2,421 matches
-
din februarie 1917, a fost membru al Comitetului Revoluționar din Armata a XI-a. În anul 1918 devine membru al Partidului Comunist Bolșevic, iar ulterior intră în conducerea Comitetului regional Basarabia al PCUS. În ianuarie - februarie 1918 a condus apărarea bolșevicilor din orașului Tighina în fața atacurilor armatei române. Apoi, în perioada 1918-1921, a fost unul dintre organizatorii și conducătorii mișcării de partizani din Basarabia care atacau forțele armate române stabilite acolo. A condus rebeliunea bolșevică de la atelierele muncitorești din Tighina din
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
1915, de trupele austro-ungare. Odată cu prăbușirea Imperiului Rus, în 1917, orașul a fost inclus în câteva efemere state ucrainene: Republica Populară Ucraineană, Hatmanatul și Directoratul, și a ajuns să facă parte din RSS Ucraineană, după ce Ucraina a căzut în mâinile bolșevicilor. În timpul Directoratului, Camenița a fost capitala de-facto a Ucrainei, după ocuparea Kievului de către comuniștii ruși. În timpul Războiului Polono-Sovietic, orașul a fost capturat de armata polonă, dar a fost cedat Rusiei Sovietice prin tratatul de la Riga din 1921. Polonezii și ucrainenii
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
65%), 901 români (11.81%), 710 ruși (9.31%), 68 bulgari (1.46%), 47 germani (1.27%), 9 polonezi, 5 greci, 4 cehi și 1 armean. În anul 1924, localitatea a fost centrul revoltei țărănești armate instigate și susținute de către bolșevici, cunoscute sub denumirea de Răscoală de la Tatarbunar. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
să se retragă către patrie. Ofițerii și soldații demoralizați au părăsit în masă garnizoanele, îndreptându-se spre vest. Zonele abandonate de trupele Puterilor Centrale au devenit teatre de confruntare dintre guvernele-marionetă create de puterea de ocupație, noile autorități naționale și bolșevicii care doreau să reîncorporeze aceste teritorii în Rusia. Nu doar polonezii și bolșevicii ruși se luptau între ei, dar și ucrainienii, belarușii, lituanienii și cazacii se străduiau să pună mâna pe putere și să obțină controlul unui cât mai mare
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
garnizoanele, îndreptându-se spre vest. Zonele abandonate de trupele Puterilor Centrale au devenit teatre de confruntare dintre guvernele-marionetă create de puterea de ocupație, noile autorități naționale și bolșevicii care doreau să reîncorporeze aceste teritorii în Rusia. Nu doar polonezii și bolșevicii ruși se luptau între ei, dar și ucrainienii, belarușii, lituanienii și cazacii se străduiau să pună mâna pe putere și să obțină controlul unui cât mai mare teritoriu. Luptele interne pentru putere au împiedicat diferitele facțiuni din Belarus să câștige
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
Văcietis a dat ordine pentru executarea de recunoașteri în adâncime până la Tilsit, Brest-Litovsk, Kowel și Rowne. De asemenea, comandantul sovietic a dat ordine pentru asigurarea securității principalelor noduri de cale ferată, printre care Wilno, Lida, Baranowicze și Luninice. Printre obiectivele bolșevicilor s-a aflat și ajutorarea revoluționarilor germani și austro-ungari. Forțele bolșevice nu s-au așteptat la o rezistență serioasă în timpul înaintării prin teritoriile lituaniene, belaruse sau poloneze, forțele noilor state fiind considerate incapabile să-și apere "granițele temporare". Totuși, se
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
forțele aliate polono-ucrainene ca pe eliberatori. Ucrainenii divizați au luptat de ambele părți în acest conflict. Campania a fost purtată de armata poloneză aliată cu forțele Republicii Populare Ucrainene sub conducerea naționalistului Simon Petliura, din aprilie până în iunie 1920, împotriva bolșevicilor, care doreau să ocupe teritorii pentru formarea RSS Ucrainene. Armata Roșie avea în rândurile ei numeroși ucraineni. Campania, inițial un succes al polonezilor, care au reușit să ocupe Kievul pe 7 mai 1920, a sfârșit printr-un eșec. Ambivalența atitudinii
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
din războiul polono-ucrainean, (prin care se zdrobise inițiativa creării unei republici vest-ucrainene în Volînia și Galiția, zone populate majoritar de ucraineni, dar cu o foarte importantă minoritate poloneză), Petliura a primit promisiunea unui ajutor militar pentru recucerirea teritoriilor ocupate de bolșevici, inclusiv al Kievului, unde și-ar fi asumat din nou conducerea Republicii Populare Ucrainene. Ca urmare a restaurării formale a independenței Ucrainei, republica ucraineană urma să-și subordoneze armata și economia Varșoviei Prin intrarea în federația est și central europeană
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
