2,202 matches
-
o părăsesc parțial. Albeața brumelor mă face să caut un contrast, ar fi bune niște capre negre, și ele niște campioane ale nemișcării statuare pe țancuri Înalte de piatră. Acolo sus, În plină iarnă, ele pot asculta zvonul stins al brumelor ce prevestesc dezghețul. Zvonul venit din pădurea din vale. Zvon amplificat totuși, măcar virtual, de pereții abrupți și stîncoși ai văii. Spațiul fizic de reverberație este deja creat. Cel spiritual este asigurat de cîteva repere și opoziții: sus și jos
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ale rumorii vitale gata să izbucnească În văi. Caprele sînt În interval, suficient de sus Însă pentru a putea percepe, În tăcerea Încremenită a crestelor, primele semne, Încă firave, ale veșnicei reîntoarceri. capre negre-n pisc - din vale zvon de brume mulcom picurînd Tren spre alte zări SÎnt deja În tren. De cîteva zile tot plouă. Acum mai picură ușor, dar cerul rămîne tot acoperit. Pe geam, doar cîțiva picuri aproape stabili. Odată plecat trenul, stropii Încep să se miște. Alunecă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mult, să amintesc de creanga de pe care... se scutură, se cerne... dar tot Întîrziind am sesizat că situația e, la urma urmei, intuibilă și, lăsată În ambiguitate, permite pufului să devină mai sugestiv senzorial moliciune, inconsistență, finețe un fel de brumă pulverulentă. Acum venise momentul să văd cum pot exploata simbolic efemeritatea și fragilitatea pufului de nea. Cel mai simplu era să fac din el o metaforă a zilei de Început de an. Puful cădea În zăpada compactată rămasă de la ninsoarea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
absorbit În substantivul cu care face un nume compus) - covorul roșu. covorul roșu - În cadru veverița cu nuca-n gură Pe vîrful... tălpilor Căderea este una din trăsăturile definitorii ale toamnei: cad frunzele, cad ploile, cad poamele, cad coroanele, cad brumele... Dealtfel, englezii o recunosc fățiș din moment ce numesc toamna fall. Tocmai această cădere unanimă, această destabilizare generală este cea care dă tonul inconfundabil al toamnei: este de fapt un final, o cădere de cortină după spectacolul exuberant, de-acum Însă expirat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
există. Pare evident că formularea are o forță expresivă superioară unui simplu doar. Folosind apoi cuvîntul cîmp nearticulat, am sugerat că nu este vorba doar de cîmpul pe care-l vedem ci de un fel de materie universală În care bruma a transfigurat tot ce există. Lucru evidențiat și confirmat prin cea mai rudimentară investigație - cît vezi cu ochii. În plus, cîmpul este În acest fel și o aluzie la faptul că totul este acum otova - aplatizat. Nimic, niciun relief de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
să se agațe privirea. CÎmp brumat fără frontiere, foaie albă de pe care sau șters orice urme de viață. Dar și În această situație, cîinele rămîne candid tot cu coada covrig. Este vocația lui și, În ciuda a tot și a toate, bruma nu-l impresionează. Sau se dovedește doar o provocare și mai atrăgătoare, Încă un motiv de exaltare. O să spuneți că e un haiku făcut, prea mult gîndit, prea tehnic. Unde este momentul haiku? Fără să pun, patetic, mîna pe inimă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
revelator satori ca o revelație avant la lettre, pentru că habar n aveam de faptul că ar exista pe lumea asta ceva numit haiku, necum că mă voi Întîlni vreodată cu o asemenea dihanie. Lucrurile s-au petrecut atunci foarte simplu. Bruma de peste noapte, consistentă și durabilă, m-a atras pe dealurile din apropiere. După vreo oră și ceva de mers, am trecut de prima culme și, pe un plai larg, undeva Între două case răzlețe, fără garduri, am văzut cei doi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Gheorghe Tescu „Boierul nebun...