4,934 matches
-
și se colorau în albastru ca fumul de lemn și pe când tufișurile, care adunaseră umbrele încă de la sfârșitul după-amiezii, se uneau în aerul din ce în ce mai întunecat. Simțise briza pe obraji, auzise cum începeau să cânte greierii, prima întrebare ciudată a unei broaște în noapte, orăcăitul, din ce în ce mai puternic odată cu înserarea care se scurgea din pământ și din umbrele întunecate din jurul său. Ieșise din burțile negre ale tuberculilor de sub pământ, din ghiocurile ascunse de semințe și flori, din cărăbușii ca cerneala și din bambusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
grijă de Milly? O hemoragie intracraniană masivă, spuseseră doctorii. Nici Nick, nici nimeni altcineva n-ar fi putut să facă nimic. Fusese „doar una dintre situațiile alea“ pe care nimeni nu poate să le prevadă. Nick a întors cheia în broască, așa cum făcea întotdeauna, și-a intrat în casă. Dar, de data asta, ceva nu era așa cum ar fi trebuit să fie. Ceva era îngrijorător de diferit. Bărbatul auzea conversația frenetică de la o emisiune pentru copii, care se revărsa dinspre televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așa că Julia a optat pentru un pulover negru cu guler polo și o pereche de pantaloni din bumbac, tot negri. James putea s-o dezbrace mai târziu, ca să-și descopere surpriza. Julia a auzit clicul familiar al cheii întoarse în broasca ușii de la intrare, apoi zgomotul generat de traficul din fața casei. —Bună, dragule, a strigat ea din capul scărilor. Cobor imediat. După ce și-a netezit puloverul și a cules un fir de păr rătăcit pe umăr, Julia a coborât la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca să-și ia bentița de păr. Era sigură că salonul avea propriile bentițe, dar nu era sigură cât de curate erau, așa că prefera să o folosească pe a ei. Curățenia era una din obsesiile ei. După ce a rotit cheia în broască, femeia a deschis ușa încet, ca să nu-l trezească pe James. Dar când a pășit în antreul din afara dormitorului, l-a auzit pe bărbat vorbind. Da, e o cameră grozavă. Ce mama naibii, a fost decorată în stil feng shui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
reuși să stropească parbrizul cu apă, pentru ca imediat această apă să fie împrăștiată într-o parte și în alta de două brațe oscilante, dar tot nu auzea doritul vâjâit al motorului. în cele din urmă, văzu o cheie într-o broască. O scoase; nu se întâmplă nimic. O băgă la loc, cu același rezultat. încercă s-o răsucească și monstrul mecanic prinse viață, tuși de trei ori, se zgâlțâi dintr-o parte într-alta și amuți. Ochii i se umplură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
indiferent. Cine știe ce boală grea îl ținuse în loc și lăsase să treacă atâta vreme fără să insiste și să se invite la ea, în cuibușorul ei de nebunii, și bineînțeles că ea ar fi acceptat. Îl aștepta, cu gura căscată, ca broasca gata să-l înghită, asta el o știuse din primul moment. Se vedea pe ea că primise niște lovituri care o slăbiseră și o amețiseră poate mai mult decât pe Roșioara și pe celelalte, pe care degeaba le căina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
așa hal, dragostea mea, ce idiot am putut să fiu, și tu, atât de slabă de înger și trufașă în draci... Păi, în felul ăsta se alinta, adică ei nu-i trebuie, când de fapt așteaptă cu gura căscată, ca broasca, să-i pice și să-i intre... Păi, cu cine dracu’, Doamne iartă-mă, dacă nu cu un creștin de bărbat? Păi, de bună seamă că nu-i ceea ce pare, ba-ntotdeauna-i așa, și uite că Mărgărit îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mână de femeie ținând un pistol, iar pe spate erau câteva găuri prin care, chipurile, ieșiseră gloanțele. Fusese scos de o trupă care-mi plăcuse cu ani În urmă și, de atunci, Îl purtasem În draci. Am Întors cheia În broasca dulapului. Era legată cu o bandă de elastic pe care-am tras-o În jurul gleznei, mascând-o Într-un pliu al șosetei. Nu suport să-mi atârne diverse chestii de Încheietura mâinii. Nu-mi mai rămăsese decât să-mi strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