se pregătească pentru o retragere strategică. Din punctul de vedere al Marelui Stat Major de la Varșovia, era clar că nou creata armată poloneză era prea slabă ca să ducă atât ofensiva din sud, cât și să facă față ofensivei pregătită de bolșevici în Belarus. Comandantul Armatei a III-a poloneze din apropierea Kievului, generalul Edward Rydz-Śmigły, căuta să găsească o metodă să respingă viitoarea ofensivă rusă, mai degrabă decât să se retragă, și a propus Marelui Stat Major retragerea tuturor trupelor la Kiev
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
a organizat o serie de contraatacuri tactice pentru acoperirea retragerii de amploare a polonezilor. Atacurile repetate ale cavaleriei căzăcești de sub comanda lui Budionnîi a însoțit retragera generală a polonezilor pe întreg frontul. Pe 13 iunie, Kievul a fost ocupat de bolșevici. Mai înainte de terminarea retragerii, armata poloneză a distrus ambele poduri de peste Nipru din Kiev. Propaganda sovietică a pretins că trupele poloneze în retragere au distrus cea mai mare parte a infrastructurii capitalei ucrainene, inclusiv stații de cale ferată și obiective
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
în același timp „roșiii” trebuind să facă față luptelor foarte grele cu „albii”. Lenin și guvernul său aveau controlul numai asupra unei zone din Rusia centrală, încercuită din toate părțile de inamici interni sau externi foarte puternici, care interziceau accesul bolșevicilor la lumea exterioară. Chiar dacă bolșevicii ar fi dorit să-și atace vecinii apuseni, nu ar fi avut putința să o facă din motive practice evidente: nu aveau contact direct cu acești vecini, fiind total încercuiți. Deși primele conflicte de frontieră
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
să facă față luptelor foarte grele cu „albii”. Lenin și guvernul său aveau controlul numai asupra unei zone din Rusia centrală, încercuită din toate părțile de inamici interni sau externi foarte puternici, care interziceau accesul bolșevicilor la lumea exterioară. Chiar dacă bolșevicii ar fi dorit să-și atace vecinii apuseni, nu ar fi avut putința să o facă din motive practice evidente: nu aveau contact direct cu acești vecini, fiind total încercuiți. Deși primele conflicte de frontieră polono-sovietice aveau să apară în
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
Albe. La sfârșitul anului 1919, liderul noului guvern comunist, Vladimir Ilici Lenin, s-a simțit încurajat de victoriile din războiul civil împotriva „albilor” și împotriva intervenției străine, și a început să privească cu mult mai mult optimism viitorul revoluției bolșevice. Bolșevicii acționau fiind ferm convinși că procesele istorice aveau să aducă în curând victoria proletariatului mondial, iar existența tuturor statelor naționale avea să fie încheiată prin instaurarea unei comunități comuniste universale. Lenin era din ce în ce mai convins că revoluția va supraviețui și că
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
Lenin era din ce în ce mai convins că revoluția va supraviețui și că în curând se va manifesta victorioasă mai întâi în Europa, și mai apoi în restul lumii. Principalul imbold care avea să ducă declanșarea conflictului cu Polonia era dorința arzătoare a bolșevicilor de a-și lega revoluția din Rusia cu mult-așteptata Revoluție Germană. Lenin considera că Polonia este doar podul pe care prebuie să-l traverseze Armata Roșie pentru a face legătura dintre cele două revoluții și pentru a da în continuare
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
care prebuie să-l traverseze Armata Roșie pentru a face legătura dintre cele două revoluții și pentru a da în continuare ajutor mișcărilor comuniste din Europa Occidentală. Acest curs al evenimentelor a fost explicit în manifestările ideologice de început ale bolșevicilor. Totuși, doar după primele succese ale Armatei Roșii de la mijlocul anului 1920, această idee a devenit pentru scurtă vreme politica bolșevică dominantă. Germania anilor 1918-1920 era frământată de nemulțumiri sociale și haos politic. În primele 18 luni după abdicarea Kaiserului
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
nouă mișcare revoluționară era un preludiu necesar al luptei pentru scăparea din constrângerile Antantei victorioase. Așa cum de altfel a remarcat și Lenin, " A fost un moment în care toată lumea în Germania, inclusiv cei mai negri reacționari și monarhiști, declarau că bolșevicii vor fi salvarea lor." În aprilie 1920, Lenin termina scrierea lucrării ""Stângismul", boala copilăriei comunismului", concepută pentru ghidarea revoluției în cele câteva luni de dinaintea stadiilor sale finale. Cum starea de spirit a lui Lenin devenise foarte optimistă, el a devenit
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
