3,500 matches
-
lânii sale sau în faptul că numărăm oile pentru a scăpa de insomnie și ane cufunda într-un somn liniștit. Urs Ursul are o dublă reprezentare în imaginar. Pe de o parte evocă ferocitatea, sălbăticia, teroarea; pe de altă parte, blândețea, tandrețea, căldura, fiind animalul de pluș preferat al copiilor. Prin urmare, se poate regăsi în ambele variante în vis, în funcție de scenariu și de emoțiile resimțite: încredere sau frică, liniște sau angoasă. Ursul mai simbolizează problemele de socializare, deoarece despre o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
amuză pe seama sa, îl folosesc ori îl manipulează. Vulpe Reprezentând viclenia și răutatea, vulpea îl îndeamnă pe cel ce visează să își pună la punct o strategie inteligentă pentru a-și atinge scopurile. Trebuie să acționeze însă cu tact, cu blândețe. Din acest punct de vedere, ea este pedagogul plin de înțelepciune din Micul Prinț. Însă metodele utilizate de vulpe, oricât de inteligente ar fi, sunt uneori imorale, mai ales în fabule și basme. Visul îl poate așadar alerta pe subiect
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
interioară sau exterioară. Poate exprima ideile de autoritate (cel ce visează trebuie să se afirme, să se facă auzit, să își dirijeze viața sa sau pe a altora) și de sancțiune (în acest caz, metoda dură trebuie preferată excesului de blândețe). Frumusețe, urâțenie În plan simbolic, frumusețea și urâțenia nu se raportează la înfățișarea persoanei ori la estetismul unui obiect sau al unui peisaj, ci la puritatea sufletului. Astfel, un suflet de o mare frumusețe reprezintă dorința de înălțare, evoluția interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
clitoris Organele genitale feminine au fie o semnificație sexuală (vezi Sexualitate), când visul dă loc unei excitări, fie o semnificație de fecunditate (vezi Naștere). Dezvăluie în plus feminitatea subiectului și îi recomandă să își dezvolte anima, să abordeze situațiile cu blândețe și finețe. Pântec Pântecul este în mod simbolic comparat cu un laborator. Este locul transformărilor: de la concepția la formarea fetusului, de la încorporarea la asimilarea hranei. Prin urmare, evocarea sa în vis pune în discuție transformarea internă a subiectului. Reprezentând o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Duhul care lucrează prin firea omenească a lui Isus, săvârșind minuni. Ioan Gură de Aur Interpretarea marelui capadocian la cuvintele Domnului se află În Omilia 41 despre Evangelia după Matei. În confruntarea Sa cu fariseii Isus merge până la capăt cu blândețea și Îngăduința. El nu le reproșează că nu-L recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu, dat fiind că El Însuși le-a cerut apostolilor să nu vorbească public despre acest subiect. În plus, faptul că s-a pogorât pe pământ
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Însuși Îl execută pe Satana. „Iadul s-a cutremurat, porțile morții și Încuietorile lor s-au făcut zob, drugii de fier s-au rupt și au căzut la pământ și toate s-au deschis. Domnul Isus Cristos a venit cu blândețe, Înconjurat de aura strălucitoare a luminii de sus, măreț și smerit, purtând În mâini un lanț. El Însuși a legat strâns gâtul Satanei, apoi mâinile la spate, l-a azvârlit În tartar, i-a pus piciorul sfânt peste grumaz și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Virtuțile sunt cele ale lui Hristos și dezvoltarea caracterului înseamnă Imitatio Christi; să devii asemenea lui Hristos. În termenii teoriei virtuții, persoana ideală se va asemăna cu Hristos, dezvoltând roadele Duhului Sfânt, și anume: dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, credincioșia, blândețea și cumpătarea. Opusul acestora sunt denumite de Scriptură ca fiind roadele firii păcătoase, și anume: adulterul, promiscuitatea, idolatria, vrăjitoria, certurile, dezbinările, crima, consumul de alcool și necumpătarea (Galateni 5, 16-24). Etica creștină nu este un scop în sine, ci are
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Buiumaș, copilul interiorizat, avid de învățătură, atunci când este trist sau descumpănit în fața vieții, se retrage în sine, abandonează străzile și zarva urbei. De fapt, C. surprinde atât duritatea, cât și poezia acelui mediu amalgamat social, etnic și religios, bizarul și blândețea, egoismul și generozitatea oamenilor care îl populează. Natura își desfășoară amplu anotimpurile și tot Buiumaș este cel care admiră frumusețea zilelor de primăvară sau e atras de liniștea și pacea din cimitirul unde tinerii merg spre a da binețe bătrânilor
