2,247 matches
-
aici ne jucam de-a ascunselea sau de-a hoții și vardiștii; uitam că în sinagogă se oficia câte o slujbă religioasă și ne trezeam țipând în gura mare: - Te-am văzut, ptiu pentru tine! Sau: - Mâinile sus! Ești arestat! Bieților evrei nu le tihneau înmormântarea. Ne mai alungau, ne mai spuneau din gură vorbe multe, răstite, pe care nu le înțelegeam, în virtutea rugăciunilor rostite în ebraică uitau de limba română și ne dojeneau în străvechea lor limbă, dar la urmă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de mămăligă, o supă chioară cu o bucățică de zgârci și un sos apos, cu două pifteluțe, care aveau în compoziție mai multă pâine decât carne. Oricum această mâncare era pentru noi o delicatesă și o savuram, pur și simplu. Bietul Didi, ne trimitea mâncarea lui de prânz de la popotă, zicea că el se descurca cu niște „suplimente”. Am mai avut atunci, în anii aceia grei de suferință, o distracție. Casa era acoperită cu un carton asfaltat, totul cu găuri. Ploua
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din curtea școlii și de multe ori întârziam la ore, cu toate că eram văzuți ca elevi buni. Iar ele, cele două fete intuiau și vedeau totul și se distrau pe seama noastră. Sau poate n-a fost așa, poate simțeau ceva pentru bieții de noi. Într-o zi, Țuți mi-a zis că a observat ceva, că fiul librarului îi dă Olgăi prea multă atenție, eu n-am dat importanță acestui fapt, dar m-am hotărât să-l pândesc mai îndeaproape. Și într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Elena pe Țuți, ne-am făcut de râs, mai mult Țuți, care învățase tangoul pe dos. Eu cu Olga, elevă acum la această școală, plin de emoții și timid ca un buștean, cu genunchii țepeni, parcă-parcă mai făceam față, dar bietul Țuți, când a fost invitat de Elena, vă dați seama ce situație, a fost o catastrofă, căci învățase să fie condus. Am plecat de la acel bal cu coada între picioare! Am plecat și ne-am dus la Victor, care stătea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Vă gândiți la soartă, destin? Oare soarta nu este cum și-o face omul? Ca și norocul. Dar de cele mai multe ori norocul este egal cu hazardul, iar hazardul nu e altceva decât întâmplare. Credeți în predestinare? Oare îi era scris bietului meu frate, Gică, să moară tânăr, la 44 de ani? Oamenii sunt lupi pentru oameni. Am tradus un inteligent dicton latin. Adăugați la cele de mai sus omul, care devine fiară atunci când e nevoie să-și realizeze scopurile, călcând peste
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
povestesc ce a urmat, joaca de-a căratul apei de pe timpuri. Astfel că într-o bună zi m-am apucat să car apă cu două găleți emailate și cu un jug confecționat de mine cu ajutorul câtorva scule de tâmplărie ale bietului meu părinte, fie-i țărâna ușoară! Întâi am început pe traseul baie-dormitor și retur, dar mi s-a părut prea scurt și l-am lungit: baiedormitor-cămara de alimente-debara-ultimul raft. Întâi n-am încăput acolo sus, dar cu puțină voință, mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Cum băieții terminaseră de schimbat roata, i-am strigat să vină și ei la terasă. Le-am spus ce minunăție de scrumbie am descoperit și au comandat și ei câte una, Gabi a cerut și o halbă cu bere, iar bietul Tarzan, fiind pedepsit cu conducerea mașinii, s-a mulțumit cu un pahar de apă minerală. După ce au mâncat, Gabi a spus: - Așa ceva n-am mai mâncat niciodată, este, întradevăr foarte gustoasă. Ce-ar fi să cumpărăm vreun kil, două, să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu ghiotura. Declara nu de mult un astfel de specimen, care fusese arestat pentru luare de mită, că a primit bani în fiecare zi, mulți ani la rând, încât nu mai știa ce să mai facă cu ei, se plictisise bietul de el de atâta avere. „Dar dacă mi se dădea, ce să fac, trebuia să-i iau”, declara cu sufletul răpus de jale. Mai dăunăzi, vreo două sute din acești păduchi de pe la mai multe vămi au fost arestați pentru treizeci de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de gelozie, vrei să-mi răpești un prieten drag. -Mărite să-mi fie cu iertare, dar ți-am spus purul adevăr. -se apără primul sfetnic. -De nu vrei să pun călăii