“ La răspântia veacurilor nouăsprezece și douăzeci... ...De cum cădea bruma, toamna și toată iarna până la dezgheț, umbla pe uliță, sprijinit într-un toiag, îmbrăcat în blană de lup, urla și scheuna, mârîia..., se întărâta ca lupii; gemea, plângea, ridica gura în sus către cer ăuind, de te cuprindea frica, dar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și ani... până ce bietul om a sfârșit înghețat și sfâșiat de fiare... Era moșierul Grigore Șipoteanu-Fălciu; bătrân cu barba stufoasă, bătută de bruma vremilor, cam la anii senectuții, fost deputat conservator al Ținutului Fălciu mulți ani... Moșiile neamului său se întindeau pe câteva mii de fălcii... cam jumătate din Ținutul Fălciului, până spre miazăzi, dincolo de Mănăstirea Țuțcani, și încă peste câteva sate din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Mai spune-mi că sunt ca un lacăt Ce-nchide părere de rău, Rămân, un mileniu, al tău, Apoi o vom lua de la capăt. 20 septembrie 2011 Congruență Pregătim în doi viața de apoi, Ca să ne iubim pe pat de brumă, Râd și mă închin, scufundat în vin, Iar chefliul Bachus mă îndrumă. Conspirații mari, conspirații mici, Toate înfloresc și se usucă, Îți ofer, prin vis, fructul interzis Și o toamnă cu miros de ducă. Mă ridic la cer, mă întorc
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Cu o piesă simplă, desuetă. Oamenii bat nuci, tu să nu te duci Înainte mea, în altă lume, Te-am visat plângând, lacrimi depănând Printre toate grijile comune. Pregătim în doi viața de apoi, Ca să ne iubim pe pat de brumă, Râd și mă închin, scufundat în vin, Iar chefliul Bachus mă îndrumă. 22 septembrie 2011 Amintiri am venit pe lume cu nesomnul sub pleoape semăn cu mama îmi legăna țipetele pe picioare apoi pleca la apaca așa s-a croit
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mediocritatea cărții îmi aparține în exclusivitate. Un start lipsit de satisfacție care m-a marcat mai mult decât îmi place să recunosc. Nici azi nu mă simt poetul care îmi doresc să fiu. Cred că nu am dezvoltat nici măcar o brumă din identitatea literară care pare naturală în cazul adevăraților scriitori. Și nu cred că m-au împiedicat copiii. Însă, pentru că trăiesc mereu în poezie, nici nu am forța să renunț. Sunt un personaj care trăiește la granița realității. Un personaj
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
despre demonul din mine i-am scris, el va fi întotdeauna între noi și ne va împiedica să fim fericiți, de altfel Ana știa de mult că pentru mine fericirea nu înseamnă împlinirea într-o viață tihnită, casnică, și cu bruma de înțelepciune ce mi-a mai rămas am evitat să scriu ceva despre Alain, propoziții de genul Alain e mai bun pentru tine, el te va face fericită și așa mai departe mi se păreau demne de un roman prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
parcă aș fi evadat, asemenea unei păsări, din colivia robiei. Nu, nu trebuie să distrug În mine ce am mai pur, căci dacă până acuma viața nu mi-a oferit nici măcar o mică satisfacție, de ce să-mi distrug chiar eu bruma de fericire ce mă inundă acum atât de plină, atât de liniștitoare... Mai e un băiat, Fane, el mă iubește foarte mult, o simt, a mers cu noi acasă și ne-am mai plimbat Împreună, În drum spre casă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oameni. De la șantier. Mai degrabă organizare de șantier. Se făcea sistematizarea unor artere principale, gâtuite Într-o piațetă mică, rotundă. Pe o parte se află un părculeț cu trei oțetari, două bănci și un rond de flori Înmuiate de prima brumă. Dincolo de calcanul caselor, care străjuiau partea din spate a parcului, bântuia fantoma fabricii de perii și bidinele Munca Orbilor. Peste drum, destul de aproape de biserica Bălăneanu, fusese de mult, cu ani În urmă o găzărie și stația de taxiuri În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
împăcare și pentru mine. Era deja dimineață, prima ta dimineață. Te-am lăsat singură pe patul acela mare și m-am îndreptat spre fereastră. Jos, în spatele terasei, se afla o grădină care începea să se vadă. Aerul era făinos din cauza brumei și soarele nu apăruse încă. M-am gândit la ziua închisă și vâscoasă ce se ridica printre blocurile și barăcile care înconjurau casa Italiei. Ce făcea în felia aceea de dimineață? Poate luase o cârpă atârnată de sfoara din fața ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
