1,799 matches
-
cum s-ar uita cineva la o rudă săracă. Toți puștii din Monaco purtau genul ăsta de après-ski mițoși, pe roz și pe violet, anul trecut. Eugenie se ridică și se Îndreptă către prietenii ei, care erau toți Îmbrăcați În blugi foarte mulați, veste din blană și ghete scumpe din piele de cal sau din piele tăbăcită de căprioară. Înfățișarea lor te ducea cu gândul la ceva gen Ali MacGraw În Colorado. Este incredibil de drăguță, am remarcat, după ce a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
treaba. —Lauren m-a convins să-mi fac nu știu ce perfuzie intravenoasă În dimineața asta. Am simțit că parcă mi-a luat foc sângele, i-am spus. Amintitul doctor Bo Morgan apăruse la ora 9 Îmbrăcat ca un star rock, cu blugi Paper Denim & Cloth și cu o cămașă albă atât de apretată, Încât foșnea când el făcea vreo mișcare. Dintr-o servietă Goyard scosese un perfuzor și o sticlă cu un lichid maro, pe a cărui etichetă era scris „Pirateum“. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
monotonia singurătății decât să te îndestulezi împreună cu un confrère, cu un semblable, Tomassino cel-demult-pierdut, tocând mărunt câte-n lună și-n stele în timp ce îți umpli burdihanul? Marina era de jurnă în ziua aceea și arăta grozav într-o pereche de blugi strâmți și o bluză portocalie. Era o combinație încântătoare, care îmi oferea ceva de studiat și admirat în timp ce se îndrepta către noi (vederea din față a sânilor ei mari și ascuțiți), dar și când se îndepărta (vederea din spate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întâlnit și așa mai departe. Conversație de provincie în mijlocul unui oraș mare. Dacă ar fi vreun detaliu demn de semnalat, ar fi acela că nu era îmbrăcată cu salopeta. Ziua era neobișnuit de caldă, iar Nancy purta o pereche de blugi și un tricou de bumbac alb. Pentru că tricoul era băgat în pantaloni, am văzut că pântecel îi era plat. Asta nu însemna că nu era gravidă, desigur, dar chiar dacă era în primele zile ale primului trimestru, însemna că vineri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
A.P. Bacopiatra) Cuprins Prefață: Fluviul Uitării (Petre Isachi) / 9 Partea întâi / 15 Partea a II-a / 141 Partea a III-a / 251 Epilog / 365 Prefață Fluviul Uitării Propunându-și să transfigureze istoria controversată a unei generații (așa-zisa generație în blugi, o generație pierdută, sacrificată pe altarul comunismului), Anton Petrovschi Bacopiatra reușește să revele sub o scriitură balzaciano sadoveniană, cunoscuta Idee din Glossa eminesciană: Tot ce-a fost ori o să fie/ În prezent le-avem pe toate. Idee "uitată" de fiecare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ticăloșilor", în sintagma lui Marin Preda) urăște memoria. Sub umbrela uitării se pot ascunde toate durerile /frustrările și visele Lumii /individului. Spre a sugera eternitatea fluviului uitării, efectele benefice și malefice ale acestuia, Anton Petrovschi Bacopiatra transfigurează istoria generației în blugi în corelație cu istoria universului. Amintirile suprapuse ale naratorului (extradiegetic sau heterodiegetic) sunt pătrunse de credința în metempsihoză. Așa se explică viziunea ciclică asupra Timpului, impresia de deja-vú ce străbate scriitura, sugestia că omul nu este decât rodul faptelor sale
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai productivi și mai eficienți, însă fericiți nu vor fi niciodată! Duc în spate o povară", scrie A.P.B., în deznodământul sămănătorist al romanului, care cu siguranță l-ar fi mulțumit pe Nicolae Iorga, poate și pe inconfundabila generație în blugi... Nu știu însă, dacă și pe nepoții Domniei Sale, din Germania și Noua Zeelandă... Tot este romancierul preocupat de problemele migrației, exilului, dezrădăcinării, înstrăinării în altă cultură, îndoctrinării, credulității, pierderii discernământului etc. Vor fi însă, încântați, nepoții nepoților, salvându-l de la uitare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ceva de ani de la absolvire, timp în care a devenit posesorul unei averi inestimabile: soție, copii, nepoți. Cu o șapcă de culoare bleumarin închis, marca Puma din doc, cu cozoroc mare, semi rotund, model american, îmbrăcat într-o pereche de blugi originali, puțin decolorați, încins cu o curea nu prea lată din piele de harnașament maro, cu cataramă metalică peste care cădea o geacă de culoare gri, descheiată în față, cu pantofi sport de firmă negri, noi și ușori, din piele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de țigaretă fină. Sub geacă se vedea o vestă lucrată de mână, din mohair. Geaca, cu multe buzunare, pe care datorită căldurii a dezbrăcat-o și a agățat-o în cui, se asorta perfect cu vesta, precum și cu pantalonii din blugi, pe jumătate prespălați, puțin cam strâmți însă destul de comozi. Încălțat cu pantofi sport, asemănători la culoare cu îmbrăcămintea, se mișca rapid, lăsând impresia că e un fost sportiv de performanță devenit antrenor, dacă se lua în calcul și vârsta. Partenera
