1,815 matches
-
iar 339 bombardiere ale Flotei a 9-a SUA au lansat 200 t de bombe asupra Hamich, Hürtgen și Gey. În același timp, 467 de bombardiere grele britanice au atacat Düren și Jülich, iar alte 180 au lovit Heinsberg. Rezultatele bombardierelor au variat. Orașele germane au suferit distrugeri masive. Comunicațiile germane au fost grav afectate, iar efectul asupra moralului soldaților a fost copleșitor, în special în cazul unităților formate din soldați tineri și lipsiți de experiență. Totuși, trupele din prima linie
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
lipsiți de experiență. Totuși, trupele din prima linie au suferit pierderi scăzute. Comandanții flotelor aeriene aliate au trebuit să recunoască faptul că rezultatele bombardamentelor nu se ridicaseră la nivelul așteptărilor. În plus, apărarea antiaeriană germană a reușit să doboare 12 bombardiere. Corpul al VII-lea comandat de J. Lawton Collins a efectuat atacul principal după o puternică pregătire de artilerie și raiduri aeriene intense. În fața americanilor se afla Corpul LXXXI cu efective incomplete comandat de Friedrich Köchling. Corpul german era format
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
timp până să fie organizată prima acțiune importantă. Primele tentative au fost făcute de RAF, care a încercat la începutul lunii decembrie să le distrugă în cursul unor bombardamente aeriene. Britanicii au lansat raiduri la care au participat sute de bombardiere, dar distrugerile provocate barajelor au fost neglijabile. Pe 13 decembrie, Corpul V, care ajunsese deja pe malul vestic al Rururlui, a primit ordin să organizeze un atac pornit din mai multe direcții, inclusiv din Ardeni, pentru cucerirea controlului asupra barajelor
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
lupta pentru „solidaritatea aliată”. Pe la mijlocul nopții, Nicholson a vorbit cu viceamiralul Somerville. Nicholson a afirmat că ar mai putea rezista dacă i-ar fi repartizată baterii de artilerie de câmp. Apărătorii Calaisului primiseră sprijinul artilerie distrugătoarelor Royal Navy și a bombardierelor RAF, dar lipsa unui sistem de comunicații de încredere limita mult eficiența bombardamentelor navale și aeriene. Târziu în seara acelei zile, Guderian a primit ordinul de oprire a atacului peste râul Aa împotriva spatelui Corpului Expediționar Britanic. Cum ordinul venea
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
ordinelor superiorilor săi, a trebuit să se supună. Deși ordinul sublinia că orașul Calais urma să „fie lăsat pe seama Luftwaffe”, cucerirea lui s-a dovedit foarte dificilă, iar Guderian a decis să continue asaltul asupra orașului cu sprijinul puternic al bombardierelor în picaj Junkers Ju 87. Nicholson era conștient că linia fortificațiilor era prea lungă și insuficient de rezistentă ca să poată fi apărată doar de două batalioane. În noaptea de 24/25 mai, el a hotărât să își retragă forțele pe
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
ațintite asupra apărării Calaisului”", dar puțini dintre cei care luptau pe continent au avut cunoștință de ea. În dimineața zilei de 26 mai, zona de nord a orașului Calais și citadela au fost bombardate de artilerie și de 200 de bombardiere germane. Apărătorii orașului au mai rezistat câteva ore.. Guderian l-a vizitat pe Schaal și i-a sugerat încetarea acțiunilor ofensive pentru ca să permită regruparea forțelor, mai înainte de asaltul final. Schaal era foarte încrezător că atacul pe care urma să îl
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
(în ) este un grup aviatic de înalt pilotaj demonstrativ al Forțelor Aeriene Ruse. A fost format la 5 aprilie 1991, la baza aviatică Kubinka (60 km vest de Moscova) și constă dintr-o echipa de șase bombardiere Suhoi Șu-27. Echipa este prezentă la toate evenimentele publice aviatice din Rusia și multe de peste hotare. Primele demonstrații peste hotare le-a făcut în septembrie 1991, în Regatul Unit. Acesta este unicul grup de pilotaj demonstrativ din lume care evoluează
Russkie Viteazi () [Corola-website/Science/334767_a_336096]
-
prezentă la toate evenimentele publice aviatice din Rusia și multe de peste hotare. Primele demonstrații peste hotare le-a făcut în septembrie 1991, în Regatul Unit. Acesta este unicul grup de pilotaj demonstrativ din lume care evoluează cu avioane din clasa bombardierelor grele, dar și prin faptul că bombardierele sunt de producție în serie. Masă medie totală a grupului de șase avioane în timpul acrobațiilor este de circa 150 de tone. Pe 12 decembrie 1995, în timp ce se apropiau de bază aviatică Cam Ranh
Russkie Viteazi () [Corola-website/Science/334767_a_336096]
-
