13,753 matches
-
arăta obosită și tot i se mai citeau pe față urmele suferinței din ultimul timp. Dar demonul se trezise din nou în ea. Privi în jur, își scoase haina și o lăsă pe spătarul scaunului, își vârî adânc mâinile în buzunarele costumului verde, puse picior peste picior, și reveni cu privirea asupra mea. — Pune-ți puțin vin, am spus. Ia paharul meu, și i-am făcut semn spre tavă. Ea îmi susținu privirea o clipă, apoi își turnă puțin vin. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
palpabilă. Chiar dacă trecusem prin cea mai groaznică experiență din viața mea, mi-era clar că nu Îmi rămânea de făcut altceva decât să mă fac invizibil, cât mai invizibil. Așa că m-am așezat pe un scaun și am cotrobăit prin buzunare. După câteva Încercări jalnice, am reușit să-mi aprind o țigară. Imediat, Else Oloaga se deplasă spre proiector, cărând filmul serii În poală. Era același film, Refugiu, pe care Îl difuzam Încă o săptămână. Acționă mânerele (care arată ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
steagurile fluturate frenetic și mâinile care intrau În cadru dinspre partea de jos a ecranului. Cineva aruncă În sus o șapcă - acasta nu se mai Întoarse niciodată la posesorul său. Mi-am stins țigara și mi-am băgat chibriturile În buzunar. Nu mi s-a explicat de ce, dar știam că lui Otto Îi plăcea să se joace cu focul și Else Oloaga m-a rugat să nu las vreun băț aruncat pe acolo. Dacă ar fi știut ce mi se Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sau la ani? — La antenele radio, normal. Colega mea se Întoarse spre mine cu o privire mai blândă decât credeam să văd vreodată. — Producție În masă cinci ani. Toată lumea permite. Infirmiere, cărămidari, veterani de război. Chiar și Sascha. Democrație de buzunar. Nu mai mare ca pachetul de țigări. Arătă cu degetul spre pachetul meu de Moslem și eliberă mânerele. Aha. O, Else. E pornită pentru că a trebuit să se descurce singură cu reportajele de știri. Tocmai mă pregăteam să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de altă parte, tocmai se Întorcea din nou spre mine. ) Șefu’ spus că făcut mai mulți bani din sete decât din imaginație. Berea e bună pentru oameni. „Germania cere Schultheiss!“ Dar oamenii cu moralul la pământ. Rusul Dabor venit cu buzunarele pline de sticle. Nici nu așteaptă să stingă luminile, el deschis sticla imediat. Nu afacere prea bună pentru șefu’. Șefu’ nervos foc. Zice lui Else. Else apoi lui Otto. Se duse mai Încolo și puse paharele pe masă. Otto terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
seama că era cuplul pe care Îl văzusem În tramvai cu câteva minute În urmă. Tipul era scund, grăsun, În jur de cincizeci. Luând În considerare ținuta sa excesiv de adecvată - nu lipsea nici măcar lanțul de aur care lega butoniera de buzunarul vestei -, era probabil un notar sau un diplomat. Îi șopti ceva În urechea Însoțitoarei sale, care Îi răspunse cu un râs afectat dar fermecător. — Doamnă, domnule. Bună seara. Plimbându-și țigara dintr-un colț al gurii În altul, Konrad miji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rolul lui. Scufundat În integramă, nu-și ridică privirea câteva minute bune până când, indignat, m-am văzut nevoit să cobor palma pe clopoțel. Atunci portarul se uită În sus, aproape absent, Își strânse ochelarii cu grijă și Îi vârî În buzunarul de la cămașă - unde dispărură ca și când interiorul ar fi fost căptușit cu negura uitării. Mi-am dres vocea și i-am explicat că, păi, de fapt, căutam o cunoștință. Stătea la 202, așa socoteam. Tipul s-a uitat la mine de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