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a mai făcut-o și altădată; se va închide în sine. În caz contrar, s-ar putea să creeze o impresie falsă: un bătrân senil, plin de emfază, cu capul în nori, care vrea să braveze, un Don Quijotte în blugi. De aceea, rosti cu o voce tare un "Mulțumesc!", suprimând partea cea mai importantă a simțirii sale: "Ura! Sunt cel mai fericit om de pe mapamond! Am devenit nemuritor!", chiar în momentul în care imaginea trenului cu care călătorea îi apăru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pățesc toți începătorii. Ia mai privește-te odată! Totuși, situația deosebită, în care se afla, se atenuă când își privi partea inferioară a propriului său corp, adică propriile lui picioare. Stătea bine sprijinit în ele. Aceiași pantofi noi și aceiași blugi cu care pornise la drum, îmbrăcat cu aceeași geacă gri, corpul și mâinile erau la locul lor, geanta din material impermeabil negru, cu cele cinci fermoare pe jumătate deschise, îi atârna pe umărul stâng ca de obicei, iar în mâna
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
autodistrus, dacă nu am fi fost noi. Apa pe care o bea, trotuarul pe care pășește fără a-și murdări pantofii de noroi, școala în care nepoții și strănepoții noștri vor învăța tainele universului, apartamentul în care locuiește generația în blugi și energia pe care o folosește, atunci când dezinvolt, pe scaunul ergonomic, navighează pe Internet trăgând în piept aer condiționat, tot noi bătrânii le-am născocit. Până și amărâtele acelea de tramvaie trase de cai tot noi le-am înlocuit cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
chenarul ușii care, deschisă, parcă decupa cerul cu firave caiere de nori scămoși, părea că trupul ei, unduind, electriza întreaga încăpere. Nu o dată aș fi vrut să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin pe umerii plăpânzi (de fapt niciodată nu m-aș fi gândit, pronunțându-i numele Iozefina, la o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
numai contesă de Bethlen, iar contesa trăia aievea, ședea lângă mine și îmi scria la mașină textul. Mai era îmbrăcămintea. Cu puțină imaginație, o îmbrăcam rapid și imaginar, pe Iozefina în hainele contesei, chiar și când aceasta apărea numai în blugi sau cel mult îmbrăcată așa cum erau îmbrăcate la ora aceea toate femeile tinere. Chiar și când nu era îmbrăcată cu ea, rochia aceea, strânsă la mijloc, tot cenușie, făcea din înfățișarea Iozefinei un triumf al frumuseții celei mai modeste culori
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
decupa din nou cerul cu firave caiere de nori scămoși, trupul ei unduind, pare că îmi electrizează și-acuma întreaga fire. Eram și acuma în stare să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin, ca un pârâiaș de câmpie, pe umerii plăpânzi; de fapt niciodată nu m-aș fi gândit, pronunțându
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Resemnați-vă! Preotul se întoarse iute și chipul i se lumină de un zâmbet larg. — Inti...! Era un bărbat tânăr, aproape un băiat, de statură mijlocie, vânjos, foarte brunet, cu o enormă mustață pe oală și sprâncene stufoase. Purta niște blugi uzați și un maiou de culoare portocalie, iar aspectul lui era cel al unui „hippy“ care o apucase pe căi greșite. Îl bătu afectuos pe spate pe misionar și fără multă ceremonie ridică piciorul, trase un scaun sub el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și se ridică vioi în picioare. Bărbatul urmări direcția privirii lui. În ușă, tocmai își făcea apariția una dintre femeile cele mai atrăgătoare pe care le văzuse vreodată, deși nu era fardată și era îmbrăcată doar cu o pereche de blugi vechi și o bluză înnodată în talie. Se apropie