Rusia și multe de peste hotare. Primele demonstrații peste hotare le-a făcut în septembrie 1991, în Regatul Unit. Acesta este unicul grup de pilotaj demonstrativ din lume care evoluează cu avioane din clasa bombardierelor grele, dar și prin faptul că bombardierele sunt de producție în serie. Masă medie totală a grupului de șase avioane în timpul acrobațiilor este de circa 150 de tone. Pe 12 decembrie 1995, în timp ce se apropiau de bază aviatică Cam Ranh (Vietnam) pentru realimentare, în condiții meteo nefavorabile
Russkie Viteazi () [Corola-website/Science/334767_a_336096]
-
în jurul a două unități de elită - "9. Panzer-Division" și "Leibstandarte SS Adolf Hitler". Pe de altă parte, contraatacul infanteriei marine olandeze nu a reușit să cucerească podul rutier Willemsbrug, controlat de germani, pod de importanță capitală pentru traversarea râului. Încercările bombardierelor olandeze de distrugere a aceluiaș pod au eșuat la rândul lor. În dimineața zilei de 14 mai, Hitler a emis Instrucțiunea nr. 11 în care admitea că rezistența olandeză fusese mai puternică decât previziunile. Prin urmare, el cerea înfrângerea acestei
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
geniști. Trupele aeropurtate trebuiau să traverseze râul în amonte cu ajutorul bărcilor pneumatice și să atace prin flanc prin cartierul Kralingen. Atacul trebuia să fie pregătit de un bombardament de artilerie. Generalul Schmidt ceruse și executarea unui bombardament de precizei al bombardierelor în picaj Junkers Ju 87. Cererea lui Schmidt pentru sprijin aerian a ajuns la Berlin la statul major al Luftflotte 2. În locul unui bombardament dde precizie, atacul lui Schmidt urma să fie sprijinit de bombardament „covor” executat de avioanele Heinkel
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
ora 13:20. Cum negocierile se prelungeau, Schmidt a amânat ora limită a ultimatumului până la 16:20. Însă, chiar în momentele în care negociatorii olandezi traversau podul Willemsbrug ca să comunice această amânare superiorilor, în spațiul aerian al orașului au apărut bombardierele. Nouăzeci de bombadiere din "Kampfgeschwader 54" (KG 54 - Escadrila de Bombardiere 54) se pregăteau să atace. Student a cerut prin radio amânarea atacului. Atunci când mesajul a ajuns la cartierul general al KG 54, comandantul grupului, colonelul Walter Lackner, era pe
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
limită a ultimatumului până la 16:20. Însă, chiar în momentele în care negociatorii olandezi traversau podul Willemsbrug ca să comunice această amânare superiorilor, în spațiul aerian al orașului au apărut bombardierele. Nouăzeci de bombadiere din "Kampfgeschwader 54" (KG 54 - Escadrila de Bombardiere 54) se pregăteau să atace. Student a cerut prin radio amânarea atacului. Atunci când mesajul a ajuns la cartierul general al KG 54, comandantul grupului, colonelul Walter Lackner, era pe punctul să lanseze atacul și ordonase retragerea antenelor cu rază lungă
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
țintele, Lackner și-a condus formația până la altitudinea de 700 m. Forțele germane care luptau în Noordereiland au lansat rachete roșii de semnalizare pentru ca să-și semnalizeze pozițiile și să evite astfel să fie bombardați din greșeală și, după ce primele trei bombardiere și-au lansat bombele, restul de 24 din formația care veneau dinspre sud și-a anulat atacul. Formația cea mai numeroasă, care se apropia de oraș dinspre nord-est, nu a avut cum să vadă rachetele de semnalizare lansate în sud
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
formația care veneau dinspre sud și-a anulat atacul. Formația cea mai numeroasă, care se apropia de oraș dinspre nord-est, nu a avut cum să vadă rachetele de semnalizare lansate în sud și au continuat misiunea. Cincizeci și patru de bombardiere He 111 au lansat 97 t de mombe asupra zonei centrale a orașului. Motivul pentru care bombardierele nu au primit ordinul de anulare a atacului rămâne încă un subiect controversat. Colonelul Lackner, comandantul formației, a pretins că echipajele sale nu
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
oraș dinspre nord-est, nu a avut cum să vadă rachetele de semnalizare lansate în sud și au continuat misiunea. Cincizeci și patru de bombardiere He 111 au lansat 97 t de mombe asupra zonei centrale a orașului. Motivul pentru care bombardierele nu au primit ordinul de anulare a atacului rămâne încă un subiect controversat. Colonelul Lackner, comandantul formației, a pretins că echipajele sale nu au putut să vadă rachetele de semnalizare datorită vizibilității reduse (ceața și fumul incendiilor care îl forțaseră
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
scurtă vreme după aceasta, la cartierul său general din Rijsoord, un sat din sud-estul Rotterdamului. Clădirea școlii unde olandezii au semnat capitularea a fost transformată mai târziu întru-un mic muzeu. Forțele armate olandeze nu dispuneau de mijloacele necesare respingerii bombardierelor - aviația militară olandeză își încetase practic existența chiar la începutul conflictului, iar artileria antiaeriană fusese mutată să apera Haga. Atunci când germanii au emis un ultimatum amenințând cu distrugerea prin bombardament a Utrechtului, guvernul olandez a decis să capituleze pentru ca să nu
