2,280 matches
-
AUSTRIA ȘI GUVERNUL NOSTRU "Neue freie Presse" de la 22 iunie vine și confirmă știrea că guvernul austro-ungar nu s-a mulțumit cu comunicatul din "Monitorul oficial" român privitor la rodomontadele roșii din Iași. Numita foaie scrie, între altele: Întâmplările de la banchetul din lași preocupă necontenit lumea diplomatică. Cabinetul vienez a declarat oficial că nu se poate mulțumi cu comunicatul apărut în "Monitorul oficial" din București și, în sensul acesta, la 20 iunie deja, ministrul de externe a însărcinat pe ambasadorul austro-ungar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
au adus fanarioții, nu toți Cârjaliii și Caragialîii, nu toate stârpiturile Fanarului și ale Orientului, nu toți bandiții lui Pazvan și Ypsilant pot pretinde a fi din societatea romană. Din societatea românilor "Romînului" de cari era încunjurat d. Chițu la banchet da; dar nu din societatea românilor adevărați și în sensul propriu al cuvântului. Aci, în orice mocan din Săcele ori din Rucăr e mai multă nobleță de rasă omenească, mai multă capacitate de adevăr, mai multă curăție de moravuri private
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
viran cu câteva mașinării negre, unsuroase: roți, biele, arcuri, și cu o carcasă de vagon de tramvai, cu vopseaua pleznită și fără geamuri își întindea bălăriile și gunoaiele menajere în spatele foișorului. Pe acolo se juca fetița, așezîndu-se pe una din banchetele de lemn ale vechiului tramvai și prefăcîndu-se că se plimbă cu el, prinzând lăcuste cenușii și cafenii, care-i zvâcneau în pumn încercînd să-i scape printre degete, atingîndu-și rochița (cu un bobocel de catifea galbenă cusut pe buzunarul din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și coborând uneori cîte-o scară cu balustradă, adăstau din loc în loc și bolnavi bătrâni, în halate de un stacojiu decolorat. Mama a intrat cu sora într-o cameră, iar eu și tata am rămas pe sălița din față, așezați pe banchete de vinilin. N-am stat locului mai mult de două minute; m-am fâțâit apoi vreun sfert de oră prin sălița înghețată, privind cu ochii mari toate acele vitrine, ca și planșele cu oameni jupuiți de pe pereți. Pe un postament
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vremea când abia dacă-i cunoșteam, darămite acum. Nu-ți mai face atâtea griji. O să fie bine! Acum hai că trebuie să mă duc până acasă. Mă întorc mai pe seară, fiindcă mi-am permis să anunț un fel de banchet pe care-l dai în cinstea reîntoarcerii tale în Klemplant. - Și chiar nu ai nici o îndoială? Fargo zăbovi puțin și apoi izbucni în râs. - Cât mi-ai lipsit! Cât de mult depind de acei oameni care mă cunosc cu adevărat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pentru a-l ajuta pe Gundovek la pregătirile de război. Odată luată inițiativa, capul burgund se arătă hotărât și neîndurător: toți oamenii din suita lui Gualfard, care fuseseră închiși, fură trecuți prin tăișul săbiei în aceeași noapte, în timp ce se desfășura banchetul funebru. Geremar fu singurul care scăpă de judecată; de dimineață, Gualfard spusese câtorva dintre prietenii lui să aștepte sosirea fratelui său până la lăsarea întunericului; acesta însă nu apăru, în mod evident fiindcă fusese avertizat din timp de vreun mesager. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiindcă fusese avertizat din timp de vreun mesager. Astfel că tot ceea ce putu Gundovek să facă fu să-l exileze și să trimită treizeci de cavaleri ca să ia înapoi pământurile pe care tatăl său i le încredințase mai înainte. în timpul banchetului funebru, Chilperic și Sebastianus își reînnoiră prietenia, depănând amintiri comune, însă vorbind și despre prezentul lor. Principele burgund, care era un om nu doar cu suflet mare, ci și cu o mare pasiune pentru arme, fusese impresionat de abilitatea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atenție și desigur nu pentru că ar fi interesat-o acele subiecte. După ce-l văzuse expunându-se în adunare și luptând împotriva asasinului tatălui său, ea trecuse, în ceea ce-l privea, de la indiferență la un soi de entuziasm orb, iar în timpul banchetului, ochii săi aprinși își regăseau strălucirea doar privindu-l pe el. Cu toate acestea, căută să nu-și încrucișeze privirea cu a lui, deși încercă - însă cu multă precauție - să-l facă să povestească din experiența sa dramatică. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și lui Emerentianus; probabil că o să prefere și el să doarmă aici. Sprâncenele încărunțite ale libertului se încruntară ușor. — Deci, Cilonus rămâne aici până mâine dimineață? îndreptându-și ușor capul, Hippolita îl privi printre genele lungi, pe jumătate strânse. — Bineînțeles. Banchetul se va prelungi până târziu și nu-mi vine să cred că după aceea o să vrea să se întoarcă la postul lui de pază. Au venit și Placidia Maximina și fratele ei? — Când plecam de la intrare ca să vin să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fratele ei? — Când plecam de la intrare ca să vin să te anunț, lectica lor tocmai se ivise la cotitură. Vor fi aici din clipă în clipă. Lipsește doar Matidia Carnacina. Hippolita surâse: — Vine sigur. Acum, că e văduvă, nu ratează un banchet. Și cântăreții? Sunt gata? Da, domina. însă cel din Utica... nu a sosit încă. în acele ultime cuvinte, Clemantius strecurase - lucru neobișnuit la el - o notă acidă, pe care Hippolita hotărî să o ignore. Ridicând din umeri se îndreptă, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai fermecător: — Hai! Nu mă privi așa întunecată! Știu că nu-l suferi, dar nu puteam să nu-l invit. Și, pe urmă, după prezicerile sumbre ale lui Cetegus, am mai mult ca oricând nevoie să văd oameni, iar micul banchet din seara asta și-ar pierde mult din farmec fără prezența lui Cilonus! Flavia scutură din cap, cu gura strânsă într-o grimasă de dezgust: — E un om... așa superficial! Și atât de prost! Cu blândețe, dar și cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
amândouă scara, ținându-se de mână și aproape alergând, și intrară în marele tricliniu, unde oaspeții sosiți între timp discutau între ei și degustau băuturi întăritoare, așteptând cu nerăbdare să primească salutul stăpânei casei. 7 în marea sală a tricliniului, banchetul se apropia de sfârșit. Curând, invitații aveau să-și ia rămas bun, unul după altul, de la gazda lor și să se întoarcă, în lecticile comode, fiecare la casa lui, escortați de trena lungă și tăcută a servitorilor atenți să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ținea respirația, în vreme ce pe piciorul său urca mâna expertă a lui Emerentianus, chipeșul prieten al lui Cilonus. O însoțise tânărul ei frate Lucio, un tip grăsuliu, vlăstar efeminat al aristocrației locale; abandonat acum de Flavia, care îi stătuse aproape în timpul banchetului, studia muzicanții cu o privire plictisită, peste care cădeau fatal pleoapele îngreunate de prea mult vin. Conversația sa insipidă contribuise, cu siguranță, la a o face pe tânăra patriciană să abandoneze tricliniul, sub motiv că voia să respire puțin aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ne întâlnim întreaga promoție la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa și a intrat însoțit de tanti Odesa. Nenea avea în mâinile sale o pereche de pantofi noi, iar mătușica venise cu o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ne întâlnim întreaga promoție la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa și a intrat însoțit de tanti Odesa. Nenea avea în mâinile sale o pereche de pantofi noi, iar mătușica venise cu o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
metru optzeci și unu, la fel ca mine. Trebuia să cântărească vreo cincisprezece kilograme mai mult decât mine, dar dacă ar fi descoperit în stadiul de schelet, asta nu se va vedea: Olaf ar prezenta zveltețea universală a morților după banchetul viermilor. Or, având în vedere modul meu de existență, moartea mea nu va fi observată decât peste foarte multă vreme. Scuturai din cap pentru a alunga această idee absurdă. E o patologie intimă: de îndată ce o ipoteză delirantă îmi traversează mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
33 ți se pare nimic? Vei avea destul timp și de surprize, apoi știi că În afară de material nu m-a costat nimic, iar modelul este creație proprie. Au mai făcut Încă două colege același model pentru fiicele lor, care au banchetul de sfârșit de liceu. Au ales alte nuanțe. Eu am preferat asta, să se asorteze cu albastrul mării, al cerului...hai că tu te pricepi mai bine la treburi poetice, decât mine. Vei arăta ca o sirenă abia ieșită din
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
