14,229 matches
-
în ea este ceva problematic, pe care îl numim sensul ei. Că acest sens nu stă în ea, ci în afara ei. Că viața este lumea. Că voința mea străbate lumea. Că voința mea este bună sau rea. Că, prin urmare, binele și răul stau în oarecare legătură cu sensul lumii. Sensul vieții, adică sensul lumii, îl putem numi Dumnezeu." Ludwig Wittgenstein, în Jurnalul său, 11 iunie 1916 Cu încredere și bucurie mergând pe calea acestei vieții care are un sens: dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în greacă arché), a unui principiu originar al tuturor lucrurilor, demarată de gânditorii ionici presocratici, ar trebui să fi fost încă de la început o activitate lipsită de sens? În aceeași termeni ne putem referi la concepția lui Platon despre idea Binelui, a lui Aristotel despre un motor prim și un scop al tuturor lucrurilor, sau la Plotin și al său concept de Unu. Totul un non-sense, lipsit de sens? Și imensa nostalgie a omului față de pacea eternă, față de un sens ultim
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în spațiu puțini sunt cei care iau ca reale aceste imagini și îl reprezintă pe Dumnezeu ca pe un bătrân cu barba lungă și albă care locuiește în cer. Mult mai potrivite par imaginile precum soarele sau marea, concepte precum Binele Suprem, dragostea sau Ființa. Albert Einstein, inspirat de Spinoza, a invocat obiecții referitoare la ideea unui Dumnezeu ca persoană, eu însumi le iau în serios. Când face referire la rațiunea cosmică sau când gânditorii orientali vorbesc despre "unul" (tad ekam
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
enumerate diferite popoare și limbile lor, printre care și arabii. Datorită lucrării Duhului Sfânt înțeleg același mesaj în limba lor maternă. Totuși, chiar Coranul recunoaște în mod direct diferitele religii, pe care le vede angajate într-o competiție pentru afirmarea binelui. Religiile sunt responsabile pentru faptul că oamenii parcurg diferite căi pentru atingerea mântuirii. Toate continentele participă la o competiție globală, au marcat profiluri religioase și culturale foarte diferite, care astăzi pot să se confrunte cum niciodată nu s-a mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
devenim asceți; este cunoscut faptul că și Isus a băut vin și participa la bancheturi. Nu trebuie însă să ducem o viață egoistă, limitându-ne să ne urmărim doar propriile interese și nevoi, mai curând să nu pierdem din vedere binele aproapelui, care are nevoie de noi tocmai în viața de toate zilele. Asta înseamnă nu să-l dominăm, ci să căutăm, pe cât ne este cu putință, a-l sluji. Practicare binelui totdeauna, iar unde sunt necesare, iertarea și renunțarea. Precizez
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și nevoi, mai curând să nu pierdem din vedere binele aproapelui, care are nevoie de noi tocmai în viața de toate zilele. Asta înseamnă nu să-l dominăm, ci să căutăm, pe cât ne este cu putință, a-l sluji. Practicare binelui totdeauna, iar unde sunt necesare, iertarea și renunțarea. Precizez că este vorba despre o luptă continuă: așa a fost și pentru mine, de-a lungul vieții mele. Pentru Isus respectarea preceptelor de bază ale umanității este, altfel spus, evidentă. Respectarea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
față de om. Sau poate și vrea: dar atunci de ce tot acest rău în lume?". Răspunsurile teologiei creștine, de la Sfântul Augustin până la Sfântul Toma d'Aquino, nu m-au mulțumit: răul nu ar avea o substanță în sine, ar fi lipsa binelui, nu ar presupune o cauză eficientă, ci doar o cauza deficitară. Cel ce afirmă acest lucru este însuși Sfântul Augustin, Părintele Bisericii care, dat fiind că la începuturile sale aderase la o religie dualistă, maniheismul, a transferat întregii teologii latine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
înțeles încă din timpul școlii gimnaziale că aceasta era baza, ca să spunem așa, a gândirii mele universale. Dar ca creștin pot profesa un umanism autentic "radical", care ajunge la "rădăcină", un umanism capabil să integreze și depășească lipsa adevărului, a binelui și a umanului: nu doar tot ceea ce este pozitiv, dar și tot ceea ce este negativ, suferința, vina, moartea și lipsa oricărui sens. Iată un concept pe care l-am exprimat într-o frază în concluzia cărții mele A fi creștin
