1,967 matches
-
grof, dimensionându-și cât mai realist resursa de hrană ce i-o oferea cele două jugăre de pământ, maximum, ce-i reveneau prin aplicarea prevederilor patentei imperiale. Iar atunci când își dădea seama că ceea ce va obține prin apăsarea fierului în brazdă nu-i era de ajuns, familia sa fiind prea numeroasă, pleca aiurea, singur sau cu turmă cu tot, întorcându-se dacă aprecia că a strâns atâta cheag încât familia lui nu va mai trage mâța de coadă, sau rămânând definitiv
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
porțiune să se sape cu mâna. Iar după primul război mondial au văzut oamenii în alte părți ale lumii că lucră oamenii cu mult mai ușor și mai bine și s-au introdus și la noi de-l punea sub brazdă porumbu, munceau numai cu gunoiu de-l punea sub brazdă cu mâna, numai făceau urme și să acopere cu sapa. La fel se lucra și la cartofi și-nainte și și după ce s-au descoperit îmbunătățiri, așa că după primul război
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mondial au văzut oamenii în alte părți ale lumii că lucră oamenii cu mult mai ușor și mai bine și s-au introdus și la noi de-l punea sub brazdă porumbu, munceau numai cu gunoiu de-l punea sub brazdă cu mâna, numai făceau urme și să acopere cu sapa. La fel se lucra și la cartofi și-nainte și și după ce s-au descoperit îmbunătățiri, așa că după primul război agricultura noastră s-a îmbunătățit foarte mult ajungând ba chiar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
da viață Legii Rurale care într-un fel desăvârșește după mai bine de o sută de ani, desființarea în 1746 a șerbiei, prin împroprietărirea țăranilor cu pământ. Se împlinea în felul acesta un vis de secole al năpăstuitului truditor al brazdei. Acestea și încă alte evenimente de acest fel îi dă speranțe fostului iobag de dincoace de munți să spere că după ieșirea din iobăgie atunci în anii de foc 1848 - 49, va veni și vreme cînd toată suflarea de un
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu lungim vorba, în 22 iunie 1941, armata română sub comanda generalului Antonescu, alături de trupele germane ale lui Hitler atacă colosul sovietic, în speranța că luptând alături de acești «camarazi» ce ne batjocoriseră în 30 august 1940 la Viena, vom recăpăta brazda ce ni se furase. Dar zodiile ne sunt potrivnice. Războiul a fost un adevărat dezastru nu numai pentru țara noastră, dar și pentru restul omenirii. Nici douăzeci de ani nu trecuseră de când întregul nostru popor începuse a privi fericit în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
seama că era spoit pe tot corpul cu nămol. Groaznic ! Era aproape să înceapă să plîngă, cînd observă că se afla, de fapt, în mare, și apa îi spăla nămolul. Deasu pra mării răsărise luna, era lună plină, și o brazdă de lumină ajungea, pe apă, în dreptul lui. Vru să urmeze cărăruia luminoasă, dar făcea eforturi foarte mari să se deplaseze. De fapt, oricît se chinuia, nu înainta deloc. Parcă se afla în ceva foarte vîscos, care opunea rezistență. Atunci făcu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să constate că fiul ei se încălța în continuare tot cu cei vechi. Pe aceștia noi îi pusese de-o parte pentru ziua cea mare. Cristi nu se prea băga în activitățile pionierești, dar și el se mai dăduse pe brazdă și promitea să devină în curînd un elev model. Oricum, Cristi era foarte de folos în pauze, cînd trebuiau s-o apere amîndoi pe Serghei Luminița de Barbu cel mic. Barbu cel mic era un băiat rău și fratele lui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și din impulziunile adânci ale sufletului românesc de pretutindeni, dacă bravura Lui a găsit un sprijin continuu în însușirile neprețuite ale ostașilor săi, opera cea mare, menită să schimbe nedreapta împărțire a pământului, opera menită să dea celui legat de brazda fecundă dreptul câștigat cu sudoare și sânge, opera aceasta de imensă dreptate, e cu deosebire a Lui, pentru că voința Lui e care a precipitat o evoluție întârziată și care a mers cu hotărâre înaintea posibilităților politicii curente. În istorie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trecutului, ca într-o lume pe care n-o mai cunosc... Ce mult e de atunci! Mai mult, desigur, decât o arată numărul anilor care s-au scurs unul după altul; mai mult decât o arată părul meu înălbit și brazdele săpate în fruntea mea palidă; mai mult, nespus mai mult decât mi-aș fi putut închipui. Așa de mult, încât mă-ntreb: a existat cândva lumea aceasta pe care imaginația mea o evocă? Am existat, în adevăr, eu însumi, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
