3,316 matches
-
han, al cărui stăpân era un personaj foarte mediatizat și controversat, grecul Socrate. Hanul avea treizeci de camere, băi, bucătării, sală de mese, cramă, grajduri pentru cai. Livezi și vii roditoare, cât cuprindeai cu ochii. Socrate avea zeci de servitori, bucătari, grădinari, pivniceri, rândași, grăjdari, vechili, etc. Clienții hanului erau negustori bogați care veneau din toată țara, cu probleme de afaceri, livrări de mărfuri, încasări de bani sau încheieri de contracte. -Bine-ați venit la Socrate -îi întâmpina hangiul vesel, fiind bucuros
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
un fel de ghiveci măcelăresc, salată de vinete, brânză și unt. L-am întrebat cine îi gătește. - Eu, mi-a răspuns el dând capul într-o parte, ironic la adresa cui l-ar disprețui și nu fără mândrie. Cei mai buni bucătari sunt tot bărbații, aici la București, în lumea civilizată. Numai țăranii consideră că bucătăria e treaba muierii și tot ce face în acest sens un țăran ține de măcelărie: taie un porc, un vițel... Avea dreptate și am râs. - Deci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acolo bucătărie grecească și cârciumă. Atunci am dat drumu carelor cu holerici să meargă la pas pe Podu Târgului de Afară, iar eu cu șeful meu intrarăm în prăvălie, unde am găsit masa îmbrăcată în mușama și scaune de paie. Bucătarul ne-a pus farfurii și tacâmuri și ne-a dat icre cu măsline, pătlăgele tocate cu untdelemn, cum și pătlăgele împănate cu usturoi, fasole, ciorbă și halva de tahân; altceva nu mai avea, fiind postul Sf. Marii [15 august]; am
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de porc. Dar Coranul nu știe că nu te poți îmbolnăvi dacă porcul e bine fript. Tot noi ne pricepem mai bine să gătim! La ce te gândești? Janine nu se gândea la nimic sau poate se gândea la biruința bucătarilor asupra profeților. Dar trebuia să se grăbească. A doua zi, dis-de-dimineață, o vor porni iar la drum, tot mai spre sud. În acea după-amiază aveau de umblat pe la toți negustorii mai însemnați din oraș. Marcel îi ceru bătrânului arab să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Apoi el mormăi: - Ptiu! să cumperi și să vinzi! Ce treabă murdară! Iar polițiștii sunt mai răi decât câinii. Cu totul pe neașteptate izbucni în hohote de râs. - Tu nu vinzi? - Nu prea. Fac poduri, drumuri. - Bună treabă! Eu sunt bucătar pe un vas. Dacă vrei, îți fac mâncarea noastră de fasole neagră. - Sigur că vreau. Bucătarul se apropie de d'Arrast și-l apucă de braț. - Ascultă, mi-a plăcut ce mi-ai spus. vreau să-ți spun și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
răi decât câinii. Cu totul pe neașteptate izbucni în hohote de râs. - Tu nu vinzi? - Nu prea. Fac poduri, drumuri. - Bună treabă! Eu sunt bucătar pe un vas. Dacă vrei, îți fac mâncarea noastră de fasole neagră. - Sigur că vreau. Bucătarul se apropie de d'Arrast și-l apucă de braț. - Ascultă, mi-a plăcut ce mi-ai spus. vreau să-ți spun și eu ceva. Poate o să-ți placă și ție. Îl trase aproape de ieșire, pe o bancă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sufletul meu o dată cu ele. Am înotat lin, stăpânit de o mare fericire, și am ajuns la țărm. Mâine îmi voi ține făgăduiala. Îl privi dintr-o dată pe d'Arrast, cu chipul bănuitor: - Îți vine să râzi? - Nu. Făgăduielile trebuiesc ținute. Bucătarul îl bătu pe umăr. - Vino la fratele meu, pe malul fluviului. O să-ți fierb niște fasole. - Nu, spuse d'Arrast, acum am treabă. Diseară, dacă vrei. - Bine. Dar la noapte se dansează și se fac rugăciuni în a cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
niște fasole. - Nu, spuse d'Arrast, acum am treabă. Diseară, dacă vrei. - Bine. Dar la noapte se dansează și se fac rugăciuni în a cea mare. E sărbătoarea Sfântului Gheorghe. D'Arrast îl întrebă dacă va dansa și el. Fața bucătarului se întunecă. Pentru prima oară, îi ocoli privirea. - Nu, nu voi dansa. Mâine trebuie să car piatra, și e tare grea. O să mă duc diseară la sărbătoarea sfântului, dar o să plec devreme. - Ține mult? - Toată noaptea, până dimineața târziu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Se uită la d'Arrast, cu o privire oarecum rușinată. - Vino la dans. O să mă iei la întoarcere cu tine. Altfel voi rămâne și voi dansa. Poate n-o să fiu în stare să mă stăpânesc. - Îți place să dansezi? Ochii bucătarului se aprinseră și în ei se desluși un fel de