3,531 matches
-
miroase părul./ Dar aș fi vrut ca inima să-mi pompeze pe urmă/ pînă în vîrful unghiilor/ aroma șamponului tău./ Cînd eram tînăr, era toamnă./ Știam că știi că te privesc./ Și am plecat ca prostul/ să învăț să fac bucle/ (un obicei al meu nenorocit/ de a complica lucrurile) în loc să vin la tine/ și să-ți spun că te iubesc./ Iar gleznele tale erau atît de lipite" (Poezia de dragoste a lui nea Gică). E o incantație a iubirii biruitoare
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
de lipite" (Poezia de dragoste a lui nea Gică). E o incantație a iubirii biruitoare de obstacole, inclusiv cele ale expresiei poetice care pare a fi făcut un pariu cu sine, în sensul exercitării ei din pozițiile cele mai incomode. "Buclele" care "complică lucrurile" sînt, evident, simbolice. Erou suficient de interesant, acest Figaro dîmbovițean care e nea Gică este adus în mediul boemei optzeciste. Mod de a indica atît relativitatea simplității, a reducției "omului comun", ale cărui ecouri lăuntrice sînt imprevizibile
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
îndeasă părul la loc, îl coase pe nea Gică, îl machiază și îl fixează pe suport. Vasilescu Dorel e cel mai mare taxidermist din lume" (La aniversară). T. O. Bobe e un nume ce merită multă atenție. T. O. Bobe, Bucla, Ed. Univers, 1999, 64 pag., preț nemenționat.
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
căcat pe mine. Pentru că frigiderul - destul de înalt - era plin cu destul de mici ființe zburătoare care fluturau în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bătrâne eram eu și Laura. Dacă situația ar fi fost inversată, eu aș fi fost una dintre primele persoane care să critice și să ridiculizeze pantofii, hainele, machiajul și coafura femeilor în culpă. Dar așa, Laura era chiar frumoasă, cu buclele ei roșcate, cu pielea de alabastru și cu o alură care nu-i trăda cei treizeci de ani. Și nici eu nu cred că arătam prea rău. Dar sunt sigură că asta nu le-a împiedicat pe nici una dintre fetițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu a iesit nimic din toată afacerea, pentru că amăndoi eram firi raționale și căutam cu totul și cu totul alte sensuri relației noastre. Realitatea avea să ne confirme adevărul. El îmi furase delicat în timpul unei ore de limba romậnă două bucle blonde din păr, pe care le presase cu grijă într-un dicționar. Scopul, dupa cum bine intuisem atunci, era cu totul altul și eu am ripostat vehement, negậnd orice intenție de tip sentimental. Începuse să-mi devină suspect, mă întrebam
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pentru totdeauna acolo. S-ar putea să mă întorc foarte repede acasă, dar nu am de ales. Trebuie să mă întorc. Ceva în tonul meu a convins-o pentru că a părut înfrântă. —E stilul modern, bănuiesc, a spus. A închide bucla. A continuat întristată: —Pe vremea mea, nu era nimic rău în a lăsa un lucru neterminat. Pur și simplu plecai dintr-un loc și nu te mai întorceai vreodată și nimeni nu credea că e ceva rău în asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui n-avea nici o valoare. L-am găsit la televizor, uitându-se la golf. Avem o veste. Anna se întoarce la New York pentru un timp, a zis mama. Și-a ridicat privirea, luat prin surprindere și supărat: —De ce? —Ca să închidă bucla. —Ce-i aia? Nu prea știu, a recunoscut mama. Dar se pare că viața ei nu va avea nici un sens dacă nu o face. — Nu e puțin prea devreme să plece? Cum rămâne cu mâna ruptă? Și genunchiul beteag? Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se pare că viața ei nu va avea nici un sens dacă nu o face. — Nu e puțin prea devreme să plece? Cum rămâne cu mâna ruptă? Și genunchiul beteag? Toate se vindecă. Și, cu cât închide mai repede afurisita de buclă, cu atât mai repede se poate întoarce acasă, a zis mama. Apoi a venit momentul să-i dăm vestea lui Helen, care a fost destul de afectată. —Crimă și pedeapsă! a exclamat. Nu pleca. Trebuie. — Dar am crezut că putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de comunicare deschise astfel ca el să mă poată contacta dacă putea. De asemenea, îi citeam horoscopul în fiecare zi, încercând să îmi fac o idee despre cum se simțea. Stars Online spunea: „Nu lăsați nevoia celorlalți de a închide bucla să vă împingă să luați decizii pripite. Dat fiind că e puțin probabil să vă cunoașteți toate opțiunile mai devreme de începutul lui mai, vor trebui pur și simplu să aștepte“. Nu prea mi-a plăcut asta așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lovit melancolia după întoarcerea din vacanță, mai ales că arsurile de la soare ale tatălui tău s-au infectat și, din cauza belelei ăsteia cu câinele, suntem foarte „deprimați“ acum. Să nu ne înțelegi „greșit“, dar sper că încă n-ai „închis bucla“ pentru că nu prea ar avea rost să te întorci acasă. De-abia suntem în stare să ne înveselim pe noi, dar pe de-alde tine. Către: Magicianscgirl 1@yahoo.com De la: Lucky Star PI @yahoo.ie Subiect: Părinte ars Mama și tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Diego cu un zâmbet palid. Capitolul 7tc " Capitolul 7" „...a chemat-o pe mama, care mi-a zis unde-și ascunsese verigheta...“ „...am reușit să-mi iau rămas-bun cum se cuvine de la fratele meu și în sfârșit am închis bucla...“ „...eram atât de bucuroasă să vorbesc din nou cu soțul meu, îmi lipsea atât de mult...“ Erau pagini peste pagini cu astfel de mărturii pe internet. Dar - l-am întrebat în gând pe Aidan - cum pot să mă încred în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-o pe Neris Hemming la televizor! Nu era doar o înregistrare a unuia din spectacolele ei, ci o ediție specială de o jumătate de oră. Prin cablu, dar ce dacă? Probabil în jur de treizeci și cinci-patruzeci de ani, cu bucle până la umeri și într-un sarafan albastru, era cuibărită în fotoliu, vorbind cu un interlocutor nevăzut. Dintotdeauna am fost capabilă să văd și să aud „alți“ oameni, spunea, cu o voce blândă. Am avut dintotdeauna prieteni pe care nimeni altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a precipitat ca să repete faza cu ecusoanele. —A trebuit să așteptăm autobuzul, a explicat bărbatul oarecum defensiv. Hugo a realizat că nou-venitul era extravagant de frumos. Începând cu pomeții în gen Cherokee și părul întunecat care îi cădea în niște bucle neglijente până la mușchii puternici ai gâtului. Tipul avea o frumusețe de erou de film care stârnea resentimente chiar și în rândul celor mai relaxați bărbați. Iar Hugo, care stătea în picioare cu un ecuson caraghios în mijlocul unui grup de străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să compenseze pentru gafa cu Sunday Times. Amanda a gratulat-o cu un zâmbet cu buzele strânse. —E o revistă glossy, dacă la asta te referi, i-a spus ea lui Jake. Revista ta e glossy? Jake și-a clătinat buclele lucioase. —Deloc. E tipărită pe hârtie ecologică. E o revistă pe tema reciclării. O revistă despre ciclism! a exclamat Lotti încântată. —RE-ciclare! Sprâncenele perfecte pentru o reclamă Calvin Klein ale lui Jake s-au încruntat în semn de iritare. —Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el de ce nu simțise așa? Singura scuză care îi venea în minte era că lovitura în bărbie care-l făcuse să leșine îi suspendase, temporar, toate emoțiile normale. — Vreau să zic, clipa când a ieșit copilul... Jake și-a scuturat buclele minunându-se... a fost cel mai grozav moment din viața mea. Și tu ai fost acolo, nu? N-am reușit să ajung, a bolborosit Hugo în paharul cu whisky și sifon. Din secunda în care a recunoscut acest fapt, Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a adăugat ea arătând spre cutia pe roți acoperită cu plastic pe care o împingea. Era un model identic cu cel al lui Hugo. —Așa, a continuat ea. Dați-mi voie. Femeia s-a aplecat. —Mai întâi trebuie să treceți buclele astea peste mânere. Apoi nasturii din partea de jos se încheie aici. După care trageți copertina și... voilà! În doar câteva secunde, Theo era înfofolit în plastic. Un val de recunoștință, mai substanțial chiar decât valul de apă izbucnit dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În portofel. Iată-le, două prezervative. Timp de o clipă o cântări pe cealaltă femeie singură