iese în evidență prin diversitate, printr-o anumită obsesie a artistului de a ipostazia faptul banal, însă îmbălsămat într-o suită de elemente ce îi configurează noi și noi meta/sub/sensuri. De la chipurile bătrânilor, ce poartă înscrisă pe ele brazda de plug a trecerii timpului, la peisaje de o rară frumusețe, de la „zoom"-area detaliată a realității, la perspective ample ce cochetează cu irealul, de la exploziile cromatice, la simplitate. Expoziția pe care o propune Iftinchi pare a sta sub semnul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dinți, cu ură, încercînd zadarnic să-și elibereze mîinile. O strîng mai cu putere, apropiind-o. În noaptea asta, îi recit eu încet și apăsat, a mai îmbătrînit un greier. L-am auzit luîndu-și rămas bun de la stele / Și de la brazdele de fîn sub care cîntase". Îți amintești, Cristina? Te întrebai în poezia aceea unde și-o fi ascuns greierul arcușul sfînt, să-l cauți tu, îi spun eu încet, aproape în șoaptă, eliberîndu-i mîinile. "Aș vrea să-l găsesc eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tine, din noianul de amintiri, frunze moarte care zac risipite pe pământul meu pierdut. Soarele de astăzi, umed încă de iarna recentă, îmi amintește de o vacanță de Paște în luna martie, de pămân tul mustind de sevă și de brazdele negre și late. Ne întor ceam acasă în vacanță, sau mai bine să vorbesc în numele meu, mă întorceam în trăsura splendidă, abia cumpărată. Caii noștri ungurești, Nonius și Totka, cumpărați de tata de prin pusta maghiară, înghițeau depărtările, aprigi și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
id="(6, p. 62)"/>. Prizonier al propriului său sistem mitologic, artificial și utopic, Nicolae Densușianu crede, la Începutul secolului XX, că „jidovii” din tradiția populară românească nu ar fi alții decât „vechii egipteni”, iar „Novac, Împăratul jidovilor” - care a tras „brazda jidovească” - ar fi chiar Osiris <endnote id="(57)"/>. Însă cea mai spectaculoasă teorie pare a fi cea din 1887 a lui Lazăr Șăineanu. Acesta identifică „jidovii” nu numai cu „uriașii”, dar și cu „tătarii”, care - În tradiția populară - sunt o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
amiază, dar nu l-am putut dactilografia. Fac acest lucru azi și mîine, vineri, la prima oră, îl pun expres la poștă. L-am scris la îndemnul tău; se pare că am nevoie de asemenea îndemnuri ca să mă așez pe brazdă și să redevin țăran... Vom discuta la Onești despre colaborarea pentru nr. 3, probabil un articol despre una din edițiile Eminescu (Opere, IV sau V). Al tău, devotat, Mihai Drăgan P.S. îți trimit un pliant despre Ed. Junimea cu prilejul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
proiectat pentru 1981, versuri pentru o Antologie, plus un material privind o expoziție. A trebuit să dactilografiez și materialul pentru Ateneu. și uite așa nu mai ai nici un răgaz de parcă ești înhămat la un plug ce nu mai iese din brazdă. Săptămîni în șir am lucrat comod iar acum trebuie făcut saltul fără de care termenele nu pot fi onorate. Am telefonat săptămîna trecută la redacție, vorbind cu Sergiu Adam. înțelesesem că voi primi, în curînd, corecturile la Cartea ființei. Sper ca
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
rezervându-li-se doar posibilitatea de a arenda suprafețe agricole. După 1945, se pare că unii chiar au Început să lucreze ogoarele cu toate că istoria nu consemnează acest lucru În perioada anterioară. Să se fi dat bravii noștri compatrioți evrei la brazdă de-a binelea? Una din ideile Înființării comitetelor democratice evreiești a fost aceea a Împământenirii acestora pentru a lucra cot la cot cu autohtonii, inclusiv la coarnele plugului sau la sapă și hârleț. Că, până la urmă, totul s-a dovedit
