1,956 matches
-
de-ar ajunge odată acolo! Simțea că nu mai poate răbda. Luase hotărârea să nu mai mărunțească minereul și nici să nu mai piardă vremea cu spălatul lui. Avea tot timpul să se ocupe de asta mai târziu. Scotea acum bolovanii unul după altul și îi încărca în vagonet, transportându-i afară, unde movila pe care tot el o terminase de spălat cu câteva zile mai devreme, creștea acum la loc. Mai pierduse cam o jumătate de zi cu reparatul podului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încotro. Dacă nu lua măsuri imediat, acesta s-a fi prăbușit la un moment dat iar el ar fi pierdut și mai mult timp. În sfârșit, în dimineața aceasta izbutise să-și vadă visul cu ochii. Aruncase în vagonet ultimii bolovani ce ascundeau capătul galeriei. Se afla în fața unui perete neregulat, aproape vertical. Urme adânci rămase de la sculele de forat se vedeau pe suprafața acestuia. La partea de sus, imediat sub tavan, era o gaură strâmtă, aproape circulară, ce părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atenție la golul strâmt de deasupra. Pe margini, se vedeau urme de arsură și funingine. Înțelese pe loc cum stătea treaba, cineva aruncase în aer galeria, ca să ajungă mai aproape de filonul aurifer. De la explozia respectivă proveneau resturile de pietriș și bolovanii pe care îi scosese el afară, iar zăcământul de metal prețios se afla mai în față, în adânc. Comoara pe care o căuta era acolo, iar el trebuia să continue săpăturile dacă voia să pună mâna pe ea. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi scăpase din mână, rostogolindu-se undeva în stânga la vale. În cădere, văzu lumina ei licărind pe pantă, pierzându-se apoi printre tufele dese. O durere ascuțită îi străbătu coșul pieptului tăindu-i răsuflarea. Se lovise de ceva, probabil un bolovan căzut din munte ori o cioată, iar acum simțea cum coastele îi pulsau. Gemu și își duse mâinile la locul dureros. Hainele nu erau sfâșiate și nici nu simțea sânge. Era murdar de noroi și plin de frunze veștede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa încât mări pasul ca să mai pună sângele în mișcare. Cei doi mergeau pe marginea unei viroage adânci care cobora de undeva dinspre vârf ca un deget uriaș întins pe pământ. Judecând după tufele de pipirig și mentă sălbatică crescute printre bolovanii înghesuiți în vale, atunci când ploua pe acolo se forma un torent. Cristi căuta un loc pe unde să poată trece pe partea cealaltă fără să se murdărească de noroi. Vasilică rămăsese câțiva pași mai în urmă în timp ce el se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vale. Ținea brațul ridicat arătând spre ceva aflat acolo. Din cauza surescitării tremura ușor și nu scotea nici un cuvânt. Inspectorul încercă și el să vadă ce îi atrăsese atenția tânărului agent. Câțiva metri mai jos, chiar la marginea unei grămezi de bolovani năpădită de tufele de boz, se vedea o cârpă de culoare albastru spălăcit. Din cauza acelor uscate de brad de care era plină nu o văzuse când trecuse mai devreme pe acolo. Fără să coboare, Toma se uită mai atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deveni tot mai puter nic. Se apropiau de o porțiune unde solul se ridica abrupt în jurul unor stânci de dimensiuni uriașe aruncate alandala. Se cățărară amândoi deasupra și se opriră pe culme. Dedesubt, un pârâiaș năval nic curgea înspumat printre bolovanii căzuți în albie. Malul era foarte accidentat și Cristi constată că le era imposibil să coboare pe acolo. Porniră împreună la vale de-a lungul apei. Rădăcini groase se întindeau pe sol, ca niște șerpi uriași. Pășeau cu grijă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
curgea între malurile puțin adânci ce se deschideau larg, acoperite de nisip ca o plajă. Ceva mai la vale, într-un luminiș printre copaci se ridicau câteva corturi din doc, învelite cu folie ca să le protejeze de ploaie. Adăpostit de bolovani așezați în cerc, un foc de vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate cu fuste înflorate. Cu mânecile suflecate până mai sus de coate, una din ele mesteca într-un ceaun mare și afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrebă Cristi, privind în întunericul de dincolo de zona luminată. În stânga lor, se afla un parapet pitic din piatră deasupra căruia se ridica un gărduleț din fier