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
în unitățile active a doar 124 de piloți. În a doua fază a atacurilor au fost atacate în perioada 8 - 18 august transporturile navale, aeroporturile din zona litorală, stațiile radar la sud de Londra. "Luftwaffe" a crescut neîncetat frecvența atacurilor. Bombardierele germane au efectuat raiduri nocturne împotriva unor obiective aflate în nord, la Liverpool. Primul raid important în adâncimea teritoriului britanic și împotriva aeroporturilor RAF a fost executat pe 12 august. Aeroporturile RAF Hawkinge, Lympne, Manston și stațiile radar de la Pevensey
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
că vor reuși distrugerea Fighter Command, germanii s-au pregătit să lanseze a doua zi atacul global împotriva RAF. Până pe 12 august, forțele aeriene germane atinseseră o capacitate de luptă caracterizată ca acceptabilă. "Luftwaffe" a început "Adlertag" cu 71% dintre bombardiere, 85% dintre avioanele de vânătoare Bf 109 și 83% dintre avioanele grele de vânătoare Bf 110 în stare de funcționare. Informațiile eronate au fost factorul determinant în eșecul "Adlertag". În această perioadă, serviciile de informații britanice începuseră să obțină informații
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Command. "Luftwaffe" nu fusese capabilă să identifice corect tipurile aerodromurilor RAF. Analiștii germani au făcut erori repetate, considerând în mod greșit că unele aeroporturi sunt ale Fighter Command, când de fapte ele erau ale Pazei de Coastă sau ale Comandamentului Bombardierelor. În timpul "Adlertag", cele mai multe obiective distruse de "Luftwaffe" nu au dus la nicio scădere a capacității de luptă a Fighter Command. Următoarele obiective au fost alese pentru atacul de pe 13 august 1940. Cel mai important element al defensivei britanice a fost
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
cazul în care rețelele telefonice se defectau, tehnicienii se deplasau la locație în câteva minute și reparau instalațiile defecte. În dimineața zilei de 13 august, condițiile meteo nu erau favorabile atacului, iar Göring a ordonat amânarea raidurilor. Cu toate acestea, bombardierele Dornier Do 17 ale KG 2 nu au fost informate cu privire la acest ordin și au decolat la 04:50. Bombardierele trebuiau să se întâlnească cu avioanele de escortă din ZG 26 deasupra Canalului Mâneci. ZG 26 primise în schimb ordinul
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
dimineața zilei de 13 august, condițiile meteo nu erau favorabile atacului, iar Göring a ordonat amânarea raidurilor. Cu toate acestea, bombardierele Dornier Do 17 ale KG 2 nu au fost informate cu privire la acest ordin și au decolat la 04:50. Bombardierele trebuiau să se întâlnească cu avioanele de escortă din ZG 26 deasupra Canalului Mâneci. ZG 26 primise în schimb ordinul de anulare a misiunii, cu excepția II./ KG 2 și III./ KG 2. Aceste subunități au fost gata de zbor la
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Aceste subunități au fost gata de zbor la 05:10 și s-au ridicat în aer sub comanda lui "Geschwaderkommodore" Johannes Fink. O parte a formațiunilor ZG 26, care au decolat sub conducerea "Oberstleutnant" Joachim Huth, a încercat să transmită bombardierelor ordinul de anulare a raidului. Pentru că nu a reușit să ia contactul radio cu echipajele bombardierelor, Huth a încercat să le semnaleze ordinul de anulare zburând în fața lor și executând manevre acrobatice. Fink a ignorat aceste semnale și a continuat
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
sub comanda lui "Geschwaderkommodore" Johannes Fink. O parte a formațiunilor ZG 26, care au decolat sub conducerea "Oberstleutnant" Joachim Huth, a încercat să transmită bombardierelor ordinul de anulare a raidului. Pentru că nu a reușit să ia contactul radio cu echipajele bombardierelor, Huth a încercat să le semnaleze ordinul de anulare zburând în fața lor și executând manevre acrobatice. Fink a ignorat aceste semnale și a continuat să zboare spre ținte. KG 2 a zburat de-a lungul litoralului spre obiectivul său, aeroportul
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de anulare zburând în fața lor și executând manevre acrobatice. Fink a ignorat aceste semnale și a continuat să zboare spre ținte. KG 2 a zburat de-a lungul litoralului spre obiectivul său, aeroportul Eastchurch de pe Insula Sheppey. Albert Kesselring ordonase bombardierelor de sub comanda lui să abandoneze misiunile dacă avioanele de escortă nu venea la întâlnire, dar Fink nu a vrut să fie acuzat de eșecul misiuni și a continuat să zboare spre obiectiv, chiar dacă avioanele de vânătoare Bf 110 făcuseră calea
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]