2,555 matches
-
o chema Julie Lamour, dar numele ei de scenă era Julia Love. Juca În primele filme porno franțuzești, filmele astăzi uitate ale lui Burd Tranbaree sau Francis Leroi. Semăna puțin cu Janine, doar că era cu mult mai stupidă. „Sunt blestemat... Sunt blestemat...”, repetă tatăl lui Bruno atunci când, nimerind peste o fotografie de tinerețe a fostei neveste, Își dădu seama de asemănare. Cu ocazia unei cine la Bénazéraf, Julie Îl cunoscuse pe Deleuze, iar de atunci se lansa tot timpul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Julie Lamour, dar numele ei de scenă era Julia Love. Juca În primele filme porno franțuzești, filmele astăzi uitate ale lui Burd Tranbaree sau Francis Leroi. Semăna puțin cu Janine, doar că era cu mult mai stupidă. „Sunt blestemat... Sunt blestemat...”, repetă tatăl lui Bruno atunci când, nimerind peste o fotografie de tinerețe a fostei neveste, Își dădu seama de asemănare. Cu ocazia unei cine la Bénazéraf, Julie Îl cunoscuse pe Deleuze, iar de atunci se lansa tot timpul În justificări intelectuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prețurile de la Paris, ne spunea fata de la agenție. Nu e nici viața de la Paris, dar o să vedeți, vara e foarte vesel, vin turiști, vin o mulțime de tineri la festivalul de muzică barocă.” Muzică barocă?... Am Înțeles imediat că sunt blestemat. Nu că mi-ar fi lipsit „viața de la Paris”, nu asta mă deranja, Întotdeauna fusesem nefericit la Paris. Pur și simplu, doream toate femeile, În afară de-a mea. La Dijon, ca În toate orașele de provincie, sunt multe puștoaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Început să-i cântăm pe rând lui Unu. - Nani pui, nani pui... Unu a fost primul care s-a Înmuiat. Apoi Runa. Apoi Enkim. Eu abia mai răsuflam și m-am străduit să-mi amintesc chipul frumoasei Siloa. L-am blestemat de câteva ori pe Moru. Îmi părea rău că nu l-am ucis pe Hârciogul ăla nenorocit după ce ne trecuse brațul de mare. Apoi am amețit și eu. L-am mai auzit o dată pe Unu cum scâncește, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă strânse ușor. Dar eu: - Krog nu știe nici măcar ce nume poartă tatăl lui. Și nici nu merită s-o știe. Krog nu e nici un toiag, al nici unui Tată, al nimănui. Unde mergem acum? - Potolește-te, frate al lui Moru. - Blestemați fie, toți! am scrâșnit cu vorbe rele, În minte. Și Moru, și Psara, și Mila, toți! Ba chiar și tu, Tată... M-ai adus până aici, iar acum? Asta ai vrut? Să-ți duc vorba atât de departe, și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcându-l să meargă Într-o parte, ca beat. M-am repezit asupra lui, l-am Împuns cu sulița În burtă, după care l-am terminat, răsucindu-i vârful suliței În măruntaie. - Tot ai să mori pân’ la urmă! mă blestemă vrăjmașul cu ochi pieziși. Of, of! Îi afundasem sulița prea adânc În burtă și, până să apuc s-o scot din carnea lui, mă simții luat pe sus de o pereche de brațe vânjoase. Cerul se răsuci deodată și fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
M-am ridicat și, fără să mai strig de data asta, m-am năpustit asupra lui Scept care rânjea. - Pricepi ce-am trăit când l-am văzut pe Logon? strigă el. - L-ai ucis pe Enkim, tatăl lui Unu! Fii blestemat! - Mai bine l-ai fi ucis și tu pe Logon decât să-ți bați joc de el! Hienă mâncătoare de stârvuri, Vindecător blestemat de vorbe ce ești! Ne-am aruncat unul asupra celuilalt și, după cum se Întâmplă În asemenea lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când l-am văzut pe Logon? strigă el. - L-ai ucis pe Enkim, tatăl lui Unu! Fii blestemat! - Mai bine l-ai fi ucis și tu pe Logon decât să-ți bați joc de el! Hienă mâncătoare de stârvuri, Vindecător blestemat de vorbe ce ești! Ne-am aruncat unul asupra celuilalt și, după cum se Întâmplă În asemenea lupte, nu mai auzirăm nici unul nimic, iar timpul de care vorbea Gupal păru să se oprească În loc. Parcă eram alcătuit din văzduh deși țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a turnat o poveste cu extazul? ARTUR (Iluminat.): Ba da! Ceva despre o bijuterie... Ceva frumos... GARDIANUL: Așa! Așa! V-a amețit cu vorbe și a încercat să vă taie capul. ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? CĂLĂUL (Plânge.): Domnule, sunt blestemat... Vă asmute împotriva mea... GARDIANUL (Către ARTUR.): V-am găsit cu capul pe buturugă. Ca făceați cu capul pe buturugă? ARTUR (Către CĂLĂU.): Ce făceam cu capul pe buturugă? CĂLĂUL: Nu-l ascultați pe Iuda... Vă jur pe lumina ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sa, din tot sufletul și până la moarte, asta-i! TOȚI: Așa! Așa! Să vadă și ei cum e! MARAT: Cine va fi prins ca nu joacă teatru va fi alungat din oraș, va fi urmărit, va fi prins, va fi blestemat, va fi interogat, i se vor tăia nasul și urechile, limba și pleoapele și va fi ghilotinat. Toți cei care vor fi bănuiți că nu joacă teatru vor fi prinși, vor fi prinși, vor fi prinși... În această cutie (O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vă gândiți la fericire. Călătorii prin ploaie nu se simt niciodată fericiți. E total ridicol cu mă siliți pe mine să vă răspund la astfel de întrebări. ȘEFUL GĂRII: Ridicol? Ridicol? Sigur... De fapt... Ah, domnule, sunt un idiot! Sunt blestemat. Sunt cel din urmă om, sunt un laș! Domnule... știți dumneavoastră că eu era cât pe ce, cât pe ce să devin... să încep să fiu... călător prin ploaie? Vă jur, domnule, iată, acești bastarzi, Bruno și cu lunganul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu vă dau pleoapa peste cap... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Să nu mai faci asta, Grubi... HAMALUL: N-am să mai fac... Am să încerc... Am sa încerc să dorm și mai mult... Am să încerc să dorm tot timpul... Sunt blestemat! Simt nevoia să vă omor! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Liniștește-te, Grubi... Lasă... Nu mai e mult... N-are nici un rost să mă omori... În schimb, am să-ți dau voie să mă îngropi... HAMALUL (Acces de isterie, plâns, frică, ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
noastre... și ne facem că nu ne-am văzut unul pe altul... E îngrozitor ce se întâmplă cu noi... Toți ascund câte ceva, câte o mârșăvie cumplită... altfel n-ar face așa ceva... altfel ar dormi noaptea... în odăile lor... Suntem cu toții blestemați, suntem atât de răi și de blestemați! Își ascunde capul în palme, se chircește.) Dumnezeu e nedrept. Noi, toți, trebuia să fim călători prin ploaie... De aceea ne chinuim așa... De aceea...! Noi am ajuns prea târziu, ne-m născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în camera de sus... Trebuie să te duci în camera de sus... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu... Acolo nu... Mai stau puțin... Mi-e foarte frig... Și mă tem să nu aud din nou... picăturile acelea de apă... picăturile acelea blestemate de apă... căzând în paharul meu... Brusc tresărind, privind în direcția în care a plecat Grubi.) Ioana! Se întorc! IOANA: Se întorc? Îi vezi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îi aud... Îl aud pe tatăl tău cum îl înjură pe Bruno... Ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ferestre. Cei mai mulți se pregăteau de spectacol. Când Girevingu se îmbăta, ieșea de multe ori cu scandal și distracție. Se suia și pe stâlpii de lumină și începea să urle măscări. Nu înjura însă partidul sau guvernul. Nici autoritățile locale. Îl blestema însă pe șeful pieții, unul Andronaș Soporan, nepot al tovarășei Rela de la Șoptireanca. Și mai avea ce avea cu unul Țongu, care se zicea că era mare de tot la București. Fărmăcata, despletită, cu poalele ridicate, zvârlind din mâini în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu m-a interesat. Au lucrat apoi și la tineret o vreme. Stelian a intrat mai târziu în minister, chiar pe 1 octombrie 1967, când a dat Ceaușescu decretul ăla care a nenorocit femeile, cu chiuretajele. Ce l-am mai blestemat... Vă dați seama ce am suferit, că nu am vrut toată viața să fac copii. Acum îmi pare rău, dar atunci credeam că altele sunt prioritățile. Apoi, când am vrut, nu... Emilian se profilase pe comerțul exterior mai de dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că era casa pe numele meu, până s-a liniștit, chiar am râs cu ea odată când ne-am întâlnit la Wintris, venise și ea să facă raclaj, plângea și țipa, nu-ș’ ce pățise, că n-a vrut să zică, blestema doar la bărbați și la regulatul lor, că numai asta vor, dar n-au sentimente, i-am explicat cum e chestia, că bărbații chiar asta vor, să te-aplice la potriveală fără sentiment și obligații, am râs cu ea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că avea impresia că e singurul cu adevărat responsabil de tot și toate, iar Philip Cantley nu era decât o figură emblematică cooptată pentru a liniști consiliul teatrului. Dacă voiai să se facă ceva, chiar și cel mai mic lucru, blestemat erai dacă o rugai pe vreo asistentă, fără să fi cerut, în prealabil, aprobarea lui Steve care, probabil, ar fi pufnit și apoi te-ar fi trimis la plimbare cu o mișcare a mâinii, întorcându-se, pe jumătate, cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dens și parfumat. Se gândi la cei o sută de mii de oameni ieșind de la lucru, vârâți în paltoane cenușii, cu ochii în pământ și zoriți, înțepeniți de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
caier de bumbac îmbibat în sânge. Papagalii și curcanii sălbatici căutau un adăpost unde să-și petreacă noaptea, iar o familie de maimuțe araguatos urla, acolo în depărtare, printre arborii mari de capoc. Dădu ocol lagunei cu pas grăbit și blestemă primii țânțari care se avântaseră să-l atace. Ultimii metri îi parcurse în fugă și nu se opri până nu se simți în siguranță sub apărătoarea de țânțari. Rămase acolo, citind la lumânare, până când și o adiere blândă și fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme în gând momentul în care s-a lăsat vârât într-o încurcătură care îl împiedica să doarmă în coliba lui din lagună, prin care trecea mereu o adiere fără opreliști, invadată de aroma profundă a pământului virgin, tăcută noaptea, curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
puse singurul pantalon care-i mai rămăsese și o cămașă cu o culoare de-acum greu de definit și coborî prost dispus pe terasa ce servea drept sală de mese în zilele fără ploaie. Părintele Carlos îl aștepta și amândoi blestemară ouăle prăjite în ceva ce părea ulei de motor, orezul nedecorticat și aproape nefiert, carnea urât mirositoare, făcută scrum, și o cafea în care trebuie că se spălaseră pe picioare toți metișii din Santa Marta. Ce loc de căcat! Jurasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
oameni somnoroși își făcură apariția la colț de stradă - cu capul plecat și aduși de spate - tremurând de frig, prost dispuși că au trebuit să părăsească patul. Își amintea acea senzație de amărăciune și neputință, de frig, somn și mânie, blestemând cu anticipație următoarele zece ore, ore de efort, de deprimare și de umilințe... Orele cele mai îngrozitoare pe care Creatorul le-a lăsat pe Terra. Își aminti apoi asfințiturile de soare pe lagună, când pe cerul strălucitor începeau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prinse privirea și-o ținu prizonieră. — Dacă veneai mai repede, puteai face și tu o baie. El râse și strică momentul. — Dar atunci am fi Întârziat la cină. Cât se poate de adevărat. Cât se poate de adevărat. Dar Își blestemă timpul pe care-l pierduse oprindu-se pentru un pahar de vin. Ieși din baie și străbătu coridorul spre bucătărie și așeză florile În chiuvetă, puse dopul și lăsă să curgă destulă apă cât să le acopere cozile. În dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lordul Fairbourne ăsta? Își amintea că Amanda citise despre el într-o revistă și că fusese foarte impresionată. Așa că se hotărâse să dea de urma asistentei pediatre pe care o folosise și lordul Fairbourne. Nu era prima dată când Hugo blestema obiceiul de a citi al neveste-sii. Nu e destul de întunecoasă, a fost verdictul asistentei Harris când a văzut camera copilului. Dacă vreți ca băiatul să doarmă așa cum trebuie, atunci trebuie să instalați imediat storuri de camuflaj și perdele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]