urmează. El sparge scrinul. Dibuie) Nu-i, nu-i coroana, pecetea, spada, tot, Dar cui le-a-ncredințat el să [î]nțeleg nu pot... (se-ntoarce... vede tronul acoperit) Dar cine oare tronul cu negru coperi? (tună) Ce tunet! (din sala de banchet) Să trăiască Sas!! Aide, nu pieri! Curaj! Ce sânt acestea? Nimicuri și eresuri Cu care tu, pruncie, gândirea mi-o împresuri! Ca și când [ceru-n tunet] nu are altă treabă Decât să împlinească ceea ce zice-o babă! (popa cîntă) BOGDANA (ascultă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dacă ne-a luat lumea gloria și strălucirea; însă ceea ce-am fost ducem cu noi în mormânt, deși crivățul aspru suflă frunzele cununei noastre...... Lăsați-mă, gândiri neciodată mulțumite, lumea vrea să vază fețe râzătoare; la serbări vesele, la banchete senine găsești consoți și nepoftiți, când vrei însă numai la puțini să te plângi de durerile tale fiecare ușă ți se-nchide...... (șade pe bancă) Capul mi-e așa de pustiu, fierbinte, amețit... frigurile se strecoară prin vinele mele... brrr
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
împrăștiate pe jos. Mâna ei mângâia duios penele colorate din atelierul vienez al lui Onkel Alfred, aluneca peste altița brodată cu motive românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea asta, simțea probabil pielea cu care erau capitonate banchetele trăsurii, încinse de soare, auzea rumoarea pantofilor în foaierul hotelului Athénée Palace când se anunța dineul, o năpădea răcoarea cojii de pepene din care, cu patru împunsături iuți de cuțit, era scos un obelisc roșu strălucitor, pe care vânzătorul ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
oprit din drum ultimul camion care tocmai se pregătea să părăsească rampa la care fusese încărcat cu marfă, închipuindu-și că o să pună laba pe dovezile pe care le căutau. După ce au întors cu fundul în sus cabina șoferului, scoțînd banchetele din șuruburi, deșertînd pe jos tot conținutul torpedoului pentru acte, aruncînd în stradă covoarele de cauciuc, negăsind nimic, și-au îndreptat în sfîrșit atenția și asupra încărcăturii. Zbîîrrrr, zbîîrrrr, și bucata de material iese pe partea cealaltă, tactactactac, la ce-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
al epocii, reprezentând o categorie aflată, În perioada de Început a regimului comunist, la mijlocul „indecis” al categoriei „tovarășilor de drum”, ezitând În adeziunea „deplină” la un regim deloc Îngăduitor cu ezitările. Domnul Iosef Eugen Campus se definește În textul său „Banchet platonician la mod românesc” (Deschizând noi orizonturi, vol. 1, Editura Libra, București, 2002) drept un naiv, un soi de Don Quijote. Refuzase să intre În Partid („eram instinctiv și principial Împotriva oricărei dictaturi”), dădea adesea „cu oiștea În gard”, dar Încuviința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
reamintește el. Vrei să-ți fac o programare la un doctor, să te consulte? Adică, pentru ca să fii sigură... Degetul lui îmi injectează cerneală neagră în fiecare vinișoară din trup. Mai ții minte, Doamnă? Da, ține minte. A fost după un banchet oficial la Palatul Poporului. Nu mai fuseseră intimi de ani de zile. Mao era în toane bune. Guvernatori din toate provinciile veniseră la Beijing să-i dea raportul, să-i aducă un omagiu. Lui, scena îi aminti de împărații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
El o lovi ușor peste braț și îi arătă ceva. O camionetă Pontiac antică se apropia greoi dinspre est. Se ridicară în picioare și se mutară la un metru de șosea. Mașina încetini și opri în fața lor, cu geamurile deschise. Banchetele erau ticsite cu lucruri - cutii pline cu haine, mormane de vase, cărți, unelte, chiar și un buchet de flori din plastic. În spate zăcea o saltea gonflabilă, acoperită cu o pătură soioasă de bumbac. Un bărbat de șaptezeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
legate între ele cu o sfoară, și le-am aruncat pe umărul stâng. Pe umărul drept mi-am agățat traista cu merinde și am urcat în vagon. În tren te înăbușeai de căldură, ca totdeauna la noi în august, iar banchetele erau acoperite cu pielea maro plină de crăpături care se vede și astăzi. În jurul meu oamenii strigau și se îmbrânceau, bagajele treceau din mână în mână, țărăncile țineau strâns canistrele cu vin între pulpe. Pe ferestre se întindea un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]