forjat. Apoi, la vreun metru și jumătate mai jos, la poalele unui pereu din bolovani de râu, se întindea apa. Chiar suntem pe malul Lacului Negru! Habar n-am avut că în Baia de Sus este un lac! Nici nu aveai de unde să știi. Special am vrut să te aduc aici, ca să ți-l arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din coloane butucănoase din calcar cenușiu. Deasupra, deoarece lumina soarelui pătrundea nestingherită de frunziș, de sub covorul de frunze veștede ieșeau firișoare de iarbă și ferigi ce se aplecau peste adânc. Privi în jos la apa ce se năpustea înspumată printre bolovanii de pe fund. Îi era imposibil să treacă pe acolo. Distanța dintre maluri era prea mare iar pereții verticali nu puteau fi coborâți. Dacă voia să-și continue drumul trebuia să meargă mai departe pe firul apei. Porni la deal urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iar după muncă se luau unul cu celălalt la treburile din jurul taberei. Strugurel se apropie de focul care stătea să se stingă, cu gând să fumeze împreună, ba poate chiar să mai schimbe o vorbă, două. În vatra improvizată din bolovani de râu, lemnele mistuite de flăcări se transformaseră într-un morman de cenușă, doar câțiva cărbuni mai licăreau dedesubt. Strugurel își roti privirile de jur împrejur, căutându-l pe Burcilă dar acesta nu se vedea nicăieri. Se apropie de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
taluzul abrupt. Se ridică repede fără să țină cont că se lovise destul de rău. Era zgâriat pe față și în gură simțea gustul sărat al sângelui. Îl durea tare și sub genunchi, acolo unde se izbise în cădere de un bolovan ascuns între frunzele uscate de pe jos. Șchiopăta destul de rău de piciorul stâng și simțea că deja osul începe să se umfle. Rândunel! strigă el, mirându-se cât de slab i se aude vocea. Își înghiți nodul din gât și încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Desigur că acest lucru era puțin probabil, dacă nu imposibil, așa încât trebuia să se descurce cum putea. În fața lor pădurea era despicată de un curs de apă. Un pârâiaș ce scurgea la vale de-a curmezișul pantei printre pietre și bolovani acoperiți de mușchi verde. Pe maluri, din loc în loc, mai ales acolo unde albia se întorcea în meandre, crescuseră pâlcuri de arini. Printre ei, câțiva aluni se aplecau peste apă. Coborî pe mal și alese o tulpină de alun mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucru! continuă Ileana, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Paznicii pot face ceva ce nimeni altcineva nu poate. Intră după ea în bârlog și, dacă o găsesc dormind, o pot fereca acolo, prăbușind peste intrarea în sălaș o grămadă de bolovani. Foarte tare! nu se mai putu abține Toma. Mai sunt paznici din ăștia? Moș Calistrat este ultimul dintre ei. Moșul? se miră Cristian. Da, el. Păi, și de ce nu face ceea ce are de făcut? Fiindcă e ultimul dintre paznici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe unde mergeau ei, îl conducea hotărât prin locuri în care drumul nu le era stânjenit de vegetație. La un moment dat le ieși în cale un curs de apă. Un pârâu destul de lat se repezea înspumat la vale printre bolovani acoperiți de mușchi verde. Din loc în loc, mai ales acolo unde albia își schimba direcția erau adunați bușteni cărați de apele umflate. Continuară să urce paralel cu pârâul care rămânea în dreapta lor. Coasta nu mai urca atât de abrupt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cărați de apele umflate. Continuară să urce paralel cu pârâul care rămânea în dreapta lor. Coasta nu mai urca atât de abrupt și în curând ieșiră într-un fel de luminiș. Pârâiașul se lățea, formând un fel de golfuleț înconjurat de bolovani, în care apa era mai liniștită. O mulțime de pietre mărunțite și nisip zăceau împrăștiate pe mal, în jurul unui jgheab de lemn suspendat pe niște pari înfipți în pământ. Inspectorul mai văzuse așa ceva în tabăra zlătarilor, așa încât îl privi întrebător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spălare. Moș Calistrat ocoli stânca și se opri pe loc. Mergând în lungul căii ferate, inspectorul îl ajunse din urmă și se opri lângă el. Ascunsă după o antă de stâncă, era gura întunecoasă a minei. Peste o grămadă de bolovani îngrămădiți într-o parte a intrării, zăceau aruncate crengi și rugi de mure uscați. Se vedea că cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
