2,816 matches
-
tocmai îngăduite: fetele pe care le mustra conștiința dădeau fuga și se spovedeau a doua zi, regăsindu-se astfel cu conștiința nepătată". Conversațiile pe care le surprinde aici tânăra Simone "erau pline de aluzii și subînțelesuri", care au completat "învățătura barocă" pe care i-o pusese la dispoziție verișoara ei. Însă lucrurile descoperite cu acest prilej, departe de a o da pe brazdă pe tânăra inocentă, o șochează profund. Pentru nimic în lume, povestește scriitoarea, nu m-aș fi pretat [...] nici măcar
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acest copil aflat încă în pântecele mamei va inflama spiritele, că ambele părți se vor folosi de el pentru a regla conturi mai vechi sau mai noi care nu au legătură directă cu chestiunea. În plus, ținând cont de diplomația barocă folosită de părți în timpul Războiului Rece, nu este greu de prevăzut că mijloacele verificate atunci vor fi utilizate și azi. "Jocul de picioare" alcătuit din ofensive și retrageri, propuneri și contrapropuneri, mai las eu, mai lași tu, convorbiri secrete, manipularea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
detașarea ironică față de mit prin recursul la anacronism și la limbajul familiar antieroic - procedee dragi autorilor francezi ca Giraudoux sau Cocteau -, dramaturgul român exersează formula teatrului în teatru și verifică pe cont propriu o problematică atractivă pentru dramaturgi din epoca barocă până la cea modernă. El se plasează astfel pe urmele lui Shakespeare, a cărui formulă lumea întreagă e o scenă o reproduce ca atare (III, p. 407), sau ale lui Pirandello, cu personajele sale migratoare între scenă și viață. În misterul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cetatea Azov, în urma campaniei reușite împotriva Turciei (1695-1696), obține ieșirea la Marea Baltică, după victoria asupra suedezilor în istovitorul „Război al Nordului” (1700-1721), întemeiază orașul Sankt Petersburg în 1703, care devine capitală a Rusiei în 1712. „Înainte” mlaștini nestrăbătute, „după”, palate baroce. „Înainte” semiobscurantism, „după”, Academia de Științe din Sankt Petersburg (1725). „Înainte”, o Rusie întoarsă doar spre ea însăși, „după”, o Rusie cu fața întoarsă către Europa, de unde împrumută tipuri de reforme economice, militare și administrative, o Rusie occidentalizantă, dar fără
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
domeniul spectacolului. În primul rînd cinematograful, care a constituit în Germania sectorul de predilecție al curentului expresionist, asigurîndu-i acestuia o largă difuzare. Exprimînd neliniștea individului și frămîntările societății într-o lume ce pare să se scufunde, acesta își găsește subiectele baroce și tulburătoare în tradiția legendară (Nosferatu de Murnau), în faptul divers respingător și banalizat (M. le Maudit de Fritz Lang), sau în reprezentarea unei lumi robotizate și manipulate politic care o prefigurează pe cea din perioada crizei și a înfloririi
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
lui Baruch Spinoza, filozof olandez, care spunea: “Virtutea omului, care trăiește după comandamentele rațiunii, se arată tot așa de mare în evitarea, ca și în înfrângerea primejdiei “.Cartea este o sinteză a vieții japonezului, în care se găsește, condensată, splendoarea barocă a tablourilor descries. Prozatoarea pare a fi un renascentist ce calcă pe urmele lui Nicolae Milescu Spătaru, cu voluptăți pentru tratate rare și pline de miez, un erudit în domeniul vieții niponilor, cu viziuni neoplatonice, în fine, un degustător rafinat
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
un hotel mai „periferic”. La Hanovra, camera de hotel e mult mai mică decât la Dortmund. În schimb, orașul are un statut mai important: suntem în capitala landului Saxonia. Numeroase grădini, monumente și cartiere din alte vremuri (preponderent clasice și baroce). Dar, în primul rând, Hanovra este gazda Expoziției Mondiale 2000, pe care o vom vizita a doua zi. În această seară, la ora 20.00, ni s-a programat o recepție la Primăria orașului, situată cam la 15 minute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înalță un uriaș turn de fier, probabil de transmisie TV, care amplifică senzația de capitală impozantă. Azi, pe ploaie, turnul e pe jumătate ascuns de plafonul norilor. Traversăm vechiul centru, asaltați de imagini vizuale - scuaruri, domuri gotice, fațade în stil baroc și clasic, clădiri Art Nouveau - și de relatarea precipitată, ușor nervoasă, a fetei care ne însoțește. Take easily, îi spun, ia-o mai ușor. Ea ne roagă să-i scuzăm emoțiile - e prima sa experiență ca ghid. Se descurcă destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deloc atractivă. E totuși plăcut, deși nu mă impresionează nimic. Facem niște fotografii lângă Palatul Regal, reședința regilor Poloniei, construit în secolul al XVII-lea, distrus