lăcomie. - Îmi place. Și mai sunt și țigările de foi, sfinții, femeile... Uiți de toate, nu mai asculți de nimeni. - Sunt și femei? Toate femeile din oraș? - Nu din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în ei se desluși un fel de lăcomie. - Îmi place. Și mai sunt și țigările de foi, sfinții, femeile... Uiți de toate, nu mai asculți de nimeni. - Sunt și femei? Toate femeile din oraș? - Nu din oraș, ci din colibe. Bucătarul zâmbi din nou. - Vino. De căpitan o să ascult. Și o să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. D Arrast se simți ușor enervat. Ce-i păsa lui de acea făgăduială absurdă? Dar, când privi chipul deschis și frumos care-i surâdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și mai mare din pricina caselor scunde aflate jur-împrejur. Deși ploaia nu se întețise, apa curgea acum șiroaie pe tencuiala zidurilor. Prin văzduhul spongios, vuietul fluviului și al copacilor ajungea, înăbușit, până la ei. Înaintau cot la cot, d'Arrast, călcând greoi, bucătarul, cu pasul hotărât și elastic. Acesta ridica din când în când capul și surâdea către tovarășul său. O apucară înspre biserică, ce se vedea pe deasupra caselor, ajunseră la marginea pieței, străbătură apoi alte străzi pline de noroi, peste care stăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-se printre aceleași case scunde, și, pe neașteptate, se auzi deslușit vuietul fluviului nevăzut, în spatele cartierului de colibe, pe care d'Arrast îl recunoscu îndată. - Bun. Acum te las. Pe diseară, spuse el. - Da, în fața bisericii. Dar, în timp ce-i vorbea, bucătarul îl apucase pe d'Arrast de mână. Șovăia. Apoi se hotărî: - Tu nu l-ai chemat niciodată pe Dumnezeu în ajutor, nu i-ai făgăduit niciodată nimic? - Ba da, o dată, cred. - În timpul unui naufragiu? - Da, dacă vrei. Și d'Arrast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
chemat niciodată pe Dumnezeu în ajutor, nu i-ai făgăduit niciodată nimic? - Ba da, o dată, cred. - În timpul unui naufragiu? - Da, dacă vrei. Și d'Arrast își trase mâna brusc. Dar, în clipa în care vru să pornească înapoi, întâlni privirea bucătarului. Șovăi, apoi surâse. - Pot să-ți spun, deși e un lucru fără însemnătate. Cineva trebuia să moară din vina mea. Mi se pare că atunci l-am chemat pe Dumnezeu în ajutor. - I-ai făgăduit ceva? - Nu. Aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să moară din vina mea. Mi se pare că atunci l-am chemat pe Dumnezeu în ajutor. - I-ai făgăduit ceva? - Nu. Aș fi vrut să-i făgăduiesc. - S-a întâmplat de mult? - Cu puțină vreme înainte de a veni aici. Bucătarul își prinse barba cu amândouă mâinile. Ochii îi străluceau. - Ești un adevărat căpitan. Casa mea e și a ta. O să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. Are să fie ca și cum ai fi făgăduit tu însuți. O să-ți fie de ajutor. D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tu însuți. O să-ți fie de ajutor. D'Arrast surâse. - Nu cred. - Ești mândru, căpitane. - Cândva am fost mândru, acum sunt doar singur. Dar ia spune-mi, bunul Iisus ți-a răspuns întotdeauna la chemare? - Nu întotdeauna, căpitane. - Și atunci? Bucătarul izbucni într-un râs proaspăt și copilăresc. - E liber să-mi răspundă când vrea el, nu? La club, unde d'Arrast luă masa cu persoanele cele mai de vază din Iguape, primarul îi spuse că va trebui să semneze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
invitat de niște prieteni la ceremonia dansului, în cartierul cocioabelor. - A, da! spuse judecătorul. Sunt bucuros că vă duceți acolo. Veți vedea, nu poți să nu iubești poporul nostru când ai apucat să-l cunoști. În aceeași seară, d'Arrast, bucătarul și fratele acestuia erau așezați în jurul unui foc stins, în mijlocul colibei pe care inginerul o vizitase de dimineață. Fratele nu păruse surprins văzându-l din nou. Vorbea foarte prost spaniola și se mărginea aproape numai să dea din cap. Bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bucătarul și fratele acestuia erau așezați în jurul unui foc stins, în mijlocul colibei pe care inginerul o vizitase de dimineață. Fratele nu păruse surprins văzându-l din nou. Vorbea foarte prost spaniola și se mărginea aproape numai să dea din cap. Bucătarul, în schimb, voise la început să afle tot felul de lucruri cu privire la catedrale, apoi le vorbise pe larg despre supa de fasole. Se făcuse aproape întuneric. D'Arrast îi mai putea încă vedea pe bucătar și pe fratele lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