târăsc cu burta la pământ fără să fac zgomot și cum să-mi iau inamicii prin surprindere. Dar și așa, eram foarte mulțumit de mine. Am ajuns la un iaz care orăcăia. Mai precis, nu orăcăia iazul, ci zeci de broaște micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în iarbă, ca să-mi trag puțin răsuflarea. Pe nesimțite, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cam de mult, pavajul s-a făcut praf. Într-o zi, după ploaie, am să te iau cu mine, mergem la marginea orașului cu mașina, să ne uităm la băltoacele cele mari. Sunt ca niște iazuri ceva mai mici, fără broaște în ele. Am verificat gulerul cămășii încă o dată, era curat, pentru că în fiecare zi aveam grijă să-mi spăl gâtul conștiincios. Am închis ușa în urma mea fără zgomot și am ieșit în stradă. Acum cunoșteam drumul și cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la noi totul e așa mare. Nu-ți vine să crezi. Welcome to America.” Locuința era întunecoasă, călcai pe o mochetă verde și te simțeai ca pe o masă de biliard. Înainte să se deschidă ușa, au trebuit descuiate cinci broaște de siguranță. Doamna Sanowsky purta papuci de casă, ciorapi bej cu câteva ochiuri duse, un capot alb, strâns legat în jurul mijlocului cu un cordon, și avea două sau trei bigudiuri în păr. Fără să stea pe gânduri, a făcut doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
culori, e un film alb-negru și Ion se ostenea în zadar să aducă în televizor mai multă culoare. „Restul, pe diseară”, a spus el, mi-a dat mie telecomanda și a încuiat de patru ori ușa în urma lui. A cincea broască se închidea numai pe dinăuntru, de asta a avut grijă doamna Sanowsky. Tata s-a apropiat de mine. „Nu-ți scoți pantofii?” I-am scos. „Nu-ți scoți haina?” Am scos-o. Adulților trebuie să le faci tot timpul asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să-mi trimit boala la dracul. Nu s-ar fi dus imediat, doar fiindcă așa voiam eu. Ca și partidul. Nici el n-avea chef să se ducă, deși tata îl trimitea zilnic acolo. În momentul acela, am auzit patru broaște descuindu-se din afară și s-a pornit soneria, de ziceai că luase foc casa. În spatele meu, cineva s-a ridicat de unde ședea și am recunoscut foșnetul unui capot în mișcare. Doamna Sanowsky a deschis broasca a cincea, cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acela, am auzit patru broaște descuindu-se din afară și s-a pornit soneria, de ziceai că luase foc casa. În spatele meu, cineva s-a ridicat de unde ședea și am recunoscut foșnetul unui capot în mișcare. Doamna Sanowsky a deschis broasca a cincea, cineva a intrat, pașii au trecut în sufragerie, spre masă, a fost tras un scaun și ceva greu s-a lăsat pe el. „Teodorescule, ți-am găsit o slujbă.” Vocea suna metalic. Domnul Sanowsky fusese plecat de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ori, după miezul nopții; mai întâi dispărea dunga de lumină de sub ușă când mama închidea televizorul. Dacă tata se culca lângă mine, eu nu mai eram încordat. Încordarea o aveam din pricina întunericului din cameră. Ion tocmai venise acasă, descuiase patru broaște, băuse jumătate de litru de lapte și se strecurase ca o umbră prin camera noastră, mergând spre a lui. Ion era singurul din familie care îndrăznea să iasă noaptea pe stradă. „Îl mână instinctele”, spusese odată Toni. „Flăcăul are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dirigintele nostru, cum ar rămâne cu gura căscată dacă aș ieși din clasă pe geam, sub nasul lui, în timpul orei. Imaginează-ți. Sau profesoara de română, ce ar mai da din mâini și din picioare, dacă i-aș ascunde o broască în geantă. Așa era Huck. Un tip trăsnit.” Ariana râdea, îi râdeau și ochii. Ciudat, ca să râdă și-a ridicat iar bărbia și a coborât pe jumătate pleoapele ca adineauri, când se străduia să-și aducă aminte poemul. Cum fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
brațele deschise de agenții, deja obosite de irosirea științei sale de milenii, a experienței sale, a know how-ului său, a corurilor sale de bocitoare, În organizarea de funeralii pentru câini, pisici și canari, din când În când un papagal, o broască țestoasă catatonică, o veveriță domesticită, un gușter de companie pe care stăpânul obișnuia să-l poarte pe umăr. Niciodată n-am căzut atât de jos, spuneau ei. Acum viitorul se arăta puternic și surâzător, speranțele Înfloreau precum rondurile unei grădini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