să-te descăpățâneze, oprește-te aici. -Iertare Măria ta-bâigui bietul Deodor adevăratul prieten, retrăgându-se. Împăratul plecat în desele-i campanii din întinsul regat, pentru a pune capăt revoltelor, s-au a se război cu dușmanii imperiului, într-un fel dase mână liberă marelui duce Serghei să-și facă de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mă dea afară din școală, ei, era așa rău? Nu era, cum să fie? Un om cu patru clase secundare nu se aseamănă cu unul care n-a învățat nimic și nu știe să care decât cărămizi cu spatele, ca bietul Nilă, care pe urmă a avut noroc la blocul Algiu, de pe "Cheia Roseti", l-a luat proprietarul la el, l-a făcut portar... Admițând cazul că o să pot și eu, târâși, grăpiși, să termin și pe-a patra după sistemul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de vite, ba chiar a dat și la secere și la sapă, ca să pot eu să învăț, să nu trebuiască să mă întorc după ce toți au răbdat de pe urma mea, și să umblu prin noroi în opinci. Ce adică, a izbutit bietul Nilă, care abia știe să se iscălească, și n-o să izbutesc eu? De ce adică să nu izbutesc!! - De ce să nu izbutești, mă, Marine?! Sau tu nici nu asculți ce bălmăjesc eu aicea?!! Auzindu-l cum se ia singur peste picior
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o să-ți spun că e grasă și urâtă, te pomenești că nu mai dormi trei zile... Izbucni și ea în râs. - Chiar așa, grasă și urîtă? Eu credeam că trebuie să fie una de-alea ochioase și afurisite... - Nu e! - Bietul Ilie! exclamă ea atunci nedumerită, dar senină. Mai rău o să fie dacă o să-i pară rău, fiindcă eu cu el nu mai mă împac. - Fii fără grijă, n-o să-i pară rău. Dacă vrei să știi, spusei eu îmbătat deodată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
I-am dat un fragment de roman care a apărut, cu Achim Moromete erou, într-o situație dostoievskiană. Acel fragment nici nu-l mai știu, dar atunci l-am scris cu pasiune și am primit și ceva bani pentru el... Bietul Corin Grossu, de la "Fundații", n-am mai știut ce-a ajuns, ultima oară când l-am văzut la el acasă, chiar în acel an pe primăvară, cu Paul Georgescu, era vesel, mâncase, ne spunea, în ziua aceea un ou și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-i spună despre plecare. - Mami, vreau să-ți spun ceva! zise cu un glas stins și puțin tremurat. - Tu nu vezi că mă uit la un serial? zise pe un ton ridicat nevastă-sa. După ce se termină, stăm de vorbă! Bietul Stănică merse În bucătărie, Își aprinse o țigară și se gândi că trebuie să fie calm, să nu Înceapă scandalul. Își Încălzi mâncarea, luă cina de unul singur și căută În dulap două cămăși curate și un costum. În acest
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
loviturile, murdărită de porcăriile lui, de serviciul în care o aruncase, să se descurce, să câștige bunăvoința, să suporte nervii, exigența, ironiile, să se încovoaie în fiecare dimineață pe același scaun, să-i asculte, să-i servească, să-i supravegheze. Bieții de ei, habar n-au. Și sunt urâți, urâți de-a binelea. Ortansa i-ar filma cu încetinitorul înaintea și la sfârșitul programului de lucru, după opt ore împărtășite, cot la cot, unii lângă alții : în același malaxor ruginit. Capul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în bisericuța din Ierusalim... Eu mă tot rog fierbinte bunului Dumnezeu și tare mi-e nădejdea că rugăciunile noastre vor găsi milă și îndurare în ceruri! De multe ori mă gândesc și mă cutremur, ce-ar fi dacă ar trăi bietul tatăl tău? Cum era el de inimos, vai, Doamne, poate că nici tu n-ai fi unde ești, căci el nu te-ar fi lăsat pentru nimica-n lume. Dar eu, sărmană văduvă, ce să fac? Plâng și mă rog
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
capricioase, ca niște linii grosolane pe o hârtie boțită. Ici-colo, ca mușuroaiele, înțepenite, poate chiar înghețate, înaintea șanțurilor, zărea sau bănuia posturile de ascultare. La vreo treizeci de metri, în stânga, începe sectorul căpitanului Cervenko... "Ce-o fi făcând oare Cervenko?... Bietul Cervenko..." În față câmpului zăcea neted, pierdut în noapte și biciuit de vântul ce mai scutura în răstimpuri stropi mari de apă din văzduh. Apostol Bologa știa că, exact la cinci sute optzeci și trei de metri, se află prima
