîma tăiată în șapte. Berea însă era rece și o bună dispoziție ne-a cuprins pe toți, încît la toată lumea i se fîlfîia de ce mai găbjeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
i se fîlfîia de ce mai găbjeam în undițe din iaz. Deodată prind ceva în aculețul meu și constat că trag destul de greu la fir. Doamne, este mărișor tare... Visul revine imediat în mintea mea și (ce prostie!) sper la... un balaur mare, dar mare, nu glumă... Cu emoție trag de fir și mă uit îngrijorat la Bogdan, ăla din vis cu scaunul, dar băiatul stă cuminte, doar puțin curios. Mă uit în spate și văd că nu era nimeni. Domnul Covalciuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu vă este frică? Eu am zburat mult în viața mea... Eu voi zbura pentru prima dată cu un astfel de avion. O, să vedeți ce zbor am avut în Algeria... furtună de nisip... primejdii. Dar eu... mă lupt cu balaurul, tai capete, mînuiesc sabia... și iată-mă învingător. Paul zîmbește, fata se face că mă admiră și eu accept, ca prostul, zborul. La micul aeroport ne întîmpină pilotul. Un atlet tînăr, frumos ca un Cupidon și viteaz cum seamăn n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și remarc pe o băncuță niște fătuci despuiate care îmi transmit pupici (măi, a dracului chestie!). Mă uit mai atent la ele și, Doamne, n-au nici un cusur și-s fragede ca puii de găină de un kilogram. Cei doi balauri au trupuri de atleți desăvîrșiți, își pun proteze caraghioase în gură și-și dau singuri pumni în față ca să se frăgezească. În urletele sălii începe războiul. Se mîngîie cu niște scatoalce, cu ceva picioare la cotoare și se înșfacă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că m-aș băga și eu, la vîrsta mea. În prealabil l-aș ruga pe satrap să dea mai cu milă, că sînt hipertensiv și cu alte beteșuguri nasoale!!! Cînd am văzut că am luat-o razna cu gîndurile, că balaurii mă prostesc cu borșul lor, am schimbat postul TV. Pe Maidan, la Kiev, bătălie mare, frate. Din nou sînge, bîte, pietre de spart capete și... muniție de război. Se luptă cu înverșunare ăia cu ăia. Adică ăia vor să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
autorului 7 Capitolul I Incursiuni prin memorie 19 Același pămînt 21 Ispită și păcat 24 Mămăliguța lui moș' Vasile 27 Tovarăși de viață 30 Teroristul din Ghireni 33 Pișca la Ghireni 35 Costică Cotiugă urmașul lui Erik Cel Roșu 38 Balauri vechi și noi 42 M-a chelfănit poporul 46 Comunista din Ghireni 50 Berbecul de la cruce 53 Cu uratul la Conac 56 Comoara satanei 59 În vremea foametei... 63 Scorneli de-ale lui Jules Verne 65 Confratele Onofrei 69 Pușca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sau Scufița Roșie? Nici vorbă! Viziunea reprezentanților noștri despre lume e de o cristalină simplitate: tot ce e dincolo de augusta lor siluetă pendulează între catastrofal și ridicol. Opoziția (respectiv puterea) nu înseamnă decât colecții de zmei diformi, Babe Cloanțe, spâni, balauri, sau caricaturi. Paradisul în seamnă „noi și-ai noștri“. N-am întâlnit, în nici una din taberele politice, politicieni care, din când în când, să facă, inteligent, haz de ei înșiși! Aș semnala o singură excepție: Toader Paleologu, care a adus
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
neutralizeze, primul pas spre crimă. Ca orice animal, omul se naște necivilizat, implicit nevinovat. Trebuie - și-i pun acestui cuvânt ghilimele - deci educat, mai bine zis dresat, Întru feleșagul civilizației: ferocitatea, agresivitatea. Și Începe cu basme În care Feți-Frumoși ucid balauri, scorpii, zmei, evident răi, continuă luând nota zece la o istorie cu viteji care retează dintr’o lovitură naiba știe câte capete de tătari prigonitori, iar apoi se duce la cinematograf spre a savura o „capă și spadă“ ca pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bursuc și chiar o veveriță, tot În izolata