numai să dea din cap. Bucătarul, în schimb, voise la început să afle tot felul de lucruri cu privire la catedrale, apoi le vorbise pe larg despre supa de fasole. Se făcuse aproape întuneric. D'Arrast îi mai putea încă vedea pe bucătar și pe fratele lui, dar deslușea cu greu, în fundul colibei, silueta ghemuită a unei bătrâne și pe aceea a fetei, care, și de astă-dată, îi adusese să bea. În vale se auzea zgomotul monoton al fluviului. Bucătarul se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
încă vedea pe bucătar și pe fratele lui, dar deslușea cu greu, în fundul colibei, silueta ghemuită a unei bătrâne și pe aceea a fetei, care, și de astă-dată, îi adusese să bea. În vale se auzea zgomotul monoton al fluviului. Bucătarul se ridică și spuse: "E timpul". Se ridicară, dar femeile rămaseră nemișcate. Nu ieșiră decât bărbații. D'Arrast șovăi o clipă, apoi îi urmă. Noaptea se lăsase de-a binelea și ploaia se oprise. Cerul, de un negru spălăcit, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înalt, strâns într-o tunică roșie, peste care-i atârna un șirag de dinți colorați, iar în spatele lui veneau de-a valma câțiva bărbați îmbrăcați în pijamale albe și un grup de muzicanți purtând triunghiuri și tobe mari și joase. Bucătarul spuse că trebuia să se țină după ei. Coliba la care ajunseră mergând de-a lungul malului, la câteva sute de metri depărtare de ultimele cocioabe, era mare, goală, relativ confortabilă, cu pereții tencuiți pe dinăuntru. Pe jos avea pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
firidă împodobită cu hârtie creponată adăpostea, între o lumânare și o strachină cu apă, o mică statuie de argilă, vopsită în roșu, înfățișând un zeu cu coarne, ce flutura în aer, cu o mișcare sălbatică, un uriaș cuțit din poleială. Bucătarul îl duse pe d'Arrast într-un colț, unde amândoi rămaseră în picioare, lipiți de perete, aproape de ușă. - De aici, șopti bucătarul, o să putem pleca fără să supărăm pe nimeni. Coliba era într-adevăr ticsită de bărbați și de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înfățișând un zeu cu coarne, ce flutura în aer, cu o mișcare sălbatică, un uriaș cuțit din poleială. Bucătarul îl duse pe d'Arrast într-un colț, unde amândoi rămaseră în picioare, lipiți de perete, aproape de ușă. - De aici, șopti bucătarul, o să putem pleca fără să supărăm pe nimeni. Coliba era într-adevăr ticsită de bărbați și de femei. Începuse să fie cald. Muzicanții se așezară de o parte și de alta a micului altar. Dansatorii și dansatoarele se despărțiră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din interior. În mijloc, veni căpetenia neagră cu tunică roșie. D'Arrast se sprijini cu spatele de perete, încrucișându-și brațele la piept. Dar căpetenia, rupând cercul dansatorilor, se îndreptă către ei și, plin de gravitate, îi spuse câteva cuvinte bucătarului. - Ia-ți mâinile de la piept, căpitane. Te strângi și nuângădui să pogoare în tine harul sfântului. D'Arrast își lăsă brațele în jos. Așa cum stătea, cu brațele atârnând pe lângă trup, cu spatele lipit de perete, părea el însuși, cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în mijlocul camerei. Vărsă apa în jurul lumânării, desenând astfel două cercuri concentrice, apoi, îndreptându-se din șale, înălță către acoperiș o privire de nebun. Cu tot trupul încordat, așteptă, neclintit. - Sfântul Gheorghe pogoară. Privește, privește, șopti, cu ochii ieșiți din orbite, bucătarul. Câțiva dansatori căzuseră în transă, dar într-un fel de transă încremenită, cu mâinile la spate, cu pasul țeapăn, cu privirea moartă. Alții dansau într-un ritm și mai rapid decât până atunci, răsucindu-și trupul în convulsii și scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
trupul în convulsii și scoțând țipete nearticulate. Țipetele sporiră treptat și, când se contopiră într-un urlet colectiv, căpetenia, privind întruna în sus, scoase, ținându-și răsuflarea, un strigăt prelung, abia modulat, în care reveneau întruna aceleași cuvinte. - Ascultă, șopti bucătarul, spune că el este câmpul de luptă al zeului. Inginerul se uită la bucătar, izbit de vocea lui schimbată. Cu privirea fixă, aplecat înainte, cu pumnii strânși, acesta reproducea, stând pe loc, tropăitul ritmat al celorlalți. Și abia atunci d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]