în timpul războiului și reconstruit complet în perioada 1970-1988. Corinne insistă să-mi arate fațada barocă a castelului, care poate fi observată dinspre râul Vistula... Apoi, drumurile ni se despart. Corinne se duce la biroul staffului polonez al Literatur Express-ului, de pe Rynec Starego Mista 2, aflat în apropiere, iar eu intru într-o biserică, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dintre secolele VIII-XII. Aproape nimic dintre secolul al XIV-lea și nici din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Îndelungata stagnare mamelucă și otomană barând drumul oricărei incursiuni arhitecturale până în anii 1830, naosul înalt gotic, frontonul triunghiular clasic, voluta barocă au lăsat să le scape rândul, astfel încât era industrială, în care s-a înălțat cea mai mare parte a acestui decor, a putut să-și toarne betonul armat fără tranziție, peste hambarul bazilical și peste barca răsturnată a stilului roman
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aceeași înălțime, un cadrilater de copaci cu frunze întunecoase, roșcovi, măslini, eucalipți și mai știu eu ce, din care apar ici și colo bulbii unor biserici, clopotnițe și cupole aurite. Ca o oază de răcoare și de umbră, un spațiu baroc etalat cu franchețe pe colină. Net delimitat, covorul vegetal corespunde exact cu domeniul creștin, ortodox de data asta, cu cele două biserici rusești ale sale. În latura Iacob, pe morminte se pun pietre. În latura Isus, crizanteme. Aici Dumnezeu se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Miha Pracata (pg. 235 ode). Biblioteca științifică la etaj. Sala de lectură publică. Dulapul vechei arhive cu casete cu picturi simbolice (originale). Mănăstirea dominicanilor (sec. 15) grădina interioară cu fântâna în stilul renașterii și coloane toate diferite. Toate stilurile (gotic, baroc, renaștere suprapuse). Biserica conține un tablou de Tițian, o altă pictură de Vasari și opere a unor artiști italieni și a pictorilor locali (școala ragusană Bojidarovici). Strada evreiască (fost ghetou) în pantă abruptă până în strada principală fostă odinioară braț de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dorești mereu mai mult. La Redecilla del Camino părăsesc La Rioja și intru în regiunea Burgos. Biserica de aici este deschisă, o surpriză frumoasă și plăcută. Altarul este împodobit cu un decor imens, somptuos, până în tavan, totul tipic spaniol, baroc. La fel și altarele laterale. îl rog pe Dumnezeu să-mi binecuvânteze pașii, să mă inspire pentru drumul interior care este cel mai important. Ies și îmi continui drumul alături de alți pelerini. îmi revin în minte gândurile din noaptea trecută
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
masă tovărășească pe terasă. Erau într-un stadiu avansat de consum alcoolic. Au început să mă întrebe unde am fost aproape toată ziua? Le-am spus adevărul pe jumătate: Am fost în "Piața Armelor", am văzut pe îndelete sculpturile, stilul baroc al multor case vechi, palatul prezidențial și ceva care m-a lăsat cu gura căscată, pe o bancă din vecinătatea Palatului un bărbat de vreo 50 de ani, mulatru, complet gol, dormind liniștit pe bancă. Doar câțiva turiști căscau gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de minunățiile orașului regilor, ale unui oraș vechi de peste patru sute de ani, mai precis, în acel an 1989 se împlineau 454 de ani de la fondarea orașului Lima, să îmi imprim pe retină valorile arhitecturale, multe în complicatul, dar splendidul stil baroc, să îmi explic denumirea de "oraș al grădinilor", să simt direct de ce se afirmă că "Lima este un oraș cu inimă, singurul pe coasta vestică a Pacificului care posedă ceea ce lipsește altor orașe, poezia unor amintiri seculare, personalitatea vitală pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Peru mai ales în Lima. Apogeul orașului, se arăta în articolul respectiv, a fost în secolul al XVII-lea, după care a urmat o perioadă de decădere și apoi de revitalizare, care a condus la transformarea vechiului oraș în stil baroc în unul modern, industrial. Cu același prilej, mi-a căzut privirea pe un supliment duminical al ziarului "La Republica", care avea pe prima pagină profilul lui Emil Cioran și două titluri provocatoare: "Unul dintre cei mai mari gânditori ai secolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Le-am relatat despre minunile Perului, despre tradițiile milenare de cultură și istorie precolumbiană, despre copiile metropolei iberice reflectate în cel puțin trei capitale latino-americane: Lima, Quito și Caracas, pe care le văzusem în timpul aventurii mele transoceanice, insistând pe stilul baroc, bine conservat al părții vechi a capitalei peruane. Am evitat cu tact aprecieri privind activitatea sau, mai corect spus, lipsa de activitate a omologului din Lima și a dezordinii de acolo. După orele 17,00, m-am întâlnit din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Stan Pățitul, Povestea lui Harap-Alb, Ivan Turbinca etc.) și românul Amintiri din copilărie, se definește prin proiectarea lumii țărănești tradiționale în fabulos, prin perspectiva nostalgica și anecdotica asupra trecutului, prin umorul și oralitatea stilului, prin viziunea morală și caracterologica. ,,Jovial povestitor baroc în linie rabelaisiană, Ion Creangă are voluptatea epicului pur, operă să mărturisind o adâncă nevoie de a povesti prin care se restituie povestirii 84 85 funcția ei estetică primitivă, de a se adresa unui auditoriu și de a fi generată