știai deja totul. Prindeai sfârcul, sugeai, apoi adormeai. Rămâneam să te privesc așezat pe scaunul de lângă pat. Chiar din primele ore am simțit că adevărata legătura era între voi două. Seara mă găsește buimăcit, obosit. Am mutat scaunul lângă fereastră. Bruma nu a dispărut cu totul, este încă acolo, încleind întunericul. În grădină, în mijlocul rondurilor cu flori, sunt așezate niște lumini care creează un halou alb în aerul cețos. O mașină trece încet, depășește gardul viu și alunecă tăcută dincolo de privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să se trezească din agoniseala lor în acea noapte în care somnul de frig îmi continuă în procesul iubirilor. Ei au uitat că viața se poate mărgini pe albia trezită de moarte unde somnul dispare odată pentru totdeauna. Amintirile rămân brume de dimineți fără lunecarea gândului prin pletele viitorului. Mereu te contemplu fără să-ți văd ochii de flori ce trec prin neființa stelară unde ai ascuns clipele să numi simtă prezența. Mi-ar place să ne plimbăm prin norii lungiți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o femeie înaltă, solidă și energică, cu o voință de fier. De tânără știuse că va trebui să se mărite cu un bărbat care să aibă neapărat o situație socială strălucită, dar nu-i strica nici ei să aibă o brumă de învățătură, poate chiar o meserie, încât să poată fi independentă. Și-a urmărit țelurile cu calm și hotărâre. Era imposibil să nu reușească și când a plecat din orășelul ei de pe malul Dunării a știut exact ce vrea, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aproape decent, pe care nu-l au acasă. Anii se petrec pe neobservate și, la întoarcere, mulți constată că sunt mai săraci decât atunci când au plecat spre alte zări. Au pierdut între timp familie, prieteni și copii, ba chiar și bruma de respect de sine cu care au plecat. În bagajele ascunse prin tainițele inimii se nasc adevărate drame, pe care doar ei le vor ști vreodată. Poate nu vor povesti nimănui cum le-a fost terfelită demnitatea de om, ce
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Turcește. Cu țigara În mână. Dar ei? Domnul Manolescu, faceți cunoștință, are de filmat emisiunea, o face aici, cu Konrad Gyorgy, faceți cunoștință. Cătă e la pământ, tremură de emoție. Întinde o dreaptă moale, probabil instantaneu nădușită. Face abuz de bruma lui de maghiară și, strângându-i mâna și privindu-l În ochi pe Konrad Gyorgy, zice Szivesen. Adică: Cu plăcere. Și asta nu e tot. Fiindcă Își dă seama ce tâmpenii spune, Cătă simte că se sfârșește pe picioare. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
continue dulcea lor vorbărie, el, picior peste picior, rosti simplu: - Nu mai mi-e frică, domnule judecător. De aceea rîdeam. Ce-o să-mi mai facă la vîrsta asta? Au distrus tot, și n-au pus nimic În loc, nici măcar speranța, o brumă măcar din ideile pe care le trîmbițau altădată. SÎnt conștienți de asta, e vorba de cei de sus, căci repetă Întruna, pentru noi proștii de jos că „deocamdată”, și asta e de douăzeci de ani, „sîntem chemați să construim noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
era sectorul codului penal cu furtișagurile, escrocheriile lui, nimicniciile vieții omenești, lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult, destinul părea să fi fost În felul acesta conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite Își cerșeau bruma de dreptate, cîtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți spre dreptatea răpită sau cea absolută la care se visează de mii de ani. Procese ale mizeriei omenești adîncite de o organizare fără scrupule, suma unui regim ratat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce poate, atunci ești chiar retrograd. Ei bine, iată în ce consistă reacție și liberalism în România. Dacă un om își mai are toate sâmbetele la un loc, atunci e reacționar, se-nțelege. Dacă i-a mai rămas vrunuia niscaiva brumă de avere și crede a putea pretinde ca la decretarea de legi organice să nu se voteze cu drumul de fier, ci să se mai oprească pe ici pe colo, ca să vază de nu sânt interese atinse, atunci e reacționar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o văzui de-aproape, ca, totdeauna în fața unei femei cu coc cu o frumoasă figură, venită parcă de pe altă lume. înțelesei: monstrul pe care îl născuse vrusese s-o devore. Nu era un copil, ci un vârcolac, cu fața de brumă și părul mucezit. Bine că murise! Dar oare era adevărată și a doua afirmație a mamei, că fata asta fusese disperată când eu mă căsătorisem? Și că divorțase când divorțasem și eu? Nu cumva își omorâse și copilul? Nu trebuia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]