zâmbitoare, îl sărută pe obraz pe soțul ei, îl bătu afectuos pe preot pe braț și îi întinse mâna necunoscutului. — Ea e Paula, o prezentă „Inti“ Ávila. Domnul este Daniel Boone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Tu stai închisă aici, în lumea ta, și nu te preocupă să ieși afară, să privești oamenii. Zilele astea, mi-am putut da seama de ceva: Există mai mulți Inti Ávila decât credeam și există mai multe fete frumoase în blugi, așezate pe șaua din spate a unei motociclete, decât pe bancheta unei mașini luxoase. Pe vremea mea, nu era așa. Pe vremea mea, fetele frumoase aspirau la haine de lux, cluburi de noapte, restaurante scumpe și să se plimbe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
altceva decît excepție... deși cîteodată nu e ușor, mai ales cînd ești unul împotriva majorității dar tot n-aș schimba acest rol pentru unul mediocru, lipsit de sens și de înțeles pentru mine. * Ia uite numai oleacă la el... cu blugii și tricoul lui lejer, cu libertatea din priviri și nestinsa dorință de a fi mereu astfel, liber, cu seninătatea arătată față de destin, cu originalitatea sa întîmplătoare, cu impulsivitatea lui sentimentală, uite cum fuge imediat ca săgeata, ai crede că energia
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
instantaneu și instinctiv ajunge direct oriunde vrea, indiferent despre ce e vorba... adeseori, nu-l interesează decît să fie liber și să se simtă bine... să simtă... să fie. Cine este? Ia uită-te mai bine la el. Are cumva blugii tăi?... Poate are tricoul tău. Poate are sufletul tău liber... poate are sclipirile tale și adidașii... poate e chiar reflectarea ta de un moment. Poate ești chiar tu. M-am uitat și eu la el și am înțeles, cu uimire
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
reflectă la infinit... În infinite aripi și oglindiri, același adeseori... Așa, acum poate și tu te uiți la mine și eu mă uit la tine și nu știm care se uită la cine... poate acum și tu te uiți la blugii mei și te gîndești că ar fi exact sau aproape ca ai tăi... * Vezi că te-ai încheiat aiurea la jachetă, m-a atenționat careva din încăpere, la un moment dat, cînd mă pregăteam să plec. Da, am mormăit eu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
dar la vremea aceea nu știam că era ultima oară cînd ne vedeam. Eu m-am grăbit să îi dau floarea și să plec... ea avea o bluză subțire, albastru deschis - culoarea ei preferată din lînă sau ceva similar, purta blugi, îmi amintesc perfect chiar și cele mai insesizabile nuanțe ale ochilor ei albastru-argintiu amestecat, îmi amintesc șuvițele ei crețe ude de ninsoare și zîmbetul și căldura imensă de a sta lîngă ea, sentimentul reciproc de încîntare... atunci, am simțit și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vă duceți la cules porumb! Tu ce te bagi, bă?... Mă bag, bă, ce-ți pasă ție?... A se continua tot așa... * Azi dimineață m-am îmbrăcat într-un hanorac lejer, sport cu glugă, mi-am pus nelipsita jachetă de blugi pe deasupra, șapca pe cap, gluga peste șapcă, mîinile în buzunare și am plecat pe străzile întunecate și acoperite de gheață și zăpadă, și așa cum mergeam incognito, în deplină libertate la adăpostul echipamentului, am început să mă simt și eu ca
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
aș fi dorit asta în acel moment. Și dacă simțea ochii mei urmărind-o lejer sau insistent, ceva devenea de oțel în privirea ei, poate involuntar, ceea ce mă amuza mai mult... Ce bine îi stă în jacheta asta neagră și blugi, mă gîndeam eu într-o doară, observînd aspectul ei nonconformist pe care l-am apreciat mereu, constatînd cu încîntare că poartă vreo doi-trei cercei în fiecare ureche... “Acum ne potrivim mai bine”, mă gîndeam, avînd în vedere că eu adeseori
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
observînd aspectul ei nonconformist pe care l-am apreciat mereu, constatînd cu încîntare că poartă vreo doi-trei cercei în fiecare ureche... “Acum ne potrivim mai bine”, mă gîndeam, avînd în vedere că eu adeseori și mai mereu mă îmbrac în blugi, dacă se poate din cap pînă în picioare, de la șapcă, la jachetă, la cămașă, la pantaloni... aproape totul în afară de adidași sau ghete. “Acum chiar ne asortăm”, îmi spuneam fără să mă intereseze totuși prea mult aceste amănunte. Cel mai mult
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]