7,394 matches
-
atârna În afara patului și, nefiind În stare să se miște sub greutatea trupului lui, să se mai lupte cu el, privirea ei s-a Îndreptat Întâmplător spre cer, doar ca să zărească un balon de reclamă ce plutea Încet pe acolo. Balonul era portocaliu și negru, iar pe el scria cu litere imense: KODAK. Zeliha s-a cutremurat la gândul unui aparat uriaș care făcea fotografii cu tot ce se Întâmpla acolo jos, pe pământ, În acel moment. Un aparat Polaroid care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
neomenească, asemeni unui animal Într-un abator. Nu și-a recunoscut propria voce, Întocmai cum nu și-a recunoscut propriul trup, de parcă ar fi fost un teritoriu străin, când el a pătruns Înăuntrul lui. În clipa aceea Zeliha a observat balonul pe care scria KODAK plutind pe cerul senin. A Închis ochii de parcă ar fi fost vorba de un joc din copilărie, sperând că dacă ea nu vedea, nu avea să fie văzută. Acum erau doar sunete, sunete și mirosuri. Respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
avea aeroport internațional și număra mai mult de o sută de săli de cinema, un oraș care era capitala unei țări. Alături de colegiul din Bruxelles, școala mea de la Avignon părea coliba unui cioban. Am fost puși să suflăm În niște baloane, am fost duși la măsurat Înălțimea, mi-au vîrÎt un fel de microscop În fiecare ureche, am fost felicitat pentru capacitatea mea toracică, mi s-a spus că ar fi bine să stau mai drept. Doctorul m-a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
după mine pe coridor gata-gata să-mi smulgă brațul. — L-ai făcut imbecil. — Ești sigură? CÎți ani aveam? — Eram destul de mici, cred că aveai opt ani. Mi-e greu să cred că am Îndrăznit să-i spun „Imbecilule“! — Aveam niște baloane și, ca să te pedepsească, ți-a spart balonul. Mi-aduc foarte bine aminte. Mi-am spus atunci că o să ți-l dau pe al meu. Îl am din nou În fața ochilor pe tata, care mă Învață cum să pregătesc ipsosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
brațul. — L-ai făcut imbecil. — Ești sigură? CÎți ani aveam? — Eram destul de mici, cred că aveai opt ani. Mi-e greu să cred că am Îndrăznit să-i spun „Imbecilule“! — Aveam niște baloane și, ca să te pedepsească, ți-a spart balonul. Mi-aduc foarte bine aminte. Mi-am spus atunci că o să ți-l dau pe al meu. Îl am din nou În fața ochilor pe tata, care mă Învață cum să pregătesc ipsosul și să modelez forme din pastă de modelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În genunchi În fața Întregii familii: „Acum ai să-mi ceri iertare“. Oare nu tocmai citind cartea asta crezuse soră-mea că regăsește amintirea unei dispute Între tata și mine? În cazul ăsta ar fi putut să născocească și povestea cu balonul spart și reacția mea, cînd am exclamat „Imbecilule!“. Aveam ochii Încercănați, căscam la ore, eram ușor iritabil, astfel că maică-mea m-a dus la un medic - o somitate, un specialist În probleme de adolescență și tulburări de pubertate, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Versailles În cinstea lui don Francisc de Assisi, soțul reginei Isabela II, „acel biet regișor al Spaniei“, scria prințesa de Metternich, „absolut nevrednic de serbarea care Îi era oferită“. Artificierul Ruggieri luminase a giorno fiecare fîntînă și agățase În copaci baloane colorate pentru a da iluzia unor fructe luminoase. La căderea nopții, Întregul Versailles a fost iluminat de patru buchete succesive de cîte douăzeci și cinci de mii de rachete fiecare! Scenariul meu avea ca titlu provizoriu Electronic Orgy, un titlu la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trecut. Ca de obicei, Însă, majoritatea erau proaste: o fabrică de prost gust. — Credeam că În New York sunt cele mai bune lucrări din lume, zise Kitty, uitându-se la o „operă de artă“ oribilă, făcută din morcovi de plastic și baloane galbene. Se Întoarse spre Desert Rose, rugând-o să-i fie călăuză În această lume nouă, În care abia intrase. — De ce aduc galeriile toate porcăriile astea aici? Pentru că porcăriile se vând! zise Desert Rose, Încă supărată. Nu-ți amintești? Trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
toate lucrările fuseseră expuse, nu mai părea ieftină, ci stilată. Fiecare dintre galerii avea stilul său unic și cel puțin o piesă care merita pomenită. Modern, nebunesc, neobișnuit, superficial, amuzant, pete mari de culoare, pânze mici În alb și negru, baloane, prostioare, postere, gravuri, picturi murale, instalații... dar și mai uimitor era faptul că toți muncitorii din seara precedentă se transformaseră miraculos În zei și zeițe ale frumuseții și stilului, iar prezența lor era intimidantă. Ceea ce vedea Îi amintea de vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui Kitty, dar Matthew era fericit că găsiseră o masă acolo. Părea un restaurant Învechit, vag provincial, avea senzația că se aflau Împreună În altă țară, În Italia. „Prima Întâlnire“. Erau un cuplu acum. Un cuplu frumos În micul lor balon al iubirii. Au comandat, au cinat, au băut șampanie, au vorbit, s-au sărutat. El Îi spunea „iubito“, ea Îi spunea „iubitule“. — Iubito... zise el, după ultima Înghițitură de spumă de ciocolată. — Da? — Plec la Paris la sfârșitul săptămânii. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
te mai văd? Nu știu, bună Întrebare. Voi fi plecat cel puțin trei săptămâni. Acesta era sărutul morții pe obrazul iubirii lor abia Înflorite. O explozie care avea să facă totul bucăți, să-i sfărâme inima, să spargă În bucățele balonul iubirii lor și să-l răpească pe Matthew pentru totdeauna. În comparație cu cele două zile petrecute Împreună, trei săptămâni păreau o eternitate, o ciupercă nucleară imensă, care avea să Întunece cerurile lor pentru totdeauna și să ucidă tot. Își Închipuise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