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
acesteia și punctele în care erau ancorate 51. Mult timp s-a crezut că Storia d'Italia a lui Guicciardini a reprezentat sfârșitul Renașterii și că scrierile istorice italiene ulterioare au fost cel mai bine descrise drept altceva, de obicei "baroc". Deși alte explicații au avut, uneori pretenții arheologismul, de exemplu, sau hegemonia spaniolă, sau apariția unei "arte a istoriei" academice (ars historica), despre care se presupunea că înlătura lucrul real52 a existat, de asemenea, o credință implicită potrivit căreia cultură
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de asemenea, o credință implicită potrivit căreia cultură Countra-Reformei a provocat istoria narativa renascentista, genul care a prosperat, în ciuda modificărilor, și în timpul barocului 53. Cu toate acestea, cu fiecare deceniu care trece, eticheta barocului pierde mult din specificitatea să. Separarea barocului italian din nordul Europei este mult mai greu de realizat acum când istoricii subliniază convergență tendințelor culturale și sociale în spațiile catolice și protestante în timpul unei vârste commune de "confesionalizare"54. Acest lucru este valabil mai ales pentru istoria narativa
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
mai important centru ecleziastic și educațional sîrb ortodox. Mitropolia aceasta deținea o poziție financiară mult mai puternică decît celelalte instituții slav ortodoxe atît din cadrul Imperiului Otoman, cît și de pe teritoriul monarhiei habsburgice. Orașul acesta avea clădiri impresionante construite în stil baroc, aici fiind înființate și primele institute sîrbești de învățămînt superior. Influența Rusiei era puternică, dat fiind că toată nădejdea era în teologii trimiși de la Kiev. Limba literară a acestei perioade era așa-numita sîrbă slavonă, o creație artificială apropiată de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
etalare pe față a opulenței era periculoasă; luxul și bogăția erau ascunse în case, unde nu puteau fi văzute de ochi străini. Comparativ, în ceea ce privește stilul, Imperiul Habsburgic era unul dintre marile centre ale Europei. Într-o epocă dominată de cultura barocă, civilizația habsburgică era superbă. Nobilimea își putea permite să întrețină reședințe magnifice și să înzestreze artele. Exista de asemenea o burghezie destul de avută. Legea și ordinea erau asigurate, bandele de tîlhari nemaiacționînd după plac. Era de așteptat ca funcționarii publici
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
citite pe diagonală. Nu, exagerez, era într-adevăr un tip cu farmec, un personaj, dar ca să dea verdict, ca să facă critică literară, era recomandat pentru asta, exact, ca vorba lui Țuțea, sifilisul la sistemul nervos. Avea umor, o structură alambicată, barocă a frazei, chiar dacă era, așa cum zicea un prieten, un fel de baroc al străzii, baroc popular. Normal că se simțise lezat că ăștia mai tineri îmi luaseră partea - și îmi făcuse o cronică la futu-i mă-sa. Îl loviseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
regatul Pachamamei, Pămîntul-Mamă, care primește „frunzele de coca, scuipate, În loc de pietre“, cu tot cu „necazurile“ aferente. Centrul sau buricul lumii, unde s-a Înfipt În pămînt săgeata de aur a Mamei Ocllo. Locul ales de Viracocha: Cuzco. Iar aici, În mijlocul unei procesiuni baroce a Zeului Cutremurelor, „o imagine maro a lui Hristos“, găsesc o amintire eternă a nordului care nu poate fi văzută decît din America de Sud, antiteza sa fatală, revelatoare: „Ridicîndu-se deasupra rîndurilor de indieni adunați pentru a vedea parada trecînd, se zărește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu ghioaga În mînă, libertatea și viața incașilor. Și mai sus, deasupra orașului, se vede un alt Cuczo, care Înlocuiește fortăreața distrusă: un Cuzco cu acoperișuri cu țiglă colorată, caracterul său uniform fiind Întrerupt de cupola unei biserici În stil baroc; și cînd orașul trece În plan secund, se mai arată doar străzile Înguste și locuitorii indigeni Îmbrăcați În costume tipice, toate În culorile locale. Acest Cuzco te invită să fii un turist ezitant, să privești lucrurile superficial și să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]