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și oarbă, dar și când reprezintă, ca de exemplu în Banchetul lui Platon, acea dorință de frumos și de cunoaștere filozofică avându-și rădăcinile în prietenie, forță creativă ce permite înălțarea din lumea simțurilor la cea a ideilor și a binelui divin suprem. Desigur, pe bună dreptate, mulți catolici se așteaptă ca Biserica să privească într-un mod nou sexualitatea, fără teamă și mult mai favorabil omului, și să o interpreteze ca pe o forță a omului, creată și acceptată de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
iubirea pentru adevăr și libertate, iubirea față de aproapele, dușmani și Dumnezeu. În schimbul diferenței dintre eros și agapé, pentru mine este fundamentală o altă diferență: aceea între iubirea egoistă, care caută doar propria satisfacție, și cea care se dăruiește, care caută binele celuilalt. Cine-l dorește pe celălalt poate, în același timp, să se dăruiască lui. În iubire, dorința, slujirea, jocul și fidelitatea nu se exclud reciproc. Puterea dragostei Isus însuși atât cât putem deduce din Evangheliile sinoptice folosește foarte puțin termenii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de producție; liderii de sindicat nu trebuie neapărat să impună orice mărire salarială. Chiar și băncile pot, în anumite situații determinate nu este cazul unei legi generale -, să se folosească de puterea lor în avantajul altora, în special în avantajul binelui comun. Da, în cazuri izolate se poate "dărui" puterea, profitul, influența: "Cui vrea să te dea în judecată ca să-ți ia tunica, lasă-i și mantaua" (Mt., 5, 40). Legislatorul trebuie să realizeze o serie de pași pentru reîntoarecerea la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din nou, să se supună politicii, și, ambele, eticii. Acest lucru înseamnă că banul nu trebuie să mai fie înțeles ca valoarea supremă. Că "proprietatea obligă" este deja scris în Constituția Republicii Federale Germane. Puterea economică trebuie folosită și "pentru binele comunității" adică pentru binele tuturor acelora care sunt parte a procesului economic (stakeholder) și nu doar, pentru cel al acționarilor (shareholder). Un asemenea mesaj nu devine "opiul" consolării, ci, mai curând, o realitate valabilă acolo unde cei puternici amenință cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
supună politicii, și, ambele, eticii. Acest lucru înseamnă că banul nu trebuie să mai fie înțeles ca valoarea supremă. Că "proprietatea obligă" este deja scris în Constituția Republicii Federale Germane. Puterea economică trebuie folosită și "pentru binele comunității" adică pentru binele tuturor acelora care sunt parte a procesului economic (stakeholder) și nu doar, pentru cel al acționarilor (shareholder). Un asemenea mesaj nu devine "opiul" consolării, ci, mai curând, o realitate valabilă acolo unde cei puternici amenință cu zdrobirea pe cei slabi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
practicând zilnic puțin sport, având o alimentație sănătoasă, consumând vin cu măsură și ducând în general o viață regulată a contribuit la atingerea veneratei mele vârste. Însă în același timp am avut mereu limpede în minte că sănătatea nu este binele suprem. Dacă în viață totul se învârte în jurul ei, sfârșim prin a deveni egocentrici. Sănătatea, pe care Organizația Mondială a Sănătății o definește ca pe condiția de completă bunăstare fizică, psihică și socială, nu poate fi obținută cu toate mijloacele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
spiritual al nazismului, și, în fine, chiar pentru revoluționarii americani simpatizanți ai marxismului din a doua jumătatea a secolului XX. Nu am vrut niciodată să fiu în serviciul unui partid politic sau ecleziastic, ci totdeauna în folosul tuturor și al binelui comun. Cu acest obiectiv, de-a lungul anilor am elaborat o teologie de orientare critico-socială, având prezent orizontul politic mondial (nu doar cel latino- american) și luând ca bază nu o ideologie, ci realitatea. Adio marilor ideologii pseudoreligioase Niciodată nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de dușmani, ci de parteneri, concurenți, iar uneori chiar de oponenți; în schimbul confruntărilor militare să se afirme la toate nivelurile competiția economică și socială. Nu un război salvific, ci dreptul popoarelor și înțelegerea între ele; s-a putut vedea că binele unei națiuni pe durată îndelungată nu este promovat prin război, ci prin pace, nu stând unul împotriva altuia sau unul lângă altul, ci unul cu altul, conviețuind; din clipa în care diversele interese sunt în cele din urmă satisfăcute, conviețuind