Australie. Diversitatea ce urma a fi atinsă de mamifere este astfel prefigurată În „dorința“ de salvare a reptilei, ar spune cangurul zbârlindu-și mustățile abia câștigate. Mândrindu se că e legătura dintre balaur - vechiul dinozaur - și Făt Frumos - omul... Dar mai Înseamnă ceva: evoluția biologică produce involuția, degradarea mediului, văduvindu-l de negentropie, de ordine, pe care i-o suge, de are de unde. Iar dacă evoluția pare a bate pasul pe loc În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În situația În care tot atâta Soare coboară pe Pământ, ba chiar - imperceptibil - tot mai puțin. - Aha! Mie Natura Îmi reglează numărul după câtă energie se află În ecosistem. Voi, cum spune bunul tău prieten și tiz cu omorâtorul de balauri 143 143 Gheorghe Hurmuzache - dușman al faunei, deci poluator - „pisici de petrol“, ați evadat. Și trebuie să Împăcați capra cu varza: tot mai prea mulți pe aceleași - sau tot mai puține - resurse, pe care le Împărțiți tot mai greu. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
contempla în liniște, granitele și varietățile sale în zona Măcin; - Pădurea Valea Fagilor (Rezervație Naturală Biologică); - Popina Blasova (Rezervație Naturală în Balta Brăilei); - Dunărea Veche (Brațul Măcin); - Izvorul de leac din Munții Măcinului; - Broasca țestoasă dobrogeană (monument al naturii) și „Balaurul dobrogean” (cel mai mare șarpe veninos din țară, 2,6 m.); - Castrul roman Arrubium - Măcin (sec. I. e.n.) localizat la 467 m; - Cetățile romane de la Troesmis, lângă Turcoaia (sec. al III-lea - al IV-lea e.n.); - Cetatea romano-bizantină Dinogetia la Garvăn
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Hera,Afrodita și Atena cărora li se aruncase mărul discordiei. Legenda spune că Eris cea posomorâtă, zeița discordiei și bârfei, supărată foc că zeița Tetis n-o invitase la nunta ei cu Peleu, ca să-i strice ospățul, încălecă pe un balaur, zboară în grădina de aur, ia un măr pe care scrie „Celei mai frumoase”, se întoarce la peșteră și aruncă mărul cu grijă între zeițele prinse în horă. Zeițele Hera, Afrodita și Atena l-au văzut, l-au ridicat și-
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
la palavre și tot priveam jos pe stradă fiind avertizate de sunetul trompetei trenulețului care transporta turiștii în Platamonas și îndărăt. Îl urmăream cu privirea cum mergea luminat de beculețe până se pierdea după cotitura străzii ca un pui de balaur. Într-o seară, ne-am hotărât să facem și noi plimbarea la Platamonas cu acest trenuleț. Fusesem în Platamonas de atâtea ori, dar nu gustasem farmecul unei astfel de plimbări, mai ales că una din stațiile lui de oprire era
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cu mână de moarte, acei dinți de zmei care trebuiau să dea viață unei mulțimi de războinici ce te-ar fi asaltat cu armele răsărite din brazdă odată cu ei. Ultima probă e să înșeli cu istețimea ta ochiul neadormit al balaurului păzitor. Aetes, tatăl meu, a terminat ce avea de vorbit, iar voi, grecii, consternați, vă ridicarăți toți de la masă. Ce departe era atunci de tine regatul ce ți-l aduce drept zestre acum Creusa, fiica lui Creon! În acea seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și ți-am zis «Mergi cu bine». După asta, ca și cum aș fi fost grav rănită, am plâns toată noaptea în patul din camera mea: în fața ochilor mei nu vedeam decât taurii și războinicii aceia siniștri, în fața ochilor îmi stătea doar balaurul înfricoșător. De o parte era dragostea înmugurită, de cealaltă frica; și frica amplifică dragostea. De dimineață, sora mea dragă, intrată la mine, mă găsi cu părul despletit, cu chipul nedormit ascuns între perne și peste tot erau doar urme de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