permit să mi-o strice. Nu mai suport nici măcar să-i aud numele. Îmi pare rău, dar astăzi vreau doar să fiu fericită. Desert Rose bombăni nemulțumită, dar promise. Kitty o simțea atât de plină de Charlie, de parcă era un balon umplut până la refuz, gata să explodeze. Simțea nevoia să-i murmure numele În fiecare secundă, altfel s-ar fi sufocat cu gândurile legate de el. Kitty ieși În grădină și se Întinse la soare, așteptându-și prietena. O oră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
întregime din sticlă. Ascensorul urca, parcurgând încet etajele, arătând succesiv nivelele, galeriile, magazinele, scările principale, scările rulante, punctele de întâlnire, cafenelele, restaurantele, terasele cu mese și scaune, cinematografele și teatrele, discotecile, niște ecrane enorme de televiziune, nenumăratele decorații, jocurile electronice, baloanele, fântânile și alte efecte acvatice, platformele, grădinile suspendate, afișele, banderolele, panourile publicitare, manechinele, cabinele de probă, o fațadă de biserică, intrarea la plajă, un bingo, un cazinou, un teren de tenis, o sală de gimnastică, o montagne-russe, o grădină zoologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la nimic. Îmi e capul gol. Nici o idee cât de cât interesantă nu-mi trece prin minte, oricât de neplăcut îmi e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îmi e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon...” Dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon...” Dar nu pot să mă duc. S-ar ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon...” Dar nu pot să mă duc. S-ar ține lumea după mine. Și chiar acestui gest simplu și vulgar i s-ar da o semnificație la care nici nu m-am gândit. Ar zice unii: „Formidabil! Cum de nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
luptă pe viață și pe moarte. Wakefield vede la capătul celălalt al undiței pielea albă și netedă și branhiile unui mic rechin. Centimetru cu centimetru, cei doi trag creatura spre balcon. PÎntecul bărbatului se strivește de balustrada balconului ca un balon păros, gata să explodeze. Nevasta geme, cele patru mîini ale lor stau Încleștate pe undiță, apoi firul cedează, plesnind prin aer la doar cîțiva centimetri de capul lui Wakefield, iar rechinul cade din nou În mare. În urmă cu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
imediat în ochi, ce se întindea pe tot cuprinsul primei pagini, echipa ziarului îi îndemna pe cetățeni să DONEZE SÂNGE!! Cititorii erau anunțați că în tot orașul fuseseră amplasate stații speciale de colectare unde li se ofereau ceai, biscuiți și baloane și unde aveau să aibă loc concerte. Întreaga manifestare avea să fie inaugurată la prânz de Nico Morgan, singura vedetă pop cu care se lăuda orașul, ajuns între timp un rocker între două vârste din anii ’60, care se recăsătorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lângă meseviști. Era superior. Ce povești avea? La ce povești râsesem? Cum lua doi lei de la țărănoii din cămin să le povestească filmele de la cinema. Cum a plecat în Insula Mare a Brăilei ca să trăiască ca-n Cinci săptămâni în balon. Cum își excita gagicile cu, neapărat, pană de gâscă, nu de găină. Cum într-o zi a iubit patru femei diferite, cu orar și sarcasm. Cum a plecat cu tabul din armată într-un sat, la discotecă. Cum a furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
puțin după vizita și conferința din România a lui Tzara, devenit acum militant comunist, fost luptător în Rezistența franceză etc. -, Pandrea își propune să spulbere „o iluzie care durează de vreo două decenii și care s-a umflat ca un balon multicolor în istoria literară română de ultimă oră”. Calificative precum „maquereau metec”, „furnizor balcanic pentru cadîne interlope, cu narcotice și cu un soi de literatură de scandal”, „snob și agent comercial” (care, „lumpenproletar” fiind, „nu pactizează cu proletariatul, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în el, reușise să ajungă chiar în vârf. Gaston a ridicat apoi ambele mâini și a început să dea din ele de parcă ar fi fost aripi. Încet-încet, picioarele i s-au desprins de munte. A început să plutească asemenea unui balon dirijabil. Privea în jos și îi făcea semne lui Takamori cu pălăria pe care o ținea în mână. A zburat apoi în direcția unor nori groși, albicioși, care străluceau puternic în lumina soarelui de iulie. — Gastoooooon! Takamori îl striga pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
micile cadouri Împachetate În hârtie roșie, iar clovnii Împărțeau micilor Înfrânți cadouri Învelite În hârtie albastră, Încet-Încet, clovni, Învingători și Învinși suflau pe rând În trompete Într-un concert asurzitor de orăcăieli. Trapezistul, apărut pe neașteptate, Începu să umfle enorme baloane de săpun, mari ca niște papuci, motani sau mingi, și toate discuțiile se topiră În fața acelei magii uimitoare, iar femeia de serviciu a doamnei Fioravanti nu mai fu găsită În ziua aceea. a nouăsprezecea oră La fluierul arbitrului, iapa aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În seria B. Urlându-și insultele din ce În ce mai elaborate și mai violente, tânărul Înalt reuși s-o demoralizeze pe iapă, care execută o lovitură slabă - mingea se opri În fileu. Tânărul strigă: — Hai, Vale, ești cea mai tare! Antonio făcu un balon de gumă și Îl pocni dezgustat. Era prietenul ei? Valentina avea deja un prieten? Valentina, cu numărul 9 Întipărit pe spate, cu degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]