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
student teolog la București, care ar fi luat parte la "luptele... de la circ". Calinic Șerboianu, menționat ca diacon, îl ruga pe scriitor să nu tragă concluziile asupra întâmplării, deoarece va veni cu explicații mai târziu; "adică atunci când îi va veni... bine. Procedeul, de altfel, e tipic bisericesc"33. Arghezi îl sfătuia pe acesta, într-o notă ironică, să rămână în rândul bisericii, unde îi era locul. Explicația acestei întâmplări, după Arghezi, ar fi fost starea financiară precară, însă el amenda asemenea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cele rele, căci cele bune nu se lipesc de ei. O să auzi, poate, și la noi, că cutare țăran e "socialist" și nu mai crede-n nimic; că nu se mai supune stăpânirii, care de D-zeu e rânduită spre binele nostru; că se luptă unul cu altul, spre a face pe placul străinilor //; că cei mari și bogați fură de la cei săraci, iar cei săraci o iau anapoda, fiindcă dau ascultare acelora, cari au învățat prin străini numai rele. Toate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
îngroapă aceștia morții; unii din ei, într-adevăr, își duc morții la cimitir fără preot și-i îngroapă în pământ. Alții nu fac așa.. Își voi povesti: Se potolise marele potop, ce cășunase peste țara aceasta și lumea scăpase, cu bine și sănătate. Într-un din vile plec să văd cel mai mare cimitir din Paris, care se numește "Pere Lachaise = Per Lașez". Închipuiește-ti, prietene, o colină, cu o-ntindere de 86 pogoane de pământ. Pe toate acestea se află așezat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lucrurile cele rele, căci cele bune nu se lipesc de ei. O să auzi, poate, și la noi, că cutare țăran e "socialist" și numai crede-n nimic; că nu se mai supune stăpânirii, care de D-zeu e rânduită spre binele nostru; că se luptă unul cu altul, spre a face pe placul străinilor //; că cei mari și bogați fură de la cei săraci, iar cei săraci o iau anapoda, fiindcă dau ascultare acelora, cari au învățat prin străini numai rele. Toate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tale și care au o sferă atât de largă și liberală, nu este un rău, dar a uita, că depozitara dogmelor, adică biserica, este în funcțiune de trupul viu și de sufletul credincioșilor din societate, aceasta nu poate fi un bine. Biserica este o adevărată mamă. Ea ține la prestigiul ei, dă sfaturi, îndrumează pe rătăciți, e miloasă și iertătoare și din timp în timp se controlează pe ea însăși, să vadă de nu cumva reprezentanții săi aplică sau nu cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe Adam "ca s-o lucreze și s-o păzească" (Facerea II 13). Grădina aceasta, udată de râuri și plină "de tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni de mâncare", avea în mijloc "pomul vieții" și "pomul cunoștinței binelui și a răului"(Fac. II 9). Ce mister ascundeau în ei acești doi pomi? Aflăm din Scriptură: 1. Cine ar fi gustat sau chiar s-ar fi atins de "pomul cunoștinței" // își atrăgea îndată Moartea (Fac. C II 17) și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
răului"(Fac. II 9). Ce mister ascundeau în ei acești doi pomi? Aflăm din Scriptură: 1. Cine ar fi gustat sau chiar s-ar fi atins de "pomul cunoștinței" // își atrăgea îndată Moartea (Fac. C II 17) și apoi cunoștea "binele și răul", care numai Trinității divine îi erau cunoscute (Fac. C III 22). 2. Cine n-ar fi gustat din "pomul vieții" avea să trăiască în veci, ca și însuși Dumnezeu, care făcuse pe om (Fac. C III 22). Va să zică
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pomi ascundeau în ei misterul Morții și a Vieții Eterne. O poruncă divină Dumnezeu, în neînțelesul Său plan, a-ngrădit libertatea lui Adam, dându-i următoarea poruncă: "Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit" (Fac. C II 16-17). Adam stă singur în rai Văzând Dumnezeu că "nu este bine ca omul să fie singur" Și-a zis
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
om a fost luată" (Fac. C II 23). "Adam a pus nevestei sale numele Eva (adică viață), că ci ea a fost mama tuturor celor vii (Fac. C III 20). De ce privilegii se bucurau cei dintâi oameni 1. Cunoșteau numai binele, neștiind ce este răul. 2. Nu mureau niciodată. 3. Aveau o mare libertatea, mărginită însă, prin porunca dată. 4. Vedeau pe Dumnezeu, față către față și stau de vorbă cu El, gură către gură. 5. Nu aveau greutatea corporală, putându
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]