el nu este mai mult decât o zdreanță fetidă pe care este inutil să o speli. Agențiile funerare au trecut de la euforie la disperare, din nou ruina, din nou umilința de a Înmormânta canari și pisici, câini și celelalte animale, broasca țestoasă, papagalul, veverița, gușterul, nu, pentru că nu exista alt animal care să se lase așa, purtat pe umăr de stăpân. Liniștită, fără să se piardă cu firea, maphia se puse pe treabă să vadă ce se Întâmplă. Era simplu. Familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
profitând că sunt cu mâna pe pană, să denunț faptul că biserica, cu aceste poziții ambigue ale ei, nu vrea decât să câștige timp fără să se compromită, de aceea s-a apucat, așa cum Îi este obiceiul, să imobilizeze piciorul broaștei, să servească una albă și alta neagră. Prima dintre aceste expresii populare provocă perplexitate printre jurnaliști, care nu citiseră, nici nu auziseră așa ceva vreodată În viața lor. Cu toate acestea, În fața enigmei, stimulați de un sănătos elan de competiție profesională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de un sănătos elan de competiție profesională, coborâră de pe rafturi dicționarele cu care uneori se ajutau când Își scriau articolele și știrile și se porniră să descopere ce făcea acolo batracianul acela. Nu găsiră nimic, sau mai exact, da, găsiră broasca, găsiră piciorul, găsiră verbul a imobiliza, dar n-au reușit să atingă sensul profund pe care trebuia să-l aibă În mod sigur cele trei cuvinte alăturate. Până când cineva se gândi să-l cheme pe un portar bătrân care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Însemna și el răspunse că da, domnule, știa. Atunci explică, spuse șeful redacției, A imobiliza, domnilor, Înseamnă a pune atele la oase rupte, Până aici știm noi, ceea ce vrem e să ne spui ce are de-a face asta cu broasca, Are totul de-a face, nimeni nu reușește să pună atele unei broaște, De ce, Pentru că ea nu stă niciodată cu piciorul liniștit, Și asta ce vrea să Însemne, Că e inutil să Încerci, ea nu te lasă, Dar nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
A imobiliza, domnilor, Înseamnă a pune atele la oase rupte, Până aici știm noi, ceea ce vrem e să ne spui ce are de-a face asta cu broasca, Are totul de-a face, nimeni nu reușește să pună atele unei broaște, De ce, Pentru că ea nu stă niciodată cu piciorul liniștit, Și asta ce vrea să Însemne, Că e inutil să Încerci, ea nu te lasă, Dar nu asta trebuie să fie ceea ce vrea să spună fraza folosită de cititor, Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Dar nu asta trebuie să fie ceea ce vrea să spună fraza folosită de cititor, Se mai folosește și când ne ia prea mult timp să terminăm o treabă, și, dacă o facem dinadins, atunci tragem de timp, atunci punem piciorul broaștei În atele, Prin urmare, biserica trage de timp, imobilizează piciorul broaștei, Da, domnule, Prin urmare, cititorul care a scris are toată dreptatea, Cred că da, eu nu fac decât să păzesc intrarea, Ne-ai ajutat mult, Nu vreți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
folosită de cititor, Se mai folosește și când ne ia prea mult timp să terminăm o treabă, și, dacă o facem dinadins, atunci tragem de timp, atunci punem piciorul broaștei În atele, Prin urmare, biserica trage de timp, imobilizează piciorul broaștei, Da, domnule, Prin urmare, cititorul care a scris are toată dreptatea, Cred că da, eu nu fac decât să păzesc intrarea, Ne-ai ajutat mult, Nu vreți să vă explic și cealaltă frază, Care, Cea cu una albă și alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la tot ceea ce am discutat, dar eu nu mă mulțumesc doar cu atât, ce se va întâmpla, trebuie să mă schimb imediat, trebuie să mă schimb înainte ca Noga să iasă de la toaletă, sunt pregătită să mă transform într-o broască, dacă acest lucru o va salva, îmi lipesc privirile de ușa toaletei, geamul ei a fost spart într-o ceartă antică, fiind înlocuit cu un carton gros, ca pe vremea războiului. Deci ce e de făcut, murmur eu, poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]