cu Polonia. În conformitate cu convingerile adepților lui Lenin, revoluția în Rusia ar fi fost sortită pieirii dacă nu se sprijinea și nu sprijinea la rândul ei revoluțiile din Lituania, Polonia și, cel mai important, din Germania. Problema care se punea printre bolșevicii de frunte nu era dacă podul polonez trebuie să fie traversat, ci când și cum să se petreacă acest lucru. Lenin a formulat o nouă doctrină a "revoluției dinspre exterior". Ofensiva sovietică din Polonia s-ar fi dovedit o șansă
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
să livreze statului 90 kg de cereale, cele care dispuneau de 2-5 hectare-140 kg, cele care posedau 5-10 ha-190 kg, cele cu 10-15 ha-240 kg, iar peste 15 ha-290 kg. În același timp, gospodăriile țărănești erau obligate să dea statului bolșevic, la fiecare hectar: 10 kg semințe de floarea-soarelui, 10 kg de cartofi, 4 kg fîn, pînă la 10 kg carne, pînă la 10 kg lapte, 50 ouă, 250 gr. brînză de la fiecare oaie producătoare, cîte 250 gr lînă de la fiecare
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Rusiei Consiliul Ligii Națiunilor avea dreptul de a arbitra o eventuală dispută ruso-română asupra Basarabiei. Kremlinul insista că România ar fi ocupat ilegal Basarabia. În același timp, regimul de la Moscova a susținut în Basarabia activități împotriva guvernării românești prin agenți bolșevici infiltrați (vezi de exemplu răscoala de la Tatarbunar). Conform documentelor oficiale NKVD, peste 15.000 de români din Bucovina au fost deportați în Siberia doar în 1940 . Acțiunile sovietice au culminat cu o serie de masacre, cel mai cunoscut fiind Masacrul
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
pe fratele său mai mic, Vladimir Ulianov, care, influențat de scrierile lui Cernîșevski, s-a alăturat mișcării Voința poporului, iar mai târziu, inspirat de Plehanov, s-a convertit la marxism. Tânărul Vladimir Ulianov avea să devină cunoscut ca lider al bolșevicilor sub numele de Vladimir Ilici Lenin.
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
fiind izolat de politicienii care îl considerau trădător al revoluției. După Revoluția din Octombrie din 1917 și pe durata războiului civil rus, Brusilov a rămas inactiv. În 1920, el a intrat în rândurile Armatei Roșii. Brusilov, deși îi disprețuia pe bolșevicii ajunși la putere, vedea în ei mijlocul prin care națiunea rusă se putea ridica din nou la statutul de "Rusia Mare", unită și indivizibilă. Bolșevicii victorioși în războiul civil au reușit să reunifice prin forță sub comanda centralizată a Moscovei
Alexei Brusilov () [Corola-website/Science/304754_a_306083]
-
inactiv. În 1920, el a intrat în rândurile Armatei Roșii. Brusilov, deși îi disprețuia pe bolșevicii ajunși la putere, vedea în ei mijlocul prin care națiunea rusă se putea ridica din nou la statutul de "Rusia Mare", unită și indivizibilă. Bolșevicii victorioși în războiul civil au reușit să reunifice prin forță sub comanda centralizată a Moscovei majoritatea teritoriilor care aparținuseră fostului Imperiu Țarist. Această realizare se pare că l-a încurajat pe Brusilov să intre în rândurile Armatei Roșii. El a
Alexei Brusilov () [Corola-website/Science/304754_a_306083]
-
forță sub comanda centralizată a Moscovei majoritatea teritoriilor care aparținuseră fostului Imperiu Țarist. Această realizare se pare că l-a încurajat pe Brusilov să intre în rândurile Armatei Roșii. El a considerat tot timpul că, mai devreme sau mai târziu, bolșevicii aveau să fie îndepărtați de la putere de un partid mai puternic și cu mai multă priză la popor. Deși simpatizant al albilor, el nu i-a sprijinit deoarece, în timp ce aceștia atacau Rusia, comuniștii deschideau un front împotriva atacatorilor polonezi. Generalul
Alexei Brusilov () [Corola-website/Science/304754_a_306083]
-
După ce s-a pensionat la 70 de ani, el a trăit alături de soția sa bolnavă într-un apartament comun, alături de altă familie. A murit la Moscova, fiind înmormântat cu onoruri de stat în Cimitirul Novodevici, cu participarea reprezentanților "noii Rusii" (bolșevicii), cât și de cei ai "vechii Rusii" (clerul și câțiva foști burghezi). Soția generalului a socotit serviciul funerar unul simbolic, în care noua Rusie îngropa pe cea veche. Memoriile de război ale lui Brusilov au fost traduse în engleză și
Alexei Brusilov () [Corola-website/Science/304754_a_306083]
-
ca obiectiv întoarcerea flancului drept al Armatei 2 române și flancului stâng al Armatei 9 ruse. Pe direcția principală de efort fuseseră concentrate 34 de batalioane de infanterie sprijinite de 136 de piese de artilerie, dintre care 36 grele. Când bolșevicii au cucerit puterea în urma Revoluției din Octombrie și au semnat cu germanii Tratatul de la Brest-Litovsk, România a fost lăsată complet izolată și încercuită de forțele ostile, neavând altă opțiune decât să iasă la rândul ei din război și să accepte
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]