și atrăgătoare din grup, Heidi, sora vitregă și mai tânără a Roxannei. Avea cu siguranță câteva calități ademenitoare: ochi mari și curioși, picioare suple, bucle blonde care cad În valuri. Și sânii aceia mari pentru o cutie toracică așa de mică - imposibil să fie reali. (De fapt, chiar erau.) Harry, expert În structuri animale, se convinsese că el știa mai bine. Împungeau bluza și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ochii prin ele. Părul Îi fusese supus unui tragic experiment; cumnata ei, care visa să ajungă să lucreze Într-un salon de frumusețe Într-o bună zi, Îi făcuse un permanent, iar acum, oricât ar fi Încercat să-și Îmblânzească buclele foarte mici cu care se alesese, părul ei era un amalgam de șuvițe care stăteau În toate direcțiile. Purta o bluză Într-o nuanță spălăcită de albastru, cu un guler mare și nasturi albi, combinată cu o pereche de pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fel cu putință, americanii nu s-au mai Întrebat cum apăruse acel telefon. — Pe cine ar trebui să sunăm? Întrebă Marlena. —Bear Witness Hotline, răspunse Pată Neagră. Spunem lor că ne vedem. A pus telefonul În sac, a pășit În bucla de la baza arborelui de tec și, precum o broască, a sărit drept În vârf, deasupra coroanelor copacilor, unde se vedea cerul. 18tc "18" Ca toate finalurile fericitetc " Ca toate finalurile fericite" P e data de 16 ianuarie, Global News Network
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și reactoarele învârtindu-se în gol; pompierii pierduți prin ceață, minusculi, inutili. M-am sprijinit de-un perete, îmi apăsam degetele de tencuială și asta îmi făcea bine. De fapt, leșinul n-are nimic frumos, nu vezi nici volane, nici bucle, nici decolteuri; doar luminițe multe, ca de Crăciun în desenele animate. După aia cazi într-o găleată neagră, imensă, căreia cineva i-a tăiat fundul. Mi-am scuturat hainele și-am început să cotrobăi prin casă, îndârjit de Rapotan. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
labirintul de culoare cimentate și reci care semăna atât de mult cu cel de la Literele bucureștene, zăcea bustul lui Eminescu. Nu-l găsisem, dar nici nu mă străduisem prea tare; nici doctorul Weidle nu părea să fi auzit de el. Bucla se încheiase: așa arătau locurile, așa oamenii. Știam totul, la milimetru: pe care străzi s-o iau, ce spații să evit, pe unde m-aș putea retrage. Lipsea doar inginerul Marin Grosescu și plimbarea noastră de-a doua zi, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu trei sferturi din colecția nepotului. O plătisem de trei ori peste prețul pieței, dar asta nu trebuia să se știe; Maria m-ar fi ucis. După o ultimă coborâre, 38-ul a încetinit, răsucindu-se cu ambele vagoane în bucla de la capăt. Pentru o clipă, am crezut că voi zbura în burta rotundă a dealului, spre grădinile cu pomișori și vie; deraierea se petrecea însă pe altă hartă, departe de mintea mea și mișcările de manetă ale vatmanului. Apoi tramvaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jucăria copilului, am extras Pif-ul și mi l-am așezat pe genunchi. Nu l-am deschis imediat. Am savurat fiecare linie, fiecare segment al coperții, fiecare curbă a desenului: banda roșie, lată; literele înflorate, cu f-ul răsucit într-o buclă neagră, mimând umbra titlului; pata galbenă, zimțată, pe care era scris numărul, ca flacăra pistoalelor din benzi desenate; desenul lui Poirier, cu magicianul năsos care dădea lovitura de grație sau poate doar își păcălea cititorii, într-un nor de steluțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se deschidea incredibil de larg și-mi auzeam urletele de plâns. După Berggasse, m-am oprit în dreptul hotelului. Câteva secunde, doar cât să-mi trag sufletul. Știam cine sunt: îmi găsisem originile, iar arborele meu genealogic acum se închidea, ca bucla unei povești, când se-apropie de final. Eram o canalie, un geniu, un prinț al înșelăciunilor și din nou un geniu. Dar rolul meu se încheiase. Îmi cedasem drepturile de autor asupra vieții și minții: meserie, prieteni, obiceiuri, șefi, iubite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]