văzut acei bărbați apăruți dintr-odată apucând armele; m-am temut pentru tine până ce acei frați, fii ai pământului - fapt cu adevărat extraordinar - se luptară între ei cu acele arme periculoase, până ce se uciseră unii pe alții. Dar iată că balaurul neadormit, cu solzi zbârliți, trăsnind și șuierând, se descolăcește amenințător, măturând cu foc terenul în fața lânii de aur. Unde era atunci bogata-ți zestre? Unde-ți era soția regală și istmul ce separă cele două mări? Tot eu, eu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
voi, cetățeni ai Colchidei, abandonați de mine! Umbră a fratelui meu ucis de mine, primește sacrificiul expierii: după ce am pierdut regatul, patria și casa, sunt eu însămi abandonată de soțul meu care era totul pentru mine. Am putut să-mblânzesc balaurii și taurii înfuriați și asupra unuia singur, soțul meu, n-am avut nici o putere. Eu, ce cu filtrele mele magice am stins incendii implacabile, nu sunt capabilă să mă sustrag propriilor mele flăcări. Acum, aceleași descântece, ierburile secrete, arta vrăjilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
contact cu zeii invizibili care trăiesc în receptacolul gigantic al naturii. Pământ primitor Pe-aici, pământul e incredibil de primitor. Prin contrast, uneori mă gândesc - așa cum am scris în Metamorfoze - că mi-ar plăcea să semăn în el dinți de balaur. Ca și în mitul fantastic despre fuga Medeei, probabil c-ar răsări din ei niște războinici mercenari, capabili să înroșească pământul-mumă, ucigându-se între ei. Geții nu sunt animați însă de spirit războinic și recurg la arme numai ca să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
populația băștinașă să se integreze normal în viața pașnică a orașului. Sunt obligați să rămână în afara zidurilor și trăiesc pe pământul lor ca niște sclavi. Tocmai din cauza acestor lucruri inadmisibile, pământul ar trebui semănat, precum în mit, cu dinți de balaur; astfel natura sfârșește prin a se umaniza, moleșindu-se. Piatra ajunge să simtă de parcă ar fi un get; copacul devine un războinic în luptă acerbă împotriva invadatorului și murmurul apei îl îneacă pe străin. În fiecare seară contemplu marea în timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vis îngrozitor. Mă aflam în compania Aiei și, deodată, a apărut un soi de monstru, o fiară terifiantă a cărei proveniență exactă n-aș putea s-o precizez. Nu se-nțelegea dacă era vorba de un urs sau de un balaur uriaș; în vis nu eram în stare să-i stabilesc apartenența. Oricum, nu dădea semn că ar fi foarte periculos, dar era evident că vroia s-o răpească pe Aia. Căutam cu orice chip s-o ascund, însă nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
raze, unele mai lungi, altele de mai mică dimensiune, alternând. În cartierul doi, pe fond roșu, un caduceu de aur flancat lateral de câte un spic de grâu din același metal. În cartierul inferior se află Sfanțul Gheorghe ecvestru, asuprind balaurul cu sulița, toate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murala de argint, formată din trei turnuri crenelate. Semnificația elementelor însumate: - Sfanțul Gheorghe evocă lupta de apărare, precum și triumful binelui mereu în contradicție cu râul; - Soarele, simbol al fertilității
HOTĂRÂRE nr. 792 din 27 septembrie 1999 privind aprobarea stemelor unor oraşe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125562_a_126891]
-
dintr-o societate care nu admitea intruziunea depresiilor, angoaselor, alienărilor și frustrărilor, i-am simțit aripa protectoare ca o resursă de rezervă, neinventariată de conștient... Altă amintire primară e o carte. O carte fără cuvinte, pentru preșcolari. Cu prinți, prințese, balauri și castele desenate într-o succesiune al cărei sens ar fi trebuit decodat de-un părinte. Pe pagina stângă din mijlocul ei, un prinț bălai îngenunchease în fața domniței din pagina alăturată. Mâinile lor se uneau sub corola unei flori. Petalele
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]