măruntaiele mun telui. Tata s-a îndreptat spre cea din dreapta și am pătruns înăuntru. Nu departe de intrare, galeria era blocată. Tavanul se năruise și nu se putea trece mai departe. Tata mi-a arătat prăbușirea, spunându-mi că, dincolo de bolovanii îngrămădiți până în tavan, se află închis ucigașul lui Fritz. Nu era mort, ci numai pecetluit acolo, în bezna din adâncuri. Așa am aflat pentru prima dată despre vâlvă, continuă Calistrat trăgând adânc aer în piept. La fel ca și tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajutați de toiagul lui Moș Calistrat, când se opreau să scruteze cotloanele pădurii, trebuiau să coboare la pământ. Din cauza stratului gros de frunziș umed, Cristian avea încălțările ude iar pantalonii îi erau leoarcă până aproape sub genunchi. Tocmai înconjuraseră un bolovan uriaș ce părea că rămăsese înțepenit între doi stejari care, probabil că ieșiseră din ghinde pe vremea când Attila își conducea hoardele spre porțile Romei. Dincolo de acesta se deschidea o vâlcea adâncă cu pereții abrupți. Era albia unui torent care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
închide bestia pe vecie în interiorul muntelui. Cantitatea de material pe care urma să o prăvălească peste intrare trebuia să fie foarte mare, peretele de stâncă trebuia să fie gros, cât mai gros cu putință. Un orificiu cât de mic printre bolovanii pe care îi aruncau ei acolo, ar fi fost de ajuns pentru ca ea să se poată strecura afară. No, ce faci? auzi el în spatele său glasul lui Calistrat. Vrei să intri și nu ai curaj? Nu-i cea mai fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ajutorul tău, îi spuse el bătrânului, ajută-mă să urc până acolo sus! Calistrat se conformă supus. Îl luă de mână și împreună ajunseră deasupra intrării peșterii. Stâncile de acolo arătau de parcă cineva se jucase prăvălindu-le dinspre vârf. Bolovani imenși stăteau înghesuiți unul peste altul printre steiurile de rocă calcaroasă stabilă. Ceea ce văzuse de jos, se confirma. Dacă așeza încărcăturile de dinamită în locurile potrivite, reușea să prăvălească grămada aceea de pietre peste intrare. Își făcu un plan unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era numai munți iar așezările omenești, în majoritate rurale, erau răsfirate la distanță mare una de alta. Șoseaua se strecura printre creste urcând pieptiș coastele montane după care se năpustea la vale la fel de năvalnic. Din loc în loc, trebuiau să ocolească bolovani imenși prăvăliți de sus peste drum și rămași acolo, pe care nimeni nu se ostenise să îi dea deoparte. Mergeau de ore bune și de acum relieful părea că începe să coboare. Munții înalți făcuseră loc altora mai puțin semeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de păr erau niște lărgiri, ca niște refugii rudimentare, unde vehiculele se puteau feri unul din calea celuilalt. Nu-i plăcea ideea de a merge în lungul drumului, ar fi preferat să o ia direct prin pădure dar pământul și bolovanii rezultați din lucrările de construcții fuseseră împinși de-a valma în lături, de unde se apoi prăbușiseră pe versant, făcând accesul aproape imposibil. După câteva clipe de ezitare, se hotărî totuși să meargă pe acolo. Era puțin probabil să se întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcea să bănuiască că va ajunge la peștera vâlvei dar încă mai spera ca acest lucru să nu fie adevărat. Lumina dimineții începea să alunge umbrele nopții. Drumul era o rană în trupul muntelui, lamele buldozerelor mușcaseră adânc din sol. Bolovani și pietre mai mărunte ieșeau din pământul roșu de pe margini. Picături de apă, ori poate de sevă, se scurgeau din cioturile rupte ale rădăcinilor copacilor. Stâlpi de lemn, pe care era agățat un cablu gros, se înșiruiau pe margine, paralel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu seama unde se afla. Cele mai negre presimțiri ale sale se adeveriseră, era exact la peștera vâlvei. În stânga, o pată întunecată arăta locul unde se deschidea intrarea. Bolovani de toate mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral, lăsând o porțiune largă liberă. Gura peșterii era deschisă, simți un curent rece când ajunse în fața acesteia. Ceața nu pătrundea înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]