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
curând un observator și un moralist. Iscălind în ziare, fie cu numele său, fie cu pseudonimele Sevastian Voicu, I. Turcu sau Ion Olariu (Olariu era numele de familie al mamei, dinainte de căsătorie), scria despre orice, dând sfaturi și criticând cu blândețe. Dezmembrarea țării, în 1940, îl obligă să se refugieze la Sibiu, unde rămâne până în 1945 și unde este sărbătorit, în 1942, la împlinirea vârstei de șaizeci de ani. Îi apar în această perioadă Amintirile (1940), Jandarmul și De vorbă cu
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
așa de strașnic, mai să mă îndoiesc ! - Bine, Ioane, zic. Zi dar, ce-ai cătat în șură cât a fost părintele în casă ? - Eu în șură ? se miră și mai tare omul. Să-mi sară ochii ! îl iau iar cu blândețe. - Ioane, zic, dă toporu’ și pe ce am eu mai drag, pe lumina ochilor, dacă suflu cuiva o vorbă. Nici părintelui la spovăduit nu-i spun. Dar să te ferească Cornea de nu-l scoți. Ion se întoarce către lună
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ce-l întrebau : - Gheorghe, câți guzgani ai prins azi noapte ? - Ha, ha ! răspundea Surdul și dădea des din cap. Cu barba moale și înfocată, despărțită în două fuioare ascuțite, un lipovan cu fața albă, lată, și ochii plini de o blândețe cerească, umbla prin mulțime, ridicând deasupra capului patru căpestre de cai. - Stai, Ivan, cum dai căpăstrul ? - Ce faci, Savetă, buna zâua ! - Mulțămesc, liță Mărioară, dar ’netă ? O femeie groasă și cu sâni căzuți, într-o rochie slinoasă, se opri și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Desculțe, de sub fustă ieșeau picioarele cu călcâiele crăpate. Frământând cu o față îngândurată buza de jos între dinți, fata asculta pe ghebos. Cu buze vinete și întunecat la chip, acestuia îi sclipeau în arcade ochi inteligenți, cu o ușor vicleană blândețe. Mustața afumată i se împrăștia pe buzele umede care tresăreau ori de câte ori omul începea să vorbească. Era un lican din Lingurari cu flaneluța sură, ruptă în coate și destrămată la poale. Ședea lângă fată pe vine, încovoind o codiriște de bici
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dădeau posibilitatea să poată cuprinde cu privirea tot peisajul maritim. Era o splendoare și se simțea fericită! Îi părea bine că se lăsase ambiționată de curiozitatea de a desoperi lumea și frumusețile ei. Cu ajutorul micilor animale, care o înconjurau cu blândețe, trecu să aranjeze camerele pe gustul ei. Fotoliile le împinse spre pereții de sticlă pentru a savura panorama din această poziție, patul de baldachin îl acoperi cu o mătase albă să îndepărteze țânțarii. Explorând dulapurile pline de haine, se îmbrăcase
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
prin pereții tuturor imobilelor și îi plăcea să găsească toți oamenii dormind liniștiți în paturile lor. Hop... a și observat că a căzut din pat ursulețul cu care dormea un băiețaș de grupa mică, îl ridicase și îl așezase cu blândețe în brațele lui, închise un geam care se lovea în gol cu puterea vântului, pusese un pahar cu apă pe noptiera unui bunic, curățase un horn să se elibereze fumul în voie, ce venea de la soba unei case, legase din
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pungașii cu mustață subțire și Împătimiții jocurilor de noroc care Împânzeau barurile de pe malul mării În Atena și Constantinopol. Nasul Îi era acvilin, privirea pătrunzătoare, iar impresia de ansamblu a feței avea ceva de vultur. Când zâmbea, Îi vedeai totuși blândețea din ochi, care te lămurea că Lefty nu era de fapt nici un fel de gangster, ci odrasla răsfățată și studioasă a unor părinți Înstăriți. În acea după-amiază de vară din 1922, Desdemona nu se uita la chipul fratelui ei. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca pretext pentru a Începe o conversație când metroul s-a oprit din nou. Biciclista a ridicat privirea. Părul i-a căzut pe spate, dezvăluindu-i chipul splendid, Încadrat de glugă, și, pentru un moment, privirile ni s-au Întâlnit. Blândețea expresiei ei și pielea mătăsoasă Îi făceau chipul să arate ca o mască, Îndărătul căreia străluceau ochii vii, umani. Săgeata acestei priviri se desprinse acum de ochii mei, iar tânăra apucă ghidonul bicicletei și-și Împinse marele vehicul pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Refugiatul deja cumpăra pâine de la brutăria de pe chei. Unde acum, când Își Întoarce fața, ascunzând franzela caldă sub costumul soios, razele soarelui, reflectate din apă, Îi luminează chipul și identitatea lui Începe să ia formă: nasul acvilin, expresia de șoim, blândețea răzbătând din ochii căprui. Pentru prima oară de când ajunsese În Smirna, Lefty Stephanides zâmbea. Din incursiunile sale precedente venise doar cu o piersică mucegăită și cu șase măsline și o Încurajase pe Desdemona să le Înghită, cu sâmburi cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