in coaste (acesta Își pierdu stăpânirea de sine și Începu să tușească), apoi se opri și li se adresă celor doi tineri. Dintr-odată, unul dintre ei se ridică atât de hotărât, Încât scaunul se răsturnă. Scormoni după ceva În buzunare și dacă prietenul lui nu-i punea o mână pe braț, seara putea să sfârșească așa cum se sfârșea uneori la Crama Albastră. — Trebuia să-i Învăț minte, se scuză Anton, punându-și berea jos. Sunt ca Maier, adăugă, ștergându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alătura când mergeam la brutărie sau la măcelărie. În timp ce el stătea rezemat de cadrul ușii - chibrit În gură, zâmbet de starletă pe buze, - eu cumpăram pâine sau cotlete de miel, comandate de maică-mea. Dar când Îmi băgam mâna În buzunar să plătesc, nevasta brutarului sau fata măcelarului Își ridica privirea de la ambalajul pe care nota prețul și se uita mai Întâi la mine, apoi la Anton, dându-și seama că suntem Împreună. Cu o privire ștrengărească, Își așeza creionul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care nota prețul și se uita mai Întâi la mine, apoi la Anton, dându-și seama că suntem Împreună. Cu o privire ștrengărească, Își așeza creionul după ureche și declara că era În regulă - Înainte să scot banii din buzunar. — Ce-a fost asta? Îl Întrebam când ne Întorceam acasă. — E doar pentru doamne, obișnuia să-mi răspundă Anton. Observând cât de iritat sunt, adăuga: — Scuze, Sascha. Dar numai ele au voie să știe. Și Sfântul Cumîizice, desigur. Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
doamne, obișnuia să-mi răspundă Anton. Observând cât de iritat sunt, adăuga: — Scuze, Sascha. Dar numai ele au voie să știe. Și Sfântul Cumîizice, desigur. Încercând să limpezească apele, continuă: În loc să te bucuri că ți-au picat niște bani de buzunar din senin, tu te plângi. Apoi devia subiectul spre ceva mult mai important, după părerea lui - cum ar fi, de pildă, cursele de ciclism, pasiunea noastră de atunci. Nu știu mulți, dar În viață cel mai bine avansezi orizontal, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dacă stai să te gândești, o să trăiești cu el tot restul vieții - va fi ca un motto, să știi. Își trecu degetele prin părul des și-l dădu pe spate, à la Conrad Veidt. — Asta dovedește adevărata clasă. Scoase din buzunar o cutie plată din tablă și citi inscripția imprimată pe o parte: — Brilliantine par Olivier Glissant, pour le gentleman. Doamnele leșină de plăcere instantaneu. Grijuliu, deschise cutia cu un mic pumnal și puse niște pastă din aceea lipicioasă pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tu Îl cunoști, desigur. Iritat, mă chinuiam să netezesc buclele de pe căpățână, dar continuau să se stea crețe, ca niște arcuri. — Poți să știi? N-ai de unde să știi. Sfătos ca un bătrân, Anton Își vârî cutia cu brilliantine În buzunar și-mi povesti ce s-a mai Întâmplat pe la vecini. În caz că nu știam - „și chiar nu știi, Sascha, doar domnii știu așa ceva“ - brutarul avea probleme din cauza impotenței și-și strângea bani la ciorap pentru tratamente terapeutice la salonul de masaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi vrut să-l fac (tot o activitate orizontală, dar nu ceva de genul lui celei menționate de Anton), el știa deja care e misiunea lui. Presupun că primii ani și i-a finanțat cu diferite activități infracționale: furt din buzunare, efracții, fraudă, escrocherii și șantaj - ce știu eu? Dar sunt absolut sigur că domeniul de competență era altul, unul care se pronunță, pur și simplu dra-gos-te... Da, așa bine-Îmbrăcat, parfumat și cremuit, dar și cu papagal - nu, fără papagal; tăiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
servicii orale și manuale“. Până la urmă, după câțiva ani de la dizolvarea dublei monarhii, Anton a deschis Shanghai Bar, bijuteria imperiului său, În același loc În care, mai demult, bătrânul Friedrich Fischl servea bere răsuflată naționaliștilor cu vise de răzbunare și buzunare goale. Datorită lămpilor chinezești autentice, a canapelelor căptușite cu catifea roșie, a desenelor erotice de pe pereți și a cireșului din papier mâché, suspendat În mijlocul camerei și care făcea mereu niște flori de confetti roz, cafeneaua era un punct de atracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și când i-am strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista din buzunarul de la piept, cizmele lustruite cu meticulozitate militară, eternul păr pomădat. Începuse să semene c-o nevăstuică. S-a mutat la mine, desigur; ziua dormea În patul meu și noaptea pleca. Însă, după câteva săptămâni, doamna Andersen descoperi aranjamentul nostru. Gazda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