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Doru Ioan Taracila. Ziua publică o convorbire telefonică între Răzvan Temesan și o persoană necunoscută, în care apare numele lui Doru Ioan Taracila. OLIVIU GHERMAN (fost președinte PDSR, fost președinte al Senatului) La 01.01.1990 locuia în Craiova, str.Brazda lui Novac, bloc O5, ap.8, proprietate personală, contract de cumpărare nr. 262/1979. Cu adresa nr. 525/1994, Senatul solicită iar Primăria Municipiului București i-a pus la dispoziție apartamentul 5/4 camere plus cameră de serviciu, etaj ÎI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
stăpâni măturau și stropeau prin fața prăvăliilor. El era bine cunoscut de negustorii din Pungești, de multe ori le transporta, cu căruța și caii săi, știuți de toată suflarea, chiar pe numele lor; Murgu, era cel înhămat pe dreapta, partea „din brazdă”, cum se spune, iar iapa, Mița, înhămată pe stânga, adică partea „către om”. Amândoi caii aveau părul roib spre murg și erau țintați în frunte, încît erau recunoscuți de consăteni de la distanță. Amintindu-și de caii pe care îi cumpărase
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Emilia să le ducă la cireadă. Caii i-am hrănit eu înainte de a pleca cu juncanii, acasă am să le dau tain și lor și cailor apoi am să plec să boronesc cu caii lotul din Trauș, unde, după arătură brazdele rămăseseră jilave. Am să-l iau și pe Mihăiță cu mine că are 9 ani și e bun de treabă. A învățat să țină coarnele plugului, acum o să vadă cum se boronește ogorul”. Costache știe că Maria este ocupată până
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
suficienți ca să o ia și pe a doua, s-au hotărât să cumpere o alta mai scundă dacă omul ar fi acceptat un preț mai mic, gândindu-se că pe Rujana ar pune-o pe dreapta la jug, adică de brazdă iar cealaltă în stânga, de către om. Dar stăpânul se lăsa greu, s-au mai tocmit dar stăpânul Floricăi nu lăsa din preț nici în ruptul capului . Văzându-i cât se frământă și mai ales cât suflet punea Maria ca să-l convingă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
moartea lui Gheorghiță. M-am gândit și eu cum am putea să-i ajutăm...Poate că băieții noștri, Mihai și Costică, ar putea să facă o clacă la cosit iarba de pe șes iar fetele lor s-or descurca cu întorsul brazdelor și adunat fânul în căchiți. Dacă și tu te-ai gândit la asta, e bine că acum, în iulie, e tocmai timpul bun de coasă; − Păi atunci să-i anunțăm de ce am hotărât, spuse Ileana, bucuroasă că și Toader a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
măcar act de prezență, mai ales că anterior fusese amendat cu o sumă consistentă ca nesupus la mobilizarea agricolă. Doar era dictatura lui Antonescu și nu se glumește în timp de război!! În ziua întâi n-a tras nici măcar o brazdă. Doar a păscut boii și a dispărut din ochii autorităților locale. În ziua a doua, abia pe la ora 5 după masă, a băgat plugul în brazdă de formă și după trei brazde se pomenește plângând în hohote și în acel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
se glumește în timp de război!! În ziua întâi n-a tras nici măcar o brazdă. Doar a păscut boii și a dispărut din ochii autorităților locale. În ziua a doua, abia pe la ora 5 după masă, a băgat plugul în brazdă de formă și după trei brazde se pomenește plângând în hohote și în acel moment și-a zis că eu sunt în pericol. Era exact ora la care eu cădeam rănit. „Văleu! a exclamat el atunci, Alixandru meu e în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
În ziua întâi n-a tras nici măcar o brazdă. Doar a păscut boii și a dispărut din ochii autorităților locale. În ziua a doua, abia pe la ora 5 după masă, a băgat plugul în brazdă de formă și după trei brazde se pomenește plângând în hohote și în acel moment și-a zis că eu sunt în pericol. Era exact ora la care eu cădeam rănit. „Văleu! a exclamat el atunci, Alixandru meu e în pericol!”. Deci gândurile noastre din acel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
A fost o înțelegere între trimișii autorităților chiliene și insularii reprezentați de ultimul lor "rege", Atamu Tekena. "Tratatul" încheiat a fost redactat în spaniolă și rapanui amestecat cu tahitiană și ca semn al înțelegerii regele Tekena a întins spaniolilor o brazdă cu iarbă, spunându-le: "Iarba este a voastră, dar pământul rămâne al nostru!". Știa el regele ce știa, fiindcă ulterior guvernul a arendat insula unei companii chiliene și apoi unei companii engleze, care deținea mii de capete de oi, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]