insiste că Mahdi se uitase fix În ochii ei tot timpul cât durase scena. Femeile plângeau deja de-a binelea, implorându-l să nu plece. Fard Muhammad Își scoase pălăria și o ținu la piept. Se uită În jos cu blândețe și spuse: ― Fiți liniștiți. Sunt alături de voi. Își ridică pălăria cu un gest care cuprinse tot cartierul, ghetoul cu prispele lui dărăpănate, străzile nepavate, frânghiile dezolante de rufe. ― O să mă Întorc la voi În viitorul apropiat ca să vă scot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acolo, În mijlocul ei, bunica mea atât de istorică, uzată de timp... Totul din Middlesex vorbea despre uitare și totul la Desdemona dezvăluia neputința de a scăpa de amintiri. Stătea rezemată de mormanul de perne, transpirând vapori de jale, dar cu blândețe. Aceasta era semnătura bunicii mele și a doamnelor grecoaice din generația ei: bunătatea disperării lor. Cum mai gemeau În timp ce-ți ofereau dulciuri! Cum se plângeau de tot felul de dureri și afecțiuni În timp ce te strângeau de genunchi! Vizitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
teamă, lăcomie și gânduri disperate de evadare. Toate firești, de altfel. Dar, intrând mai adânc, descopăr În el niște lucruri pe care nu le-am știut niciodată. Nu-i nici o seninătate, de exemplu, de nici un fel. Nici o apropiere de Dumnezeu. Blândețea părintelui Mike, tăcerea lui zâmbitoare de la mesele În familie, felul În care se apleca spre a privi copiii În ochi (nu trebuia s-o facă prea tare, dar totuși) -, toate aceste atribute existau separat de orice legătură cu vreo sferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mi odihnesc ochii și mintea. M-am dus la Ana, în spatele sălii. Dormea pe o parte, cu fața la perete. I-am atins ușor umărul, urcând spre gât. Când am chemat-o, a tresărit. I-am mângâiat fața, obrajii și bărbia cu blândețe. A deschis încet ochii. Fără nici un cuvânt, s-a sculat de pe scaunele așezate cu grijă, s-a ridicat în picioare și s-a uitat la mine ca și cum eu aș fi adormit în spatele sălii, și nu ea. Și? Ce e? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acest cat și vă mutați la doi! Întăriți pozițiile acolo! Ne retragem de la acest etaj! Porni ca o furtună în josul scărilor, până la infirmerie și aproape smulse din locul lor ușile de acolo. Nu erau cazuri grave, așa că îi îndrumă cu blândețe pe toți: AFARĂ!!! Și toți îl ascultară pentru că era stropit din cap până în picioare cu sângele altora și avea întipărită pe față o expresie care nu îngăduia neobediența. Blocă intrările și dădu ordine clare să nu fie deranjat. Nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să vedem... Rian e un băiat Încă tînăr, care se poartă normal, fără emfază. Îți dau adresa și numărul lui de telefon. Îi voi scrie mîine ca să-l anunț. — Mulțumesc, Pardon. — Nu te-am bruscat prea tare? — Ai lucrat cu blîndețe. Revenind În salon, Îi adresă soției sale un zîmbet liniștitor, dar nu vorbi de boală În casa familiei Pardon. Abia pe strada Popincourt, mergând la braț, Maigret murmură, ca și cum ar fi fost vorba de un lucru fără importanță: — Ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ați Întîlnit? — Am dat mîna cu el. — Vă mai Întîlniți? — Probabil. — Veți discuta cu el despre crimă? — Poate. Sau poate că vom vorbi doar despre vreme și lumina deosebită din orașul dumneavoastră. — Ce are atît de deosebit? — O vibrație, o blîndețe... Vă gîndiți să veniți și la anul la Vichy? — Depinde de ce va spune medicul. — Mulțumesc. Jurnaliștii urcară rapid Într-o mașină veche, În timp ce Maigret și soția lui făceau cîțiva pași pe trotuar. — Unde te aștept? Asta Însemna că soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
asta, domnișoara Lange a răspuns. Am făcut legătura. Păru stînjenită, aruncă o privire spre Maigret, vrînd parcă să-și dea seama ce efect va face asupra lui. Probabil că și ea Îl recunoscuse. — Ați ascultat ce vorbeau? murmură Lecoeur, cu blîndețe. Îmi cer scuze. N-am obiceiul ăsta. Lumea spune că ascultăm toate convorbirile, dar dacă oamenii ar ști cît de neinteresante sînt, poate că ar gîndi altfel. Poate că am făcut-o din cauza asasinării surorii sale. Sau a vocii ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]