șervete erau niște lingurițe și un obiect de metal pe care nu-l puteam identifica, dar care părea o paletă pentru prăjituri. Pe masă era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru ultima dată În dormitor. Ceasornicul ticăia neîntrerupt - 7. 07, 7. 08... - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Început să meditez la inițiala inspectorului și de la ce nume se trăgea. Gerhard? Georg? Poate Günther? Wickert aștepta calm să-mi revin. — Aseară? am Întrebat Într-un final, prefăcându-mă potrivit de distrat, cătându-mi țigările. Mi-am băgat mâinile În buzunarul de la sacoul care atârna de clanța ușii, am dat peste tabachera Dorei, apoi peste țigările mele Moslem. — S-a Întâmplat ceva? Înainte să mă așez, am pus tabachera pe un raft cu cărți. Domnule Knisch, putem să vă facem treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
amintesc fundițele colorate și ouăle din hârtie care atârnau la porți când ne apropiam de fundație. Am urcat pe aceleași scări pe care, acum un deceniu, fusese făcută poza de grup din ziarul pe care Dora mi-l Îndesase În buzunarul hainei („Doar ceva pe post de memento, dragă, pentru când te vei dezmetici“). Intrând În holul recepției, În spatele tejghelei am observat un bărbat cu bretele roșii și ochelari cu rame rotunde. Dora Întrebă de domnul Karp, la care recepționerul răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune nesimulată. Șoptindu-i ceva prietenei mele, Își strecură În buzunar ceva ce arăta ca o spatulă, apoi se Întrebă dacă vrem să-l cunoaștem pe Cancelarul Sănătății Înainte de a vizita clădirea. M-am uitat la Dora ca să-i văd reacția. — O adevărată onoare, nu-i așa? Trebuia să vorbească În numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de insectă). Mai Întâi ne-am uitat unul la altul, apoi la el, după care Dora dădu din cap, zâmbind: Nu chiar... Froehlich se aruncă Înainte euforic și mă Întrebă dacă, În cazul ăsta, nu cumva am un cuțit În buzunar. La aceste vorbe m-am simțit nu doar fără replică, ci și Încordat și strâns În mine ca o umbrelă. Cu stângăcie, m-am foit cu ceașca În mână. Dora Își așeză alinător mâna pe brațul meu și, ca să devieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre filmul acela funest, domnișoară Wilms. Dând din cap, Cancelarul Sănătății păru mai degrabă trist, decât supărat. Poate Îmi puteți spune dacă prietenul dumneavoastră tăcut umblă cu un cuțit În buzunar. O privi din nou cu răbdare. Importanța tăcerii În ceea ce privește chestiunea sexuală n-a fost studiată Îndeajuns. Ceea ce auzim nu e Întotdeauna ceea ce vedem, să știți. În cazul tăcerii, putem spune cu adevărat că avem de-a face cu cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cei de teapa lui. Priviți aceste testicule, priviți această elevație. Și totuși mărimea falusului gigantic ne miră pe nedrept, rosti ursuz, apoi Începu să recite: Obscur et froncé comme un œillet violet, il respire, humblement tapi parmi la mousse. Din buzunarul interior Karp scoase obiectul metalic, pe care Îl așeză Între pagini de-a lungul cotorului cărții. Închizând volumul, ne explică conținutul poemului. — O scenă de sodomie. „Întunecat și zbârcit, ca o garoafă mov / respiră, ghemuit umil pe mușchi“. Nici un german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-una se vedeau șase bărbați aliniați umăr la umăr, cu benzi neagre peste ochi, nas și gură. Purtau cu toții costume Închise la culoare, asemănătoare cu cel de pe Karp, și cămăși albe, gulere apretate și cravate, unii aveau batiste În buzunarul de la piept, alții, ceasuri de aur În veste toți purtau pălărie și cam jumătate din ei se sprijinea În baston. Mi-am dat seama imediat că bărbații din poze făceau parte din pătura de jos a clasei mijlocii, dornici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de fapt, erau niște femei cu șolduri late, sâni mici și păr rar. Pe raftul de lângă Dora se vedea un șir de faluși În miniatură provenind din culturile antice mediteraniene. Nu puteam să nu mă gândesc la spatula vârâ În buzunar de Karp: În ceea ce privește conturul său, s-ar fi Încadrat perfect Între obiectele alungite de pe raft. — Lucrurile care ne plac au multe nume, remarcă solemn ghidul nostru, Înștiințându-ne că la fundație a fost preferată denumirea olisbos - după numele idolului viril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]