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că ați venit să vă bateți cu românii, Doamne, ferește-ne și iartă-ne... Bine însă că te-a luminat Dumnezeu și ai stat pe loc, că de puneau mâna pe tine, mândrul mamei, vai, Doamne! Pățeai și tu ca bietul protopopul nostru, ba poate și mai rău... Ce noroc că nu ne-am culcat, zău așa! De obicei pe vremea asta suntem adormite, dar azi parcă Dumnezeu ne-a șoptit să mai stăm... Și uite așa vorbeam cu toantă asta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în război, asta doamna Bologa n-o putea ierta. Nu i-a scris băiatului despre aceasta pe șleau, ca să nu-l mai amărască: se hotărâse însă să-i spuie tot când va veni acasă... Totuși, acum îi era milă de "bietul Domșa, om tare de treabă", și chiar de Marta puțin, gîndindu-se la rușinea ei dacă va prinde lumea de veste. Îi și zise lui Apostol îndată să chibzuiască bine ce face, că nu-i glumă și nici jucărie o logodnă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
s-ar putea să ai mari neplăceri pentru asemenea îndrăzneli nesocotite. Chiar directorul de la "Parvana", și doar ce român a fost el totdeauna, mi-a spus pe față să te povățuiesc să te astâmperi. Dânsul a fost prieten bun cu bietul tatăl tău, dar azi își vede de banca lui și nu crâcnește, cum nu crâcnesc nici ceilalți, aici și pretutindeni... Ascultând pe maică-sa, gândurile lui Apostol răvășeau prin colțurile celor zece zile de când e acasă, descoperind deodată lucruri peste
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cel mare a poruncit, apoi de bună seamă că o să-i și spânzure... ― Cumnată-mea, săraca, a plâns ca o nebună de mila lor, sfârși groparul. Doi sunt din Făget, oameni cunoscuți, români, iar unul e de aici, de la noi... Bietul Horvat, domnule părinte, că trebuie să-l știi, de pe ulița gării... Vai de capul lui! Mă bătea gândul să-i spun nevestei sale, dar nu știu... parcă mi-e groază!... Și iaca așa!... Tocmai era să-i povestesc dumnealui, domnului
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rând, oftă groparul, foarte posomorât. Se mai duse pe la vecini să le povestească nenorocirea ce s-a abătut asupra oamenilor din senin, dar se întoarse degrabă acasă, se schimbă și plecă iar la Făget. ― Poate să le fiu de folos bieților oameni, cu meseria mea, zise luîndu-și rămas bun de la Apostol și Ilona, închinîndu-se, Doamne ce năpastă!... Doamne, ferește!... A doua zi Vidor veni acasă la amiază, numai să dea de știre că cei trei au fost spânzurați într-o braniște
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
chioară ca un opaiț, cu sticlă afumată. Uneori trimite limbi negre, stârnind ninsoarea tăciunie a funigeilor. Ceva covrigi (uscați), ceva pastramă usturoiată , niște măsline vechi și niște murături. Că mâncarea-i fudulia celor cu apa, numai vinul sărăcuțul hrănind însetarea bieților pământeni. Încăperea nu e arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în barba încâlcită a unui călugăr”. Auzi dumneata: „Crâșmă cu zid adânc”! Adică ce vrei să spui cu asta? Păi mă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
câte o salcie-două... În rest, gârla se întinde cât vezi cu ochii... Dacă urci dealul din dreapta, care are în prima parte o sfoară de pădurice, lucrurile se schimbă. Acolo sunt viile nesfârșite, vere! Așa că dacă ți-ai adus aminte de bietul Nicoară, nu este vinovată decât priveliștea gârlei din fața noastră. Nu te întrista însă, fiindcă am mai întâlnit noi săraci... Ba chiar și cu duhul... Și cum stă bine unei afaceri întocmite între un muritor de rând și niște rugători ai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de locul pe care-l căutam, n-am băgat de seamă că pe dreapta drumului mă aștepta ieșeanul. Da’ bine, vere, nu mai vezi lumea? Ba o văd și încă foarte bine, dar priveam cu atenție la fosta crâșmă a bietului Costache... De ce “bietuluii Costache”, fiindcă, din câte știu, cu toată concurența Hanului Trei Sarmale, i-a mers destul de bine. Îl căinam doar pentru faptul că a fost nevoit să plece din locul unde a crescut. Apoi dacă am făcut-o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]