2,430 matches
-
persecuția neroniană spre adevăratele proporții, de care s-a îndepărtat uneori propaganda creștină de-a lungul secolelor. Scriitorii creștini s-au lansat împotriva lui Nero deformându-i imaginea și alterându-i faptele: l-au definit ca persecutor prin excelență, tiran blestemat și ticălos (execrabilis ac nocens tyrannus) și chiar o personificare a Anticristului; l-au făcut precursorul diavolului, cel care la sfârșitul lumii va trebui să devasteze pământul și să răscoale neamul omenesc; l-au numit misterul nelegiuirii (mysterium iniquitatis); l-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
această lume, pornite sau născute din neamul persan, dușmanul nostru, și că săvârșesc acolo multe nelegiuiri; căci agită popoare liniștite: și trebuie să ne temem ca nu cumva, așa cum se întâmplă de obicei, când va sosi momentul, să încerce, prin blestematele obiceiuri și prin crudele legi ale perșilor, să umple cu veninul lor funest blândul și liniștitul popor roman și întreaga noastră lume. După cumpănirea mai multor cauze și situații, care l-au convins pe Dioclețian să se decidă politico-religios față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Maximian Hercule care nu a acționat simultan, cu Galerius și Dioclețian, în trupele sale, din sectorul occidental, este un exemplu grăitor în acest sens. Pentru poetul latin Prudentius (348-413), actele martirice ale acestor soldați creștini au fost distruse de călăul blestemat, odată cu distrugerea arhivelor bisericilor de la începutul persecuției generale; existența actelor lor martirice pentru anul 303, pare să fie de dată anterioară. Imnul său ne spune că au fost martirizați pentru refuzul lor de a-și continua viața militară și de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mult decât în altele și cei care făceau parte din ierarhia ecleziastică. Aceasta se poate deduce și din sentința dată împotriva episcopului Ciprian din Cartagina: Ai trăit mult timp în nelegiuire și ai atras foarte mulți oameni în conspirația ta blestemată și te-ai făcut dușman al zeilor romani și credințelor sacre... De vreme ce ești autorul celor mai josnice crime și ai fost surprins făcându-ți semnul [crucii], tu însuți vei fi spre exemplu pentru cei pe care i-ai atras la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe politicienii corupți: Știți bine că noi nu v-am înșelat niciodată și că pentru voi urcăm Golgota răzbunărilor și a "poliției politice", cu crucea în spate, fără odihnă, fără nicio mulțumire sufletească. Ajutați-ne ca să vă ajutăm! Trăim vremuri blestemate, de adâncă rușine națională. În imensă lor majoritate, cei care va cerșesc voturile, cu voce prefăcuta, nu sunt altceva decât Lupul din "Capră cu trei iezi", care abia așteaptă să îi deschideți, pentru a va înghiți pe nerăsuflate. Nu deschideți
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
că eu fiind o fire activă și preponderent analitică, ca să mă mai relaxez sau când nu am ce face, analizez cu atenție de mulți ani caracteristicile de bază ale locuitorilor acestor meleaguri, pe care unii le consideră, când binecuvântate, când blestemate, și observ niște trăsături fundamentale, care ne definesc ca neam și în același timp ne deosebesc de alte popoare, (aici am dat-o un pic la-ntors, pe mult folosita limbă de lemn, dar sper să-mi permiteți, parol, nu se
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sînt mult mai mult Decît ce par, deschide-mi pungă, ia Cît este. Pe Cordelia de-o vezi, N-ai teamă, -o vezi i-arată-acest inel, Si ea-ți va spune cine e acel Pe care nu-l știi încă. Vifor blestemat! Merg să-l găsesc pe rege. CURTEANUL: Dă-mi mîna. Nu ai mai mult să spui? KENT: Few words, but, to effect, more than all yet: That when we have found the King în which your pain That way, I
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
The let-alone lies not în your good will. EDMUND: Nor în thine, lord. Mîine sau mai tîrziu timp, să apară Unde veți ține curtea. -N ast timp, plini de Sînge,-asudam; prieten prieten pierde; Și drepte lupte,-n focul clipei, blestemate-s De cei ce ascuțișul lor îl simt. Chestiunea cu Cordelia și-al ei tata Cere mai potrivit loc. ALBANY: Șir, cu voia-ți, Te țin că pe-un supus n-acest război, Nu frate. REGAN: I ceea ce voim să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și agasant, însoțea fiecare frângere. Acest zgomot reuși să-l enerveze la culme. Rupea, rupea crengile, înaintând spre locul de unde se auzea un plânset monoton și stins ca o părere. Începu să lovească și cu picioarele în ramurile acelea blestemate ce se rupeau de parcă erau de sticlă. Un șarpe roșu ca un fulger întârziat trecu prin fața ochilor săi, orbindu-l. Deschise precaut ochii și se minună de liniștea care se înstăpânise deodată. În fața sa se întindea o apă nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
câinele la ușă. E ziuă, spune cineva căruia i se văd numai cizmele. Și iar apăru stopul acela roșu care-i clipi complice apoi se îndepărtează făcându-se tot mai mic. Doamne, ce cald e de când a plecat stopul acela blestemat! Nici genunchiul nu-l mai doare! Deodată ca și cum o cortină uriașă s-ar fi tras la o parte lin și fără nici un zgomot, liniștea năvăli rece, nemiloasă în timpane, în creier. Privi atent în jur. Liniile metalice lucioase sclipind acum
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aveau sacul vârfuit. Luau salariu de la stat ca dascăli, bașca pomeni și alte venituri de la biserică. Acum, dascălii iau doar șuturi din toate părțile, de la autorități, de la elevi, de la părinți, de la presă și de la viața asta câinoasă care ia blestemat să ajungă în această meserie. În aiuritoarea și nenorocita degringoladă post- decembristă, statutul dascălului în general și al celui din mediul preuniversitar în special, a căzut într-un adânc derizoriu. Ceea ce este mai crud, e că poate cea mai importantă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu autorul tuturor paradoxurilor?"296. Răspunsul este scuza intrării în structura de adâncime a textului pe care-l consideră o mare poveste a omului izgonit din rai, romanul căderii omului în istorie: Totul începe natural în rai. La umbra pomului blestemat al științei. Desigur ne avertizează Cioran nu e cuminte să întârzii sub pomul Științei." Numai că Adam nu era cuminte"297. Fragmentele citate permit auditoriului să cunoască textul original, să contacteze mentalitatea autorului despre care Monica Lovinescu le-a furnizat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
gol adânc fără sfârșit și din care nu mai putea ieși. Ce tâmpenie i-a trecut prin minte! Nu a ținut seama de sfatul Marelui Angakok. Dacă nu s-ar fi abătut din drum și ar fi ocolit locul acela blestemat, peste puțin timp ar fi fost în igluul său alături de cei dragi, și-ar fi îmbrățișat copiii și după ce ar fi mâncat o halcă de pește sărat sau igunak, ar fi băut o măsură bună de lapte covăsit luat de la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vol. 41, p. 780) „Ce spune deci cuvântul: Ca bucuria Mea să fie în voi decât că Unul-Născut S-a făcut ca noi, adică om, lipsit doar de păcat, voind să rabde și să pătimească toate câte I-a dat blestemata nebunie a iudeilor să încerce. Căci îl vom afla batjocorit și prigonit și supus la osânde grele, scuipat, bătut și biciuit, și, la urma tuturor, pironit din cauza noastră și pentru noi pe cruce. Dar toate aceste grele încercări nu L-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prin moartea Sa a omorât moartea ..”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXV, p. 465) „... moartea suferită de El a fost cea mai necinstită, cea mai plină de batjocură, cea mai blestemată. Căci Blestemat este cel spânzurat pe lemn (Gal. 3, 13). De aceea s-au hotărât iudeii să-L răstignească pe lemn, pentru ca astfel să-L facă de batjocură. De aceea au fost răstignit cu El și doi tâlhari, pentru ca astfel
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Sa a omorât moartea ..”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXV, p. 465) „... moartea suferită de El a fost cea mai necinstită, cea mai plină de batjocură, cea mai blestemată. Căci Blestemat este cel spânzurat pe lemn (Gal. 3, 13). De aceea s-au hotărât iudeii să-L răstignească pe lemn, pentru ca astfel să-L facă de batjocură. De aceea au fost răstignit cu El și doi tâlhari, pentru ca astfel să se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
poem și antologie, 1926). Drumul spre cuvântul-miraj, act de transgresiune în necunoscut, e drumul lui Harap-Alb în căutarea "paserii măiastre". La Ioan, în chiar prima frază a Evangheliei sale, citim: "La început era cuvântul"; Deus erat verbum! Și în mentalul "blestematului" Baudelaire, cuvântul are "ceva sacru" (quelque chose de sacré). În transpunere elină, verbum era totuna cu Logos însă acesta nu era doar "cuvânt", ci cum menționează Anton Dumitriu: "rațiune, gândire". În complexul proces de cristalizare estetică, ceremonialul poetic tinde spre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a învăța să merg pe picioare, / cred că am început prin a căuta certitudini, certitudini". Cum rezultatele întârzie, poetul tânăr se întristează: Până astăzi, eu n-am găsit nici o certitudine..." Cuvântul (Singur-lună) e bolnav de "inerție"; fraza se poticnește de "blestemata încremenire a vorbelor tocite, îndobitocite de sensuri"; în replică intervine aspirația de a comunica "cinstit" în "puține cuvinte" un "sentiment simplu, uman". Numai un "nefericit lustragiu de cuvinte", abandonează; un Geo Dumitrescu decis se consideră în perpetuă campanie. Prozaicul, profanul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rurale: Satu-Mare!; a fondat și conduce acolo revista Poesis. "Scriitura crede el e îndepărtarea de prima literă. Prelungire. Detașare. Mai ești tu cel care ai început să scrii? Cel care ajunge e scrisul. El a devenit tu" ( În așteptarea poetului blestemat). Te poți descoperi în câteva stihuri (inspirate); respiri în fraze rotunde, dar și extratextual. "Poemul e o concentrare de energie cu ajutorul căreia știu mai multe despre mine însumi, despre lume". Frapantă, la întâia-i apariție editorială, era insistența cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mașina de scris / eu voi cânta cuțitul" (Zidul de fulgere). Bântuit, imoderat, îl preocupă nașterea poeziei, geneza versului instaurator în stare "să ardă tot ce ating"; "l-am confundat o vremea cu pâinea / apa / aerul / focul" (Poem comentat). Numai poetul blestemat numai demonia cuvântului înaripat asigură accesul în inefabil: "Cine intră-n poem îi vede ușa de aur". Ușă interzisă "gârboviților", celor departe de "poemul vehement" ; o diatribă de un retorism de forum (Funerariile unui jurnal intim) e o punere la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
i-ar fi căzut în cap, în mod sigur l-ar fi omorât. Julius Zimberlan n-a reușit să mai doarmă trei nopți. Într-altă zi, o dimineață mohorâtă de toamnă, venind acasă, Julius Zimberlan a văzut că țigla aceea blestemată se afla tot acolo. Însă tot într-un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îi străfulgeră prin minte că țigla blestemată putea să cadă oricând oricând! pe fiul său
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
acasă, Julius Zimberlan a văzut că țigla aceea blestemată se afla tot acolo. Însă tot într-un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îi străfulgeră prin minte că țigla blestemată putea să cadă oricând oricând! pe fiul său. Are numai opt ani săracul!" se tot văieta el în fața tuturor celor dispuși să-l asculte. Pe urmă, cum țigla n-a căzut nici după o lună, lui Julius Zimberlan începu să
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
maestrului, George Bălan Între Orient și Occident, Luce Irigaray Jurnal de călătorie al unui filosof (vol. 1, 2), Hermann Keyserling Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, Corin Braga Memoria colectivă, Maurice Halbwachs Omul dezrădăcinat, Tzvetan Todorov Paradisuri artificiale, Charles Baudelaire Partea blestemată, Georges Bataille Prin țările unei utopii apuse. Pledoarie pentru Europa Centrală, Rose-Marie Lagrave Revelațiile morții, Lev Șestov Scrisoare despre Insule, Costache Olăreanu Semnele Timpului, Thomas Carlyle Sentimentul românesc al urii de sine, (ed. I, II) Luca Pițu Teoria rîsului, Henri
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
i-ar fi căzut în cap, în mod sigur l-ar fi omorât. Julius Zimberlan n-a reușit să mai doarmă trei nopți. Într-altă zi, o dimineață mohorâtă de toamnă, venind acasă, Julius Zimberlan a văzut că țigla aceea blestemată se afla tot acolo. Însă tot într-un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îl străfulgeră prin minte că țigla blestemată putea să cadă oricând oricând! pe fiul său
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
acasă, Julius Zimberlan a văzut că țigla aceea blestemată se afla tot acolo. Însă tot într-un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îl străfulgeră prin minte că țigla blestemată putea să cadă oricând oricând! pe fiul său. Are numai opt ani săracul!" se tot văieta el în fața tuturor celor dispuși să-l asculte. Pe urmă, cum țigla n-a căzut nici după